Blazoanele Sibiului. O plimbare pe drumul semnelor din piatră. Răzvan Pop: „Spun o poveste a elitei și a orașului în sine”

Ascunse pe fațade, porți sau în curți interioare, blazoanele Sibiului spun povești despre putere, orgoliu, tragedii și identitate urbană. Le-am descoperit pas cu pas, alături de istoricul Răzvan Pop, într-o plimbare prin centrul vechi care dezvăluie un oraș citit în piatră. Un exercițiu captivant care poate fi făcut în orice zi în care există chef de povești adevărate. 

@turnulsfatului Comorile secrete ale Sibiului: blazoanele care spun povestea orașului #turistinjudetultau #sibiu #tsnews ♬ original sound - Turnul Sfatului

Dacă ieși în plimbare prin Sibiu și te abați, fără grabă, pe străzile din centrul istoric, e foarte posibil să treci pe lângă ele fără să le observi. Sunt acolo, deasupra porților, pe fațade sau ascunse în curți interioare. Blazoanele Sibiului nu sar în ochi, dar, odată ce le vezi, nu mai poți trece nepăsător pe lângă ele. Fiecare este o poveste în piatră, o amprentă a puterii, a mândriei și a memoriei unui oraș.

Nu există un traseu oficial al blazoanelor sibiene, dar poate fi făcut, spune Răzvan Pop. Vorbește cu pasiune despre ele și pe parcursul aventurii urbane a reușit să readucă o parte din istoria Sibiului în atenția noastră. Așa am aflat că unele blazoane aparțin familiilor care au locuit în clădirile respective, altele, și aici lucrurile devin interesante, nu au nicio legătură cu proprietarii. Un astfel de caz este blazonul familiei Báthory, montat în Casa Movert de pe strada Samuel von Brukenthal nr. 1, lângă Piața Mare.

Blazonul circular din piatră policromă este atribuit principelui Gabriel Báthory, care a ocupat Sibiu între 1610 – 1613. Privindu-l cu atenție vezi în stânga vulturul imperial, iar în dreapta cele șapte turnuri simbolizând Transilvania. În centru sunt colții de mistreț ai familiei Báthory, toate fiind înconjurate de un dragon care își mușcă coada. Clădirea în sine datează din secolul al XV-lea, explică Răzvan. Dovadă stă scripetele de lemn cu care se ridicau mărfurile la etaj și care a fost construit pe la 1400. În schimb, corpul în care se găsește blazonul este din perioada Renașterii. Din păcate păstrează amintirea uneia dintre cele mai întunecate episoade din istoria Sibiului.

Blazonul care spune o poveste tragică

Răzvan o povestește. La începutul secolului al XVII-lea, principele Transilvaniei, Gabriel Báthory, ajunge la concluzia că, pentru a controla principatul, trebuie să aibă Sibiul. „Cheile Sibiului” devin obsesia sa. Printr-un șiretlic, reușește să ocupe orașul, îi alungă pe bărbați, îi silește pe mulți să se refugieze la Slimnic, îi arestează pe alții, iar despre unii istoria tace.

Odată orașul cucerit, urmează o perioadă de excese, de relaxare dusă la extrem, într-o atmosferă de putere necontrolată. Unul dintre defectele cunoscute ale lui Báthory era atracția pentru femei. Legenda spune că în această casă din Sibiu locuia Johanna Balk căsătorită cu farmacistul Wilhelm Balk. Soțul ei fusese alungat. Prinsă între fidelitate și presiunea principelui, femeia ar fi ales sinuciderea. Se spune că blazonul familiei Báthory, amplasat ulterior în clădire, amintește tocmai de această poveste tragică.

Legenda ei a circulat în oraș până în perioada comunistă, când numele Balk dădea chiar și numele unei străzi.

Ce sunt, de fapt, blazoanele Sibiului?

Privite în ansamblu, blazoanele Sibiului spun povestea elitei urbane și a modului în care orașul s-a construit pe sine. Răzvan spune că în Sibiu întâlnim trei mari categorii de blazoane.

Cele mai numeroase sunt blazoanele de familie, aparținând familiilor patriciene. Ele apar în special la finalul Evului Mediu, în Renaștere și în perioada barocă. Deși familiile sibiene nu erau nobile în sens juridic, adică nu aveau dreptul oficial de a primi un blazon de la rege sau principe, ele erau extrem de prospere. Comercianți, bancheri, membri ai breslelor bogate, sibienii își permiteau să comande blazoane ca semn al statutului social. Era un gest de fală.

Al doilea tip este blazonul orașului Sibiu, întâlnit pe clădirile care au aparținut comunității, adică Primăriei. Cel mai cunoscut exemplu este Casa Artelor, unde blazonul apare sub forma unui medalion rotund. Prezența lui indica proprietatea publică. Chiar și acolo unde blazonul a dispărut, medalionul a rămas, ca o urmă a trecutului administrativ.

Cel de-al treilea tip este cel mai rar: blazoanele venite din afara orașului, cum este cazul familiei Báthory.

Unde vezi cele mai multe blazoane

Dacă vrei să vezi multe blazoane la un loc, cel mai potrivit loc este Biserica Evanghelică. În interior, pe mormintele familiilor importante ale orașului, blazoanele apar ca adevărate acte de identitate. Este, într-un fel, arhiva heraldică a Sibiului.

Blazoanele nu au apărut dintr-odată. În secolul al XII-lea, când orașul era abia fondat, nici măcar cavalerii veniți aici nu foloseau astfel de simboluri. Moda apare târziu, după anul 1400. În jurul anului 1350 pot fi identificate primele forme ale blazonului orașului Sibiu, iar tradiția continuă până în perioada iluministă.

Ultimul mare blazon expus în oraș este cel al baronului Samuel von Brukenthal, amplasat la intrarea palatului său. Aici nu mai este vorba despre un blazon „asumat”, ci despre unul oficial, conferit de Curtea Imperială, Brukenthal fiind baron al Imperiului.

Blazonul nu se inventa la întâmplare

Un detaliu mai puțin cunoscut este că blazoanele nu erau făcute după bunul plac al proprietarilor. Existau specialiști care decideau simbolurile, în funcție de istoria familiei, de alianțele matrimoniale sau de legendele care o defineau.

Un exemplu excelent este familia Haller. Răzvan spune că blazonul inițial este extrem de simplu, format dintr-un singur element geometric. Simplitatea indică vechimea. Pe măsură ce familia evoluează și se leagă prin căsătorii de alte familii, blazonul se complică, se împarte în patru câmpuri și capătă noi simboluri. La intrarea oficială în clădire apare o formă elaborată, cu coifuri de cavaler, figuri mitologice înaripate, decorații florale și simboluri ale prosperității. Deasupra, zeul Mercur, patronul comerțului, spune totul despre ocupațiile familiei.

Meșteri, nu simpli pietrari

Unele blazoane poartă chiar amprenta creatorului lor. Elias Nicolai, sculptor reformat venit din zona Slovaciei de astăzi, este unul dintre cei mai importanți meșteri ai începutului de baroc transilvănean. Refugiat din cauza persecuțiilor religioase, ajunge în Transilvania, una dintre puținele regiuni tolerante religios din Europa vremii. Lucrările sale din Sibiu, portaluri monumentale cu coloane corintice, platoșe de secol XVI și blazoane datate, precum cel din 1582, sunt adevărate opere de artă.

La fel a fost și Andreas Lapicida, un meșter pietrar și constructor din Sibiu. Făcea parte din breslele de pietrari și, după cum arată cercetările istorice, a călătorit prin Europa ca parte a formării sale profesionale. A condus echipa care a ridicat Casa Altemberger, la comanda primarului Thomas Altemberger, la sfârșitul secolului al XV‑lea. Casa a devenit ulterior sediul primăriei orașului timp de aproape 400 de ani și astăzi găzduiește Muzeul de Istorie din Sibiu.

Blazonul orașului și identitatea Sibiului

Blazonul orașului Sibiu concentrează, la rândul său, o întreagă poveste. Cele trei frunze simbolizează prosperitatea economică, cele două săbii trimit la legenda fondării orașului, iar coroana este cheia întregii compoziții. Ea face trimitere la Diploma Andreanum, documentul prin care comunitatea săsească primește drepturi speciale și intră în relație directă cu regele. Sibienii nu se subordonau nobilimii locale, ci direct coroanei.

După 1948, naționalizarea schimbă radical destinul acestor clădiri. Proprietarii rămân, în cel mai bun caz, cu o singură cameră, iar restul spațiului este ocupat de chiriași. După 1989, unele imobile sunt cumpărate, altele retrocedate, multe rămân în fondul locativ social. De aici și starea precară a unor clădiri care ascund, încă, blazoane neștiute.

Blazoanele Sibiului nu sunt simple ornamente. Sunt documente de piatră, martori ai ambiției, ai prosperității și ai identității unui oraș care a știut să se afirme fără titluri nobiliare, dar cu o extraordinară forță economică și culturală. O plimbare atentă prin Sibiu poate deveni o lecție fascinantă de istorie la fiecare pas. O istorie scrisă în piatră.

Locuri în Sibiu unde se văd blazoane / steme 

Podul Minciunilor

Adresă: Strada Ocnei, în Piața Mică / legătură spre Piața Huet

Ce vezi: Pe arcele podului sunt elemente decorative cu stema Sibiului, pe arcul sudic este vizibil blazonul municipiului.

Casa Albastră 

Adresă: Piața Mare nr. 5 (centrul istoric)

Ce vezi: Pe fațadă este reprezentată stema veche a Sibiului/ornament heraldic.

Brukenthal Palace / Muzeul Brukenthal

Adresă: Piața Mare nr. 4

Ce vezi: Pe portalul de intrare apare blazonul familiei Brukenthal, parte a decorațiunii baroce.

Casa Altemberger 

Adresă: Strada Mitropoliei nr. 2 (Muzeul de Istorie)

Ce vezi: În curte și pe unele intrări sunt sculptate blazoane ale proprietarilor germani. În grădina interioară, de exemplu, se află o loggie (o galerie acoperita spre exteriorul clădirii) despre care se spune că a fost făcută de Andreas Lapicida. La o privire mai atenta, sub o reprezentație arhitecturală se poate observa Crucea Sfântului Andrei, un simbol al suferinței și martirismului, dar care poate fi interpretată și ca o semnătură a meșterului. Tot în clădirea muzeului poate fi descoperit și blazonul Afrei, care a fost soția lui Altemberger.

Alte elemente heraldice răspândite în centru

În centrul istoric (mai ales în Piața Mare, Piața Mică, și străzile adiacente) se găsesc blazoane medievale sau renascentiste integrate în decorațiuni de uși și console la mai multe clădiri istorice, nu toate sunt pe o adresă exactă ușor vizibilă, dar fac parte din patrimoniul sculptural al centrului.

Nu ratați blazoanele de pe clădirea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului sau de pe strada Faurului.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi