Țigla de la Moșna. Ștefan Vaida a găsit o bucată de lut care spune istoria unei familii. Urmașii țiglarilor Bretz trăiesc în Germania

„În numele lui D-zeu încep, asta e ce știu să fac mai bine. Sara Bretz 319. 1900”. Așa scrie pe una dintre țiglele făurite de familia Bretz, care păstrează o frântură din viața pe care o duceau cei care locuiau în județul Sibiu, în urmă cu mai bine de 120 de ani. Țigla, fabricată în Moșna, a ajuns la restauratorul Ștefan Vaida, iar acesta a pus-o pe site-urile de socializare în speranța că va găsi urmași ai acestei familii care să-l ajute să contureze o poveste. Și i-a găsit.  

Ștefan Vaida se ocupă de peste 20 de ani de găsirea, conservarea și restaurarea țiglelor vechi. Lucrează mult pe acoperișuri, este implicat și în proiectul „Ambulanța pentru monumente”, iar în anul 2010 a înființat alături de fratele lui, Muzeul Interetnic al Văii Hârtibaciului care poate fi vizitat și astăzi, la cerere. Pasionat de obiectele vechi care spun o poveste prin indicații scrise pe ele, a ajuns și la țigla semnată de Sara.

„Acum câteva luni, un băiat a găsit trei țigle mai deosebite pe un acoperiș al unei case din Moșna. Printre ele se afla și țigla Sarei. Preotul evanghelic Halmen din Sighișoara mi-a tradus-o: In Gottes Namen fang ich an, das ist das besste was ich kann Sara Bretz 319 1900. Asta înseamnă în numele lui Dumnezeu încep această lucrare, asta e ce știu să fac cel mai bine, Sara Bretz, 319, 1900.

Textul este gravat în scrierea veche, numită Sütterlin, pe care preotul Johannes Halmen o știe cel mai bine. Aceste țigle datate sau desenate se numesc în limba germană Feierabendziegel, iar în traducere țiglă de sfârșit de zi de lucru”, explică restauratorul. 

Termenul este folosit generic, pentru că erau inscripționate și țiglele care finalizau sau începeau o comandă mai mare sau chiar sezonul de făcut țigle. Ștefan bănuiește că Sara Bretz începuse să lucreze la o comandă mai mare, gravând această țiglă.

A doua țiglă din cele trei găsite conține motivul „pomului vieții” și numele St. B. și numărul de casă 319. A treia țiglă conține un print al unei frunze presate în lutul moale. 

„După o cercetare în monografia Moșnei, am aflat că Sara Bretz avea 17 ani, iar fratele ei, Stefan Bretz, 14, în momentul în care au inscripționat țiglele, adică în anul 1900. Părinții lor, Stefan și Catharina, dețineau o țiglărie la marginea satului, dar locuiau la numărul 319”, mai spune Ștefan.

Sara s-a căsătorit cu Michael Schmidt și s-au mutat la numărul 14. A decedat în 1957, iar fiul ei, Daniel Schmidt, a trăit până în anul 2008 în Germania. 

Sara are urmași în viață

Ștefan a tot investigat după indiciile notate pe țiglă și postând pe site-uri de socializare datele obținute, a reușit să afle că strănepoții de la fratele Sarei încă trăiesc. Sunt stabiliți în Germania. A reușit să vorbească cu unul dintre ei, Heinrich Bretz, născut în 1949, care acum are 76 de ani. Este un om activ, foarte preocupat de istoria familiei sale și a fost mai mult decât bucuros să vorbească cu Ștefan. 

„După postarea mea pe facebook, dl Hans Reinerth a reușit să dea de urmașul pe linie paternă al țiglarului Ștefan, și anume Heinrich Bretz, adică strănepotul, născut în 1949.”

Vorbind cu el la telefon, a aflat întreaga poveste a țiglei și a locului în care a fost făurită. 

„Străbunicul meu avea legături cu un comerciant austriac care, în mod firesc, așa cum tot ce era mai nou și modern pe piață venea din inima monarhiei austro-ungare, îi povestise că a văzut o presă de țigle în Austria, o invenție grozavă pentru vremea aceea", i-a povestit strănepotul. 

După ce s-a gândit temeinic, Stefan Bretz (1853-1929) s-a hotărât să cumpere acea presă mult lăudată din Linz și să înceapă construcția unei țiglării moderne în Moșna. A luat probe de argilă din toate dealurile din jurul Moșnei, a ars mici turte de lut și a luat decizia să construiască țiglăria pe dealul dinspre Agnita, la ieșire din sat, pe partea stângă, acolo unde șoseaua începe să urce. Pământul era proprietatea comunității, dar îl cumpără și, în mijlocul viei, avea să se nască țiglăria.

Cai orbi la malaxor ca să nu amețească

Tot de la strănepotul din Germania, Ștefan a aflat cum se făceau aceste țigle. 

De la poalele dealului pornea o mică cale ferată îngustă pe care circulau două vagonete. Când vagonetul de sus pornea încărcat cu 1/2 metru cub de argilă, frâna ușor și trăgea în sus vagonetul gol. Astfel, treptat, dealul era încărcat și transportat în jos fără consum de energie, doar prin forță gravitațională.

Jos, la poalele lui, era atelierul de presat țigle. Mai întâi lutul era descărcat într-o cuvă de beton și amestecat cu apă prin intermediul unui malaxor cu patru palete și un braț lung, la care era înhămată o iapă oarbă, pe nume „Fani.” Caii care roteau malaxorul trebuiau să fie orbi ca să nu amețească.

Figurine pe porți în semn de apreciere

Heinrich Bretz i-a mai povestit restauratorului sibian că străbunicul lui era iubitor de cai și, în semn de prețuire că duceau greul muncii, a modelat niște căluți din argilă și i-a lipit pe coamele produse, astfel că poarta gospodăriei lor săsești era acoperită cu acești căluți. 

„Când eram mic, îmi amintesc că mai erau doi căluți pe poartă. În sat erau cam cinci familii numite Bretz, astfel că fiecare primise, pe lângă numele de familie și denumirea meșteșugului pe care îl practicau: Bretz tâmplarul, Bretz dulgherul sau Bretz țiglarul. Când cineva venea în sat să comande țigle, oamenii îi trimiteau la casa cu cai pe poartă.”

După război țiglăria se închide

Ștefan a căutat, de asemenea și casa părintească a Sarei și a fratelui ei, de la numărul 319 și a găsit-o. 

„Acea presă scumpă, cumpărată din Linz, putea scoate lutul pe bandă pentru opt țigle odată. Se putea regla grosimea și lățimea țiglelor și se puteau scoate chiar și coame de acoperiș. După război, prin anii 1945-1950, Stefan Bretz executa ultima comandă de țigle. Era o comandă importantă, pentru școala românească. Datorită procesului greu de uscare, toamna târziu, producția a fost parțial compromisă și țiglăria nu a mai putut onora comanda în totalitate. Acest incident l-a făcut să încheie istoria țiglăritului din Moșna”, povestește Ștefan.

Strănepotul Heinrich Bretz, azi în vârstă de 76 de ani, își amintește de mașinăria aceea grozavă, pusă undeva prin șura gospodăriei prin anii ’50. În 1960, casa este vândută unei familii românești și astfel povestea familiei Bretz continuă în Germania, unde a cincea generație încă poartă numele Bretz.

Urmează o expoziție de țigle

Ștefan spune că în Transilvania, fenomenul simbolic al inscripționării țiglelor a existat, dar puțini oameni știu asta.

„În ultimii 30 de ani, s-au pierdut atâtea informații și obiecte de artă prin inconștiență sau nepăsarea oamenilor. Trebuie să fim atenți când descoperim o casă și, dacă găsim o astfel de țiglă, să o punem la loc, să o păstrăm sau măcar să o donăm unui muzeu care o apreciază. Uitați câte povești ascunde o astfel de țiglă! Eu m-aș bucura ca lumea să îmi trimită măcar o poză cu ea”, spune restauratorul. 

Pasiunea lui Ștefan va duce către o expoziție. În decursul celor 20 de ani de cercetare a adunat în jur de 400 de țigle, fiecare cu povestea ei, cu desenele, simbolurile și datele ei. Lucrează în paralel și la o listă cu țigle datate, pentru că a observat un fel de obsesie a sașilor de a le data. Un fenomen. Vernisajul expoziției va avea loc în 2025 la Alțâna, unde vor fi expuse 100 de țigle datate din perioada 1850 - 1950.

„Nici nu vă puteți imagina câtă istorie poate fi în spatele unei țigle. De exemplu, una din 1871, în curs de descifrare, descrie entuziasmul familiei în timpul construcției casei. Țiglele pe care le găsesc sunt scrise, în general, în trei limbi: germană, maghiară și românește. Textele în germană sunt adesea filozofice, cele maghiare sunt pline de umor sarcastic sau foarte romantice, iar cele românești sunt pline de simbolism”, mai spune Ștefan. 

Restauratorul sibian își va continua căutările și documentarea prin satele din Transilvania și este decis să împărtășească descoperirile lui și experiența de o viață prin intermediul viitoarelor expoziții.

Sursa foto: Ștefan Vaida

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Raluca Budușan

Sănătate, Educație
Telefon:
0766 905 671