Preotul militar Adrian Drăgușin vorbește despre visul de Crăciun. O poveste despre nașterea Mântuitorului

Preotul Adrian Drăgușin este de doi ani preot militar la Regimentul 46 sprijin, parte a Comandamentului NATO de la Sibiu. Până să ajungă preot militar, a fost paroh la Râul Sadului și la Sadu timp de 20 de ani. Este absolvent al Facultatii de Teologie acolo unde a făcut și masteratul și dictoratul. Acesta a trimis pentru Turnul Sfatului, cu câteva zile înainte ca toți creștinii să sărbătorească Nașterea Domnului, un text poveste despre ce ar trebui să însemne marea sărbătoare. 

Preotul Adrian Drăgușin s-a născut la Făgăraș și după ce a absolvit Facultatea de Teologie de la Sibiu și-a dedicat viața credincioșilor. Este pasionat de șah și de lectură, iar atunci când găsește timp organizează competiții în care copiii să se întreacă în sportul minții. 

Mai jos, redăm în întregime, un text trimis de preotul militar, chiar înaintea Crăciunului, prin care părintele relatează un vis. Un vis care duce exact la momentu nașterii Mântuitorului și prin care arată ce ar trebui să însemne Crăciunul. 

„Afară ningea încet și copilul se simțea ostenit după atâta joacă. Fusese la săniuș  apoi își ajutase bunicul la cărat niște lemne, îi plăcea mirosul de lemn uscat și îi plăcea să asculte cum trosnesc lemnele în sobă, și să admire jocul flăcărilor prin ușița sobei, pe peretele camerei, în semiîntuneric, înainte de culcare.

După masa de seară, acum de post pentru că erau în Ajunul Crăciunului, bunica totdeauna povestea câte ceva, acum îi vorbise despre Nașterea Domului, despre Iosif, și Fecioara Maria, despre drumul către Nazaret, despre ordinul  îmăratului roman Tiberius ca toți ”să se înscrie”. Cine era acest Tiberius? întrebase el și i se spusese că era un împărat roman puteric, care stăpînea peste un mare teritoriu și o mare armată.

Ce însemna să se înscrie? I se spusese că fiecare om trebuia să meargă acolo de unde se născuse ca să facă ceva ce copilul nu înțelesese. I se mai spusese că niște magi (ce erau ei bunica se pricepuse cumva să explice), reținuse că erau oameni credincioși care duceau, asta îi plăcuse mult: aur, smirnă și tămîe (nu știa de ce aceste daruri îi plăceau imens). Aurul îl încânta cel mai tare pentru că, în mintea lui strălucea, iar tămîia știa că miroase frumos.

Mai auzise ceva extrordinar despre o stea după care mergeau magii și asta îi plăcea cel  ai tare, o stea magică care apărea și disprea și după care se luaseră magii în drumul lor. Apoi erau și îngerii care cîntau câte ceva, nu mai știa ce dar sigur cântau foarte frumos.

Pe cântele acestea ale îngerilor adormi și parcă în vis vedea iar fulgi de zăpadă, prisese unul și îi văzu forma de hexagon, înainte de a i se topi în palmă. Discret parcă auea colinde dar, oricît s-ar fi străduit nu pricepea ce se colindă, și totuși păreau cunoscute.

Deodată văzu aproape de el ceva straniu, se descidea un drum, părea a fi un drum nisipos, pietruit chiar, pe care se vedeau venind doi oameni, unul mai în vârstă și o tânără foarte frumoasă, care părea și foarte obosită, părând a duce cu greu oboseala drumului. Omul în vârstă o îndemna să se odihnească căci, zicea el, ar fi fost însărcinată.

Și da, când se uită mai bine la el ,așa părea. Vorbeau o limbă ciudată pe care totuși în chip minunat copilul o înțelegea destul de bine. Hainele lor erau ciudate, purtau niște tunici lungi iar pe cap niște turbane ciudate, și bătrînul avea în mînă un toiag cum mai văzuse doar la bunicul, în care se sprijinea.

Nu vorbeau mult părând foarte îngândurați, și preocupați de ceva care le acapara toată atenția. Deoadată își îndreptă privirea spre cer, și văzu o stea mai mare și mai luminoasă ca toate celelate, se gîndi la luceafăr, dar parcă nu era totuși el. Steaua strălucea puternic dar parcă nu pentru cei doi ci pentru altcineva, cine să fi fost?

În depărtare se vedea un sat, cu case mici și destul de triste i se păreau băiatului. Cei doi se hotărâseră să înopteze, așa că o luară poartă de poartă să vadă unde găsesc găzduire, cine i-ar putea adăposti. Spre surprinderea și iritarea copilului nimeni în toată mica localitate nu îi primii, doar un tânăr umil le spuse că ar putea merge la un staul de vite al tatălui său, pentru că i se făcuse prea milă de ei. Măcar să nu stea afară în frig!

După  puțin drum cei doi au ajuns acolo iar steaua aceea ciudată de pe cer se tot apropia și strălucea tot mai tare. După puțină vreme de când au intrat în peșteră bătrînul ieșise cu ceva treburi și copilul intră odată cu el. Doamne ce mai surpriză, tânăra ținea în brațe un prunc atât de frumos și de cuminte și parcă atât de mic.

Bătrînului nu-i venea să creadă și nici copilului noștru, și deodată de afară începură niște cântece nespus de frumoase, încât copilul ieși imediat din staul și, o Doamneo surpriză și mai mare, mulțime de îngeri străluciori cânteau și se roteau pe cer, iar aprope de intrarea în staul păstori care veniseră să se închine ziceau ei celui mai mare Domn, împăratului lumii.

Cine era Acesta? Pruncul din iesle? Copilul nu mai înțelegea dar până să înțeleagă văzu în depărtare trei oameni impunători superb îmbrăcați care străluceau și păreau a duce ceva. Să fi fost magii? Dar ce erau aceia magi?

Copilul se apropie de ei dar darurile lor străluceau atât de tare încât nu ptea să stea prea aproape. Și ei vorbeau tare tare ciudat și totuși și pe ei parcă îi înțelegea cumva.

Deodată simți că cineva îl zgâlțâie de picioare, și auzi un glas, era bunica, care îi cerea să se trezească. Doamne mirosea a cozonac cald, când îl făcuse bunica? și când deschise ochii văzu un brad mare care mirosea frumos și arăta și mai bine. Cine, când pusese acolo daruri?

Bunica cu zâmbet în ochii îl aștepta să își despacheteze darurile, și îi spusese că după ce își vede darurile vor merge la biserică, deci să se îmbrace frumos. Din minte visul nu mai dispărea. În biserica perfect curată mirosea a tămâie puternic și deodată ochi îi căzură pe o icoană unde recunoscu toate personajele din vis.

Era și bătrînul și tânăra și pruncul mic și frumos și magi și crai și păstori și îngeri. Și doadată pricepu: Dumnezeu îi dăduse să viseze nașterea lui Iisus. Trezit din uimire îl auzi pe părintele vorbind și află că bătrânul era Iosif, tânăra Maria, pruncul Iisus și toate celelate.

Și deoadată când părintele tăcu începură a cânta cetele de crai. I se păru că au aceleași haine și voci ca în vis și nu mai putea de bucurie. Hristos se născuse și în inima lui!

Hristos se naște măriți-L, Hristos în ceruri întâmpinați-L, Hristos pe pământ înălțați-vă!”

Pr dr Adrian Drăgușin

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi