„În 1900 sibienii erau mai organizați și sporeau în înfrumusețarea orașului”. O cercetătoare de la ULBS a analizat cum își petreceau sibienii timpul liber la începutul secolului trecut

„Loisir în vremuri de pace și război. Germanii din Sibiu și Timișoara” este titlul cărții lansate joi, la Sibiu, de Daniela Stanciu-Păscărița. Cartea reprezintă o încununare a tezei sale de doctorat, după o cercetare de aproape zece ani. Volumul prezintă o monografie a timpului liber din Transilvania și Banat la începutul secolului al XX-lea, interpretat în cheia democratizării societății într-o perioadă definitorie pentru destinul Europei centrale și de sud-est. Într-un scurt interviu după prezentarea cărții, autoarea spune că în anii 1900 sibienii erau mai organizați și se implicau foarte mult în societatea civilă, de pildă în înfrumusețarea orașului.

Prezentarea cărții a avut loc în cadrul unui workshop la ULBS pe tema „Politică și urbanitate. forme ale sociabilității și politicilor de integrare sub spectrul realităților post-imperiale”. Evenimentul a avut loc în cadrul a două proiecte finanțate de UEFISCDI conduse de dr. Daniela Stanciu-Păscăriță, care este asistent universitar, și de rectorul Sorin Radu.

La eveniment a fost prezent și profesorul Rudolf Gräf, directorul Institutului de Cercetări Socio-Umane din Sibiu, din cadrul Academiei Române. Acesta spune că volumul „ne poartă prin lume bună din Timișoara și Sibiu” și în consecință „reface atmosfera unor orașe care, în pofida tuturor greutăților, oferă sentimentul libertății”.

Daniela Stanciu-Păscărița este sibiancă, a studiat în paralel Istorie și Litere (germană-engleză) la universitatea din Sibiu. În primăvara anului 2014, se afla la Tübingen, ca studentă Erasmus, la Institutul pentru Studierea Istoriei și Identităților Regionale ale germanilor bănățeni, acolo unde își scria lucrarea de masterat în parteneriat cu Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Acolo l-a cunoscut pe profesorul Rudolf Gräf, care atunci era prorector al UBB Cluj-Napoca, acesta propunându-i să urmeze doctoratul la Cluj. Astfel, acum zece ani, în septembrie 2014, Daniela Stanciu-Păscărița a început doctoratul. În această perioadă, a participat în diferite mobilități de cercetare la institute și universități din Germania, Austria și Ungaria. 

Cartea „Loisir în vremuri de pace și război. Germanii din Sibiu și Timișoara” a apărut la Editura Mega în urma unui concurs de teze. După prezentarea cărții, i-am solicitat un scurt interviu autoarei.

Ce perioadă acoperă cartea?

Cartea acoperă perioada 1900-1920. Am luat segmentul 1900 ca un segment de început de secol, iar 1920 ca perioada de după Primul Război Mondial, care e văzut ca un punct de cotitură în istoria comunităților germane.

Cum v-a venit ideea cercetării timpului liber în Sibiu?

În lucrarea de licență am scris despre viața cotidiană în perioada 1900-1914 și din cercetarea vieții cotidiene am coborât în sfera cercetării timpului liber. Ideea a venit prin lungi discuții pe care le-am avut cu coordonatorii mei, cu Radu Racovițan, Vasile Ciobanu și apoi cu domnul profesor Rudolf Gräf. 

De obicei, tezele de doctorat se scriu, se prezintă, dar nu toate se finalizează cu o carte.

Nu. După ce am susținut teza de doctorat, în 2020, am participat la un concurs al editurii Mega, care sprijină publicare tezelor de doctorat. Acel concurs a fost câștigat și câțiva ani mai târziu. Cei de la editură m-au îndrumat foarte bine, m-au ajutat și în alegerea titlului, a graficii.

În ce a constat concursul? 

Am trimis o parte importantă din teză, un fragment semnificativ din lucrare la editură. Aceste lucrări sunt analizate de o comisie, iar cele mai bune teze sunt publicate, ca o răsplată pentru munca cercetătorilor.

Cum își petreceau timpul liber sibienii în diferite perioade?

Eu am urmărit aspectele care țin de spațiul public. Adică nu m-a interesat să urmăresc cum își petreceau timpul liber în spațiul privat, la ei acasă, ci cum se afișau ei în fața celorlalți actori urbani. Am ales să analizez parcurile, care se dezvoltă la finalul secolului al XIX-lea. Atunci ele apar în sfera urbană, fiind frecventate tot mai des. Am analizat și evoluția promenadei și modul în care se plimba omul pe promenadă: domnul sau doamna din diferite pături și clase sociale. M-am axat pe spațiile închise - cafenelele, restaurantele, cofetăriile au fost direct vizate, pentru că am pornit de la ideea că instituția cafenelei este cea care va și duce ulterior, în interbelic, la o democratizare a publicului. 

Și ce predomina? Ce făceau cel mai mult oamenii? Unde își petreceau cel mai mult sibienii timpul? 

Sibienii se retrăgeau mult în natură: în parcuri, mergeau în Dumbrava, mergeau la Păltiniș, mergeau la Cisnădioara în plimbări, la Ocna Sibiului. Deci, era prezentă și ideea de a ieși din spațiul urban. 

Dar în oraș, atunci când rămâneau, care erau locurile preferate?

De pildă, Împăratul Romanilor era frecventat atunci; Unicum, pe strada Tribunei, era frecventat - astăzi este Muzeul de Artă Contemporană al Muzeului Național Bruckenthal. Cafeneaua Iosif Boda, care ulterior a fost Perla în Piața Mare; în parcul orășenesc, actualmente Astra, era iarăși o cafenea cu terasă care era des vizitată; Berăria Trei Stejari pe Bâlea - clădire ce s-a dărâmat. Și restaurantul cu terasă și cafenea Habermann, care avea și o mare hală de bere, actualmente Continental Forum era iarăși destul de frecventat.

S-a schimbat comportamentul sibienilor și alegerea modului în care își petrec timpul liber? 

Comparând cu prezentul, aș zice că mult mai multă lume are acces astăzi în spațiul public unde se comercializează lucruri. Pe de altă parte, atunci era o stratificare destul de puternică între români și sași, între diferitele pături sociale care își permiteau mai multe sau care nu-și permiteau la fel de multe.

Ce diferență era între modul cum își petreceau timpul liber sașii și românii, spre exemplu? 

Erau localuri diferite în care mergeau. De pildă, românii, așa-numiții tribuniști, cei care se adunau în jurul ziarului Tribuna, mergeau la cafeneaua Habermann; sașii mergeau la Împăratul Romanilor. Se întâlneau și în același local, că nu era o segregare. Diferențe majore n-am întâlnit.

Ce ne spune despre societatea de atunci, despre Sibiu modul în care își petreceau oamenii timpul liber?

Aș zice că era un Sibiu în care oamenii se implicau foarte mult în societatea civilă, de pildă în înfrumusețarea orașului. Erau organizați în asociații. Asociația pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu, care există și astăzi, asta căuta - să înfrumusețeze tabloul urban. Ei au dat tonul și au creat anumite spații publice deschise, destinate tuturor. De pildă, promenada, care era la baza zidurilor cetății, a fost amenajată la inițiativa lor. Au amenajat și diferite grădini. Aș zice că o caracteristică a sibienilor de la 1900 era faptul că se adunau în asociații cu interese comune, plăceri comune, dar și că sporeau în ajutorarea înfrumusețării orașului. 

Impresia este că la 1900 era totul cumva mult mai organizat.

Astăzi se vorbește mai mult despre consumerism, decât despre calitatea timpului. Cum era în anii 1900, se vorbea despre acest lucru?

Aș zice că atunci a început consumerismul, dar nu se vorbea. În timpul războiului am întâlnit doar câteva articole de presă care cumva îi certau pe cei care consumă prea mult, care cumpără prea multe haine, care cumpără prea multe produse de lux. 

Ce va fascinat cel mai mult în cercetarea temei?

Eu îmi imaginam lumea aia, de la 1900, acea Belle Époque, ca o lume în care există dans, în care există bucurie, în care există „joie de vivre”, în care există cafea etc. Asta îmi doream foarte mult - să descopăr acele elemente care constituiau urbanitatea și sociabilitatea, respectiv codul urban comportamental și eticheta socială.

Ce n-a intrat în carte? 

Nu cred că am lăsat ceva deoparte. Mai degrabă, aș spune că merită continuată tema, iar actualmente lucrez la un subiect în acest sens: intru cumva în sfera politicului, dar nu doar, căutând sociabilitatea politică în perioada interbelică. Desigur, mi-aș dori să continui acest subiect în viitor, să-l extind.

Despre carte:

Pe lângă cuvântul înainte, cartea are o secțiune dedicată introducerii (în care sunt descrise aspecte teoretice și metodologice, precum și este contextualizat subiectul) și continuă cu cinci capitole despre realitățile socio-politice și adaptarea sașilor la acestea, despre viața urbană, despre timpul liber în cafenea (cod comportamental și etichetă socială), despre baluri și serate dansante în Belle Époque și despre loisir în timpul marelui război. La final, există o serie de anexe, care conțin mai multe imagini de epocă selectate din arhive, dar și un tabel cu denumirile, adresele și proprietarii localurilor din Timișoara și Sibiu.

Cartea are 340 de pagini și a putut fi cumpărată la lansare cu 75 de lei.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Ion Surdu

Redactor