Duminică,
16.06.2024
Cer Senin
Acum
23°C

Sibiu, orașul oamenilor? Votul nostru poate transforma Sibiul într-un oraș bun pentru toți

Sibiu, orașul oamenilor?  Votul nostru poate transforma Sibiul într-un oraș bun pentru toți

De două luni sunt pe străzile Sibiului. Am luat la pas tot orașul și am vorbit cu sute de sibieni.

Am vrut să înțeleg direct de la ei care sunt problemele lor, ce le încurcă acum viața de zi cu zi și ce își doresc.

Mă așteptam să mi se spună ”vrem locuri de parcare”, ”vrem spațiu verde”, ”vrem școală bună în cartier”, doar știm că acestea sunt lipsurile generale. Ce nu mă așteptam era să găsesc atâta deschidere de a vorbi, nu numai despre problemele imediate, ci și despre cauzele lor și despre posibilitățile de a curma ce e rău făcut dintr-o viziunea limitată și o planificare urbană greșită.

Fiecare sibian are viața lui. Fiecare are o altă prioritate. Și toate sunt importante. Uitându-te la ele însă, îți dai seama că cele mai multe probleme decurg dintr-o gândire neclară, limitată a orașului, care ne complică viața tuturor. 

Și da, există soluții. Ele se găsesc în știința urbanismului, iar eu sunt arhitect și urbanist. De asta candidez că știu cum se pot rezolva lucrurile.

În Gușterița, discutând despre transportul cu autobuzul sau bicicleta

În Turnișor

Mariana, 45 de ani

“Sunt născută în Sibiu, aici în Turnișor, dar acum locuiesc în Magnolia. Acolo e totul înghesuit, vin aici, în oraș pentru tot ce am nevoie – cumpărături, farmacie, chiar biserică. Eu vreau biserică în Magnolia și parc sau un loc unde să respirăm.”

I-am spus Marianei că e rușinos cum Primăria Sibiu tratează Turnișorul. S-au construit blocuri dar nu drumuri, nu spațiu verde, nu școală. După mulți ani de la darea în folosință, acest mini-cartier rămâne izolat, complet dependent de ”oraș”.

Sibienii care locuiesc acolo, ca mulți alții din zone periferice - IPAS, Viile Sibiului - nu consideră că trăiesc în Sibiu, iar când vin înspre vechile cartiere spun că merg ”în oraș”.

Paul, 36 de ani

“Sunt restaurator, firmă mică din Sibiu. Când am vrut să aflu de la Cultură cum pot să particip, să fac și eu ofertă pentru proiecte, am așteptat două ore o audiență. Avem câteva proiecte publice, puține, iar firmele mici, chiar specializate, nu au nicio șansă. Auzim mereu că ”se caută specialiști”, dar nu de primărie, din păcate.

Cum putem implica micii antreprenori în proiectele orașului -  e de fapt întrebarea din spatele multor astfel de nemulțumiri.

 În primul rând fiind foarte transparenți și comunicând clar. Fiecare proces din primărie trebuie să fie clar – de ce să aștepți la ușă două ore ca să vorbești cu un funcționar? Respectul pentru timpul acestor oameni care muncesc uneori zi-lumină trebuie să dicteze procedurile, nu invers.

În Gușterița

O mână de copii se joacă pe stradă, aleargă, râd. Trec mașinile, momente în care părinții strigă și copii se dau în lături repede. Printre ei, câțiva căței aleargă haotic.

Mihai, 32 de ani, tată al unei fetițe

“În fiecare seară stau pe stradă cu ea, ca să am grijă să se joace afară. Loc de joacă nu există, cel din groapa din capătul aleii foarte înclinate e o glumă proastă. De ce nu e măcar un trotuar, măcar un pic de loc, că facem noi o prelată să umbrească, punem un tobogan, să nu mai alerge copiii printre mașini?”

Trotuarele improprii sau inexistente le pot părea unora un moft. Dar când trăiești acolo zi de zi și vezi cât contează pentru siguranța copiilor tăi, realizezi importanța acestor cerințe de minimă necesitate pentru a vorbi de calitatea locuirii.

Încă un exemplu de aruncare a întregii responsabilități de reglementare asupra mediului privat – dezvoltatorul. Primăria a autorizat, apoi a abandonat, doar e responsabilitatea lor, nu? Nu. Primăria ar fi putut fi un participant activ la reglementarea zonei, ar fi putut avea cerințe bine precizitate în folosul cetățenilor pentru a calitate a vieții măcar decentă.

Radu, 28 de ani

“Eu lucrez în zona Vest, până acolo aș merge cu bicicleta, dar prin oraș trebuie să fii bun de tot ca să urci și să cobori, doar de la circ să fii ca să reușești fără să cazi. Pe piste fiecare gură de canal e mai jos, bumperele astea - gândacii dungați - mai mult încurcă, nu știu cum e gândită rețeaua de piste, că pentru mine nu funcționează. Merg cu mașina la serviciu și mă duc pe centură, asta e.”

Nu e de mirare că Radu nu poate folosi bicicleta înspre și de la serviciu cu bicicleta. Piste noi avem dar le ce sunt bune dacă nu sunt conectate? Sau după un drum lin pe Calea Dumbrăvii sau Malul Cibinului, te verși pe două roți într-un giratoriu periculos? Sau dacă trebuie să mergi pe marginea unei șosele pe care trec mașini cu 80 la oră. Cât de temerar să fii?

Centura velo a rămas la nivel de fantezie verde, iar conexiunile între pistele sigure sunt atât de nesigure încât întregul traseu devine de speriat pentru mulți dintre noi.

În Broscărie, despre asfaltări și alegeri

În Broscărie

Deși e seară, e încă foarte cald. Vecinii s-au adunat la singura umbră din zonă.

Tudor, pensionar

“Aici așa e de zeci de ani. Acum a început asfaltarea, ne fac trotuar și locuri de parcare, mai sunt două săptămâni până la alegeri. Până acum nu a fost pe listă cartierul ăsta. Am cerut bănci și umbrar, dar nimic.”

E bine că se întâmplă, chiar și după zeci de ani. De ce nu e și o amenajare verde, o bancă sau două în loc de groasa conductă galbenă de gaz, pe care acum stau toți așezați? Nu știm.

La Gară

Marian, 54 de ani, în scaun cu rotile

“Asta e zona în care pot să ajung. Ca să trec strada, mă duc pe acolo (arată spre capătul îndepărtat al străzii), că pe aici mă răstorn la trecere, bordura e sus. Și pe piatra cubică, și prin șanțuri, la bloc și la magazine nici nu mai zic.”

Ce să-i spun? Că sunt lucrări făcute prost, când se puteau face bine? Adevărul este că avem norme de accesibilitate clare. Lucrările publice ar trebui să fie exemple de respectare la milimetru a normelor legale. Oare nu ar fi normal ca ceea ce facem împreună, ca oraș, să fie mai accesibil pentru toți decât ceea ce e obligatoriu pentru orice lucrare privată?

Lacul Binder

La o scară de bloc vechi, un grup de vecini cu inițiativă, tocmai sudează scheletul unei bănci.

Emilia, 28 de ani, cu copilul în cărucior

“De 3 ani am solicitat primăriei să ne instaleze aici bănci ca să putem sta cu copiii la aer, cu vecinii. Ni s-a promis, nu s-a întâmplat nimic. Am pus mână de la mână, am instalat una, acum o facem pe a doua. Primăria a făcut parcul de peste drum, l-a inaugurat, arată ca-n filme, dar e închis. Nu putem să ne plimbăm pe malul lacului sau să stăm pe bănci, totul e dincolo de gard.

Și mai e ceva - vedem în alte orașe că toate blocurile vechi sunt anvelopate, izolate cu bani de la primărie, pe fonduri. Al nostru a rămas așa, la fel tot cartierul, dar am văzut în ziar că primăria are bani - de ce nu face asta, că am economisi bani de încălzire iarna toți locatarii?”

Sigur că se pot face proiecte de izolare termică a blocurilor vechi, doar avem exemple în toate orașele din țară. Sunt și la Sibiu câteva, le numărăm pe degete. Avem de recuperat 15 ani pe tema asta și nu vom recupera niciodată banii și confortul pierdute de cei care locuiesc în blocuri neizolate.

 În Ștrand, despre extinderea școlilor

În Ștrand

Bebe, 54 de ani, coboară dintr-o dubă cu număr de Germania.

“Eu sunt sibian, m-am născut aici, dar nu stau aici acum. Lucrez la 1000 de km depărtare. Dacă îmi promiteți că nu mai lăsați oltenii și regățenii să vină la Sibiu eu vă votez, altfel nu putem să facem treabă în orașul ăsta!”

Bebe nu e singurul care crede că de la ”venetici” vine răul. Că noi, sibienii ”pur-sânge”, suntem adevărați patrioți locali, harnici, cinstiți, dar ne strică oltenii și regățenii. I-am spus și lui și spun din nou pentru toți cei care aud și citesc: să vrea oamenii să vină în oraș e un semn bun. Oriunde se trăiește mai bine oamenii vor veni, la fel cum s-a dus Bebe la 1000km depărtare. Dacă știi să îi atragi și să îi implici în comunitate, toți devin cu sufletul sibieni. Am și eu și cred că are fiecare în cercul lui rude și prieteni care au venit în Sibiu acum un an sau acum 100 de ani, care e mai sibian? Răspunsul e simplu - suntem sibieni în măsura în care respectăm orașul cu toți locuitorii și musafirii lui.

În Ogorului

Doina, 43 de ani

Stau aici de ani de zile. Pe aceeași canalizare s-au ridicat blocuri peste blocuri, nu mai face față. Cum să facem să nu mai fie probleme cu apa, cu canalizarea? În 10 ani, nu am văzut pe aici niciun primar.”

Din păcate, acolo unde dezvoltarea a fost făcută fără cap, nu mai e mare lucru de făcut, decât refacere, iar asta costă mult. Ce îi poate răspunde primăria unui locuitor care pune această întrebare? Eu chiar nu știu. Dar faptul că audiențele nu există, iar îndemnul ”faceți sesizare în aplicație” este singurul răspuns, fie că e vorba de o groapă în asfalt sau de dezvoltarea unei zone, e grăitor pentru nivelul de deschidere la dialog al administrației actuale.

Pe Măslinului

Edi, 15 ani, Radu14 ani și prietenii lor pe biciclete

“Dacă ajungeți primar, vorbiți la Poliția locală să nu ne mai strice rampele de sărituri din parcul Sub Arini? Că noi ne chinuim să le facem, pe potecile neumblate, și ei le strică și ne dau amenzi. Și ne trimit la skatepark. Eu cum să ajung din Turnișor la skatepark la Hornbach cu bicicleta? Că mă amendează.”

“Ce părere aveți de școlile nerenovate și de profii nasoi? Profii nu ne lasă să batem mingea sau să alergăm în pauze. Nu avem loc în curtea școlii, suntem mai mulți de când s-a făcut un corp nou de clădire, tot mai mulți și tot mai puțină curte. Ciocnirile sunt la ordinea zilei.”

Despre școlile nerenovate, extinse fără respectarea spațiului obligatoriu pe elev, nu am o părere, ci o certitudine - e o ilegalitate și nicio primărie nu ar trebui să facă asta. Dar pentru Primăria Sibiu sunt motive de laudă, realizări.

Câte școli noi avem în ultimii 10 ani? Zero.

Dar avem corpuri noi, extinderi în curte, containere și alte soluții ”de urgență”, care marchează zilele și anii de școală ai copiilor noștri, calitatea învățării, a relațiilor dintre ei și, bineînțeles, relația părinților și profesorilor cu școala.

Poate că primarul nu poate face nimic în ce privește materiile și corpul profesoral, dar spațiile școlare adecvate, în clasă și în curte, pot schimba major modul de a face școală.

Nu totul e bine și frumos în Sibiu.

Veniți la vot pe 9 iunie!

Putem face din Sibiu un oraș din nou în prima linie, cu o calitate a vieții bună pentru toți nu doar pentru câțiva.

Votați Lucian Alexandru Găvozdea, candidat independent care ascultă oamenii!

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

2 comentarii

Zorro

Acum 2 săptămâni

Lucreaza astia in Broscarie de aproape 3 luni si inca nu au terminat nici macar trotuarele!! Primaria se lauda ca vor termina in cateva saptamani santierul!! Au mai grabit putin ritmul, ca na se apropie alegerile!! P.S Pentru broscari, La lucru!! Toata ziua "calariti" de la mic la mare, teava de gaz! Ar trebui sa va amendeze politia locala. De dimineata pana seara consumati alcool in loc public si faceti si galagie!! Numai mizerie faceti pe acolo!! Nu are loc oamenii sa treaca de voi si sunteti si agresivi! Ce bine ar fi daca nu va monteaza nici o banca!! Aveti un parc cu banci langa Biserica, mergeti acolo in promenada! A da, stai ca acolo nu puteti "drojdi" bere! Toti asitatii sociali!
Raspunde

Vasi

Acum 2 săptămâni

Ce îl retinea pe acest domn sa se implice activ până acum în problemele pe care el le-a descoperit și mai apoi le-a înflorit artificial? Este mare arhitect șef, putea să facă niște amendamente sau proiecte Smart cu care sa se duca in consiliul local ... Vrajeala asta cu idei și soluții inovative nu mai prinde... Tocmai ei sunt motivul pentru care nu mai avem încredere în acești oameni politici....
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus