Restaurantul cu mici fițe. Cum ar fi mâncarea cu „zero deșeuri”

Winestone este numele restaurantului de la parterul celui mai nou deschis hotel de la Sibiu, cel de pe bulevardul Victoriei, lângă Spitalul Militar. Face parte dintr-un lanț de restaurante-concept, deschis în urmă cu mai bine de zece ani.

Poate pentru că locul e nou - iar faptul ăsta încă „se simte în aer” -, poate pentru că este învecinat cu lobby-ul hotelului unde sporovăiesc oameni în limbi diferite, locul lasă de la bun început o ușoară impresie „de fițe”. Asemeni piscinei de la același parter, restaurantul are vedere cât tot parterul înspre Sub Ariniul de dincolo de bulevardul Victoriei. Cum iarna e, deocamdată, fără zăpadă, priveliștea nu-i ceva de subliniat, cel puțin nu încă. 

Sunt vreo zece mese în partea dinspre bulevard a restaurantului (localul fiind extins și în zona de mic-dejun a hotelului, acolo unde găsești și mese lungi), iar unul din pereți a devenit zonă de liberă exprimare întru apologia consumului de vin, printr-o serie de aforisme scrise colorat în limba engleză: „if you combine wine & dinner: winner” , „wine = juice with more life experience” sau „when life gives you lemons, sell them to buy wine”.

Cu alte cuvintele, de la nume, la decor, toate semnele sunt către un restaurant la care nu mergi doar să mănânci, ci și să bei vin. De aceea, fiecare fel de mâncare are în dreptul său un vin recomandat. Meniul – tipărit pe foi cartonate mari, cât un ziar de pe vremuri – se vrea și un fel de declarație de susținere a producătorilor locali, primele preparate recomandate fiind cele din zonă: o budincă de brânzeturi prăjită (budinca din brânzeturile Sibiului este combinată cu o dulceață de ardei iute cu măr), o traistă a ciobanului și un tartar de păstrăv afumat.

În rest, meniul este unul internațional. Adică ai de ales gustare mediteraneană, creveți cu roșii cherry, supe creme, humus cu semințe de dovleac și chifteluțe de nucă, spaghete carbonara sau file de somon cu piure de țelină și trufe cu broccoli ori pui katsu cu sos curry și legume. Prețurile sunt mai „de centru”. Ca să alegem un termen de comparație valabil multor restaurante, un ceai costă 13 lei, iar un espresso dublu – 17 lei.

Cele patru feluri de mâncare pe care le-am cerut să ne fie aduse în același timp au avut nevoie de aproape 45 de minute de la comandă pentru a ajunge pe masă. Prezentarea în farfurii este un plus, chiar dacă nu unul generalizat.

Penne cu sos de nucă și dovlecel, la Winestone

Pastele (penne) cu sos de nucă și dovlecel, cu parmezan și ulei de pătrunjel, s-au dovedit a avea un gust foarte interesant, chiar dacă dovlecelul nu părea foarte prezent prin farfurie. În meniu, preparatul era prezentat la categoria farfuriilor de dimensiune „medie”, deși noi am fi încadrat-o mai degrabă la farfuriile mici.

Tartar de păstrăv afumat, la Winestone

În aceeași sferă a gusturilor de remarcat s-a dovedit și singurul preparat pe care l-am ales din zona celor cu sorginte locală: tartarul de păstrăv afumat, cu dulceață de ardei iute și ceapă caramelizată. Peștele afumat se împrăștie printr-o multitudine de alte mici arome lăsate de legumele trecute prin foc în diferite forme, iar porția este una chiar generoasă pentru un tartar.

Supă cremă de pătrunjel, la Winestone

Supa cremă am comandat-o doar pentru că era prezentată într-o zonă a meniului în care proprietarii restaurantului își declarau adeziunea la politica „zero waste”. Cu alte cuvinte, cele două preparate enumerate în această categorie (supa cremă de pătrunjel și puiul katsu cu sos de curry și legume) sunt astfel preparate încât nicio părticică din materia primă nu ajunge la gunoi, totul fiind gătit pentru a ajunge integral în farfurie. Într-un mod oarecum previzibil, în supa cremă gustul pătrunjelului era amplu acoperit de cel al păstârnacului. Iar crutoanele de tofu marinat presărate prin farfurie au avut cam același impact asupra gustului pe care l-a avut și pătrunjelul.

Burger, la Winestone

Cum alături de noi am avut și un adolescent, iar cu poftele acestora nu te pui dacă vrei să ai masa în tihnă, comanda a inclus și un burger. Unul cu vită Angus, ceva salată mexicană, rucola, sos relish, muștar aioli și avocado. Gustul, însă, a fost descris ca fiind mai degrabă „banal”.

La final am împărțit și o pară poșată în vin, acoperită cu un belșug de sos de zmeură și însoțită de două bile de înghețată de vanilie. Un desert numai potrivit, atât ca proporție, cât și în ceea ce privește cantitatea de zahăr.

201 lei a fost nota, la final. Cel mai scump preparat a fost „banalul” burger – 48 de lei. 43 de lei am plătit pentru tartarul de păstrăv, 34 de lei – pastele cu sos de nucă, 18 lei – supa cremă de pătrunjel, 26 de lei – para poșată în vin cu înghețată, 16 lei – o ciocolată caldă, tot 16 lei fiind și sticla de apă plată de „trei sferturi”.

„Trecută peste șapte pietre, apa se purifică”, (aforism din satul autorului)

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi