De 1 Decembrie, am mers cu Mocănița condusă de englezi

În trei zile din minivacanță „Prietenii Mocăniței” ne-au invitat la o plimbare cu mocănița sibiană pe Valea Hârtibaciului, cu locomotivă cu abur și vagoane încălzite, cu vin fiert și bunătăți locale. Ce alegere poate fi mai bună decât să petreci timp de calitate într-un tren condus de o locomotivă cu abur, adusă din Anglia, și care în luna septembrie a acestui an a străbătut linia ferată a comunei Roșia pentru prima dată într-o sută de ani?

Am luat bilete pentru tura de la 14.30, ultima tură din zi. Meteorologii nu au glumit cu prognoza când au anunțat 16 grade în Sibiu, de 1 Decembrie. Chiar era cald când am plecat de acasă. Ne-am luat o marjă de eroare de aproximativ o oră. Eram un grup destul de mare și recomandarea a fost să sosim mai devreme de ora plecării, pentru a putea sta cu toții într-un singur vagon. Biletele le luaserăm cu o seară înainte, de pe internet. Am făcut aproape 30 de minute până în gara din Cornățel, o stație de cale ferată de pe linia Agnita, în comuna Roșia. Cei de la Asociația „Prietenii Mocăniței” au scos la defilare locomotiva cu abur, de Ziua Națională!

Ajunși în Cornățel am intrat în gara micuță și special creată pentru o călătorie cu Mocănița. Pe pereți erau fotografii cu voluntarii Mocăniței, informații despre Mocăniță și un program al intervențiilor asupra macazurilor de la calea ferată. La geam era amplasat un birou vechi, pe care trona un telefon verde cu rotiță, ca acela de pe vremea copilăriei persoanelor trecute de 40 de ani și un felinar la fel de verde. Bilete de carton erau așezate în turnuri și turnulețe pe acel birou.

Dacă vrei să sprijini proiectele Asociației „Prietenii Mocăniței” chiar lângă gară, în partea stângă este „Magazinul Mocănițesc”. Toate lucrurile de acolo sunt pictate și lucrate manual, iar banii proveniți din vânzarea lor se întorc la Mocăniță. Am luat o cană din care îmi voi bea cafeaua și un magnet de frigider, pentru că fac colecție.

Cu jumătate de oră înainte de plecarea noastră, Mocănița cu aburi a intrat în gara din Cornățel în uralele celor care așteptau ultima tură din zi. Toate cele trei vagoane alte trenulețului care străbate o porțiune din Valea Hârtibaciului erau aproape pline. Oamenii au coborât, au făcut poze și s-au pregătit de plecare. Alții le-au luat locul în vagoane. Noi l-am ales pe ultimul. Ni s-a părut cel mai vintage dintre ele, verde, cu scaune de lemn și o sobă micuță, în spatele vagonului. Încă din invitație se promit vagoanele încălzite.

Locomotiva cu abur este condusă de trei britanici și un român care învață

Pe lângă geamul vagonului în care am ales să stăm trece un domn cu părul alb care poartă un tricou la fel de verde cum e și Mocănița și pe care scrie „Voluntar la Mocăniță ”. Am vrut să-i aflu povestea așa că am coborât să-l iau la întrebări. Așa am aflat că era chiar Bill Parker, britanicul care deține locomotiva cu abur și care, împreună cu Mihai Blotor, a pus bazele acestui proiect. 

„Știu de proiect de la bun început. Sunt din Anglia și am fost întrebat în 2006 dacă este posibil să repornesc calea ferată așa că am venit aici, l-am găsit pe Mihai și împreună am început această minunată aventură”, povestește el. De ce? „Pentru că este distractiv.” Chiar în ziua în care am ales o călătorie cu mocănița, un singur român și trei englezi o conduceau.

„Sunt mulți din Anglia veniți aici. Inginerul principal și secundar de pe locomotivă sunt din Anglia, inclusiv fiul unuia dintre ei. Îl avem și pe Sebi, care este din România și învață cum se conduce locomotiva”, povestește Bill.

Chiar dacă în atâția ani s-a ocupat de Mocăniță și de traseul ei, tot se declară uimit de peisaj.

„Pentru mine cei mai uimitori sunt munții. În afară de Alpi sunt cei mai înalți din Europa. Sunt uimitori vara, dar când sunt acoperiți de zăpadă sunt și mai frumoși. Se vede valea calmă, cu turmele de oi și ciobanii lor. Pe aici pe undeva este un râu, iar copacii sunt foarte frumoși, unii roși de castori”, mai spune Bill.

Inginerul principal este Jeff Phelps. Un bărbat masiv, îmbrăcat în salopetă și murdar de la fumul emanat de cărbuni. Este fix ceea ce trebuie într-un peisaj în care vedeta principală este locomotiva cu aburi. Nu vorbește mult. Este a patra oară când vine în România să se ocupe de locomotivă și spune că bucuria de pe fața oamenilor care vin să străbată traseul în acest trenuleț merită toate eforturile.

Și mâine este o zi

La 14.30 Mocănița s-a pus în mișcare spre bucuria tuturor. Urmează o oră în care poți admira peisajul, poți juca jocuri de cărți sau poți asculta poveștile pe care acest traseu le adună deja de ceva ani și pe care voluntarii mocăniței sunt mai mult decât bucuroși să le spună. O știți pe aia cu reclama la o băutură alcoolică ce trebuia filmată la Mocăniță și la care cascadorul nu-și putea filma scena pentru că avea un cal mai rapid decât trenul? Trebuie să o auziți măcar o dată.  

Este o oră petrecută în altă lume, mult mai lentă și mai frumoasă. Nimeni nu se grăbește nicăieri, iar Mocănița te aduce, de fiecare dată în locul din care ai plecat. Toni, un puști simpatic de maxim nouă ani va veni să-ți composteze biletul. Nu știe ce va fi când va crește mare dar, cu siguranță, știe cum se perforează un bilet. Pentru că a fost un drum dedicat Zilei Naționale nu au lipsit nici steagurile pentru poze mândre în fața trenulețului.

Mocănița va avea și mâine program în trei ture. De la 10:30, 12:30 și 14:30, cu plecare din gara Cornățel.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671