Majoritatea turiștilor care vizitează Sibiul o fac pentru „farmecul său medieval”. Însă drumul lor se oprește în piețele centrale sau până la maxim zidul de lângă Butoiul de aur. Mai sunt însă două obiective pe care turiștii le ocolesc, dar nu pentru că nu ar găsi informații despre acestea, ci pentru că nu au reprezintat interes pentru a fi puse în valoare.
Săptămâna aceasta rămânem în municipiul Sibiu ca să (re)descoperim atracțiile turistice din orașul care se bate anual pentru titlul de „Destinație a anului” în România. Am decis să ne oprim la două construcții care par uitate nu numai de agențiile turistice, ci și de autoritățile locale. Vorbim despre două dintre turnurile de apărare ale Sibiului medieval: Turnul de pulbere și Turnul pielarilor. Acestea totuși există, încă stau în picioare, deși pericolul dispariției lor persistă în ultimii ani.
Am mers în una din zile să le „inspectăm”, așa cum ar face-o orice turist. Am constatat însă că nu numai că cele două turnuri ale fortificației Sibiului se află într-o stare de degradare, ci și, în cazul unuia, nici măcar nu te poți apropia.
Turnul Pulberăriei
Turnul Pulberăriei se află în curtea Colegiului Tehnic Independența, de pe strada Ocnei 33. Acesta a fost ridicat la începutul secolului al XVI-lea în cadrul centurii a IV-a de apărare, având rol de depozit pentru praful de pușcă. Turnul făcea parte din cel mai puternic complex fortificat al oraşului, care apăra Poarta Ocnei.
Foto: patrimoniu.sibiu.ro
Din descrierea de pe site-ul dedicat patrimoniului cultural al Sibiului aflăm că este un turn masiv, cu plan circular, construit în acest mod pentru a putea rezista tirului artileriei de asediu. Din punct de vedere cronologic, aparține de fapt noului sistem de fortificare, conceput la sfârșitul sec. al XV-lea. Totuși, Alexandru Avram crede că, orientându-ne după elevația sa masivă, circulară, „nu putem fi de acord cu datarea turnului în ultimul sfert al secolului al XV-lea. Mai corectă ni se pare ipoteza conform căreia pe acel loc se afla un turn – încredințat spre apărare breslei fierarilor -, care, odată cu reluarea lucrărilor de fortificare, a fost înlocuit de turnul actual”.
Dintr-o altă sursă, cartea „Sibiu. Portretul unui oraș din Transilvania” de Hermann și Alida Fabini, aflăm că lângă Turnul Pulberăriei a existat la 1846 un cimitir evreiesc.
În anii '60 era folosit ca depozit al Fabricii 13 Decembrie, iar ultima restaurare s-a făcut în anii 1974-1975. În anii ’80 aici funcționa un Atelier de confecționat lozinci și material propagandistic pentru comitetul PCR al Uzinei Independența.
Turnul Pulberăriei are înălțimea de 14,5 m.
În orice caz, în weekend, când colegiul e închis, nu-i poți vedea decât vârful turnului...
Vedere dinspre strada Zidului
Turnul Pielarilor
Am mers puțin mai încolo, pentru a vizita celălalt turn „izolat”: Turnul Pielarilor. Acesta se află la intersecția dintre străzile Pulberăriei, Rimski-Korsakov și Zidului. Acesta este „păzit” de un gard metalic, este înconjurat de vegetație care crește haotic, iar singurul semn că e vorba de o construcție istorică este plăcuța care indică faptul că e vorba de un „monument istoric”, având datat anii 1357-1366.
Și acesta aparține incintei a IV-a, fiind al doilea turn păstrat în forma originală în Orașul de Jos. „Cu plan octogonal, are patru nivele, din care ultimul, ieșit în consolă, dotat cu câte trei guri de păcură, deasupra cărora se află câte un gol de tragere pătrat, cu partea superioară în arc de cerc, pentru piese de artilerie ușoare (...) Ultimul nivel este boltit cu opt suprafețe sferice care formează muchii intrate”, este descrierea lui Ioan Bucur în cartea „Municipiul Sibiu. Centrul istoric” (1999, editura Rheinland Köln), elaborată împreună cu Alexandru Avram.
Turnul a fost incendiat în 31 martie 1566 și a explodat din cauza pulberii depozitate aici. S-a întâmplat același lucru în 7 septembrie 1570 când a avut loc un alt incendiu catastrofal. În 28 august 1638 turnul a explodat pentru a treia oară din cauza unui fulger, fiind reconstruit în același an. Reconstrucția de atunci i-a oferit aspectul de astăzi.
Inițial, în vârf turnul purta un steag de vânt cu stema orașului. Înălțimea turnului este 18,60 m.
„Demult se discută de integrarea lor în circuitul cultural și turistic”
L-am întrebat pe istoricul Răzvan Pop, directorul Bibliotecii Județene ASTRA, despre importanța acestor două turnuri de apărare din punct de vedere istorico-turistic: dacă trebuie aceste turnuri restaurate și puse în valoare; dacă pot atrage prin ceva atenția turiștilor și cum pot fi ele privite și înțelese de un turist care vine în Sibiu, chiar și de sibieni.
„Sunt ultimele urme ale cetății medievale. Sunt și mai importante, deoarece sunt cam ultimele urme ale fortificației Orașului de Jos. Turnul Pielarilor este construit la mijlocul secolului al XV-lea, iar Turnul Pulberăriei, aproximativ o jumătate de veac mai târziu. Au avut parte de câteva asedii, au explodat și apoi au devenit martore la viața sibienilor în următoarele secole.
Demult se discută de integrarea lor în circuitul cultural și turistic. Multe proiecte, multe idei, multă teorie, mai puțină practică. Probabil că ele își vor regăsi misiunea culturală și istorică odată cu cuprinderea integrală a Orașului de Jos în lumea turistico-culturală a Sibiului, precum este Orașul de Sus. Vedem deja pași serioși în acest sens: Piața Aurarilor, Pasajul Scărilor sau piațetele Dragoner și Concordia devenind spații de viață urbană a sibienilor. Ele trebuie, în primul rând, reabilitate, iar apoi, evident, trebuie să își găsească un sens. Că acela va fi unul muzeal, unul cultural sau unul simplu turistic, suntem convinși că administrația locală le va găsi rostul la momentul potrivit”, mi-a spus Răzvan Pop.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 4963
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
Darius88
Acum 1 oră
Sitar Gereim
Acum 1 oră
Darius88
Acum 1 oră
Darius88
Acum 2 ore
Leonard