Povestea refugiului ascuns sub vârful Măgura: „Au fost multe generații care s-au bucurat de el. Acum și-a cam trăit traiul…”

La doi pași de izvorul unui pârâu ce curge pe sub pădurea din zona vârfului Măgura din Cisnădie se află un refugiu ridicat în urmă cu 30 de ani. Localnicii pasionați de natură îl știu, fiind locul în care și-au petrecut inclusiv revelioane ori zile de naștere mai multe generații. Geo Cozma, acum în vârstă de 80 de ani, este cel care a inițiat și lucrat la amenajarea acestui refugiu ascuns parțial sub pământ.

„Ideea acestui refugiu este veche, de când eram eu junior, aveam vreo 15 ani. Cei mai mari din acea vreme vorbeau că ar fi bine să avem o cabană să putem sta peste noapte când mergem să schiem pe Măgura. Și asta pentru că pe pârtia aceea zăpada ținea cu o lună și jumătate mai mult decât în partea de jos”, povestește Geo Cozma, din Cisnădie, acum în vârstă de 80 de ani.

La construirea refugiului nici vorbă să se gândească cineva pe vremea regimunului comunist. „Nu aveai voie să faci așa ceva, că erai bănuit de cine știe ce conspirații. După ce a devenit lumea mai liberă, am vorbit cu pădurarul despre ideea noastră și nu a fost nevoie de alte legalizări sau aprobări. Voiam să amenajăm doar un refugiu, nu cine știe ce construcție. A durat câțiva ani să găsesc oameni care să mă ajute. Până la urmă am găsit și ne-am apucat de lucru”, amintește Geo Cozma, de profesie filator.

Refigiul Măgurii a fost ridicat de voluntarii care doreau să schieze cât mai mult timp. Sursa foto: Turnul Sfatului

Prima formă a refugiului a fost dată în 1995. „Noi știam că trebuia să-l facem în pământ, pentru a fi mai protejat, dar și ferit de vederea răufăcătorilor. Pentru că a și fost devastat de vreo trei ori. Acum e deschis, cine intră nu mai face lucruri rele. Ceva s-a schimbat în comportamentul oamenilor. Pentru că, în trecut, chiar unii dintre cei care au contribuit la ridicarea refugiului au venit și au făcut stricăciuni”.

Refugiul a fost ridicat într-un loc ferit din pădurile de sub vârful Măgura. Sursa foto: Turnul Sfatului

Forma actuală a refugiului a fost dată după trei etape de intervenții. „Inițial am lucrat doar doi-trei oameni și am făcut un refugiu nu foarte mare. Când am văzut că este interes, l-am extins în anul următor. După care, în al treilea an, l-am extins din nou, aducându-l la forma în care poate fi văzut azi. Are 16 metri pătrați în interior. Sunt locuri pentru 15 persoane acolo, dar, vă dați seama, când era cazul, intram și mai mulți”, povestește Geo Cozma.

Interiorul refugiului Măgurii. Sursa foto: Turnul Sfatului

Materialele de construcție au fost „de-ale locului”. „De aceea am și ales locul acela, că aveam nu doar apă, ci și piatră, lemn de construcție și de foc… pârtia de schi era aproape. Singurele lucruri aduse din Cisnădie au fost niște materiale de izolat și ceva scândură”, amintește Geo Cozma despre „refugiul Măgurii”.

Refugiul are două încăperi, în cea de la intrare fiind și soba. Sursa foto: Turnul Sfatului

„Mai multe generații s-au bucurat de el”

Cei care urcă pe vârful Măgura urmând poteca marcată cu linie roșie pe fundal alb găsesc accesul spre „refugiul ascuns” imediat după ce ies din pădurea pe sub care au urcat de la poalele muntelui. În această zonă a fost amplasat relativ recent un indicator al acestui traseu, indicator care poate fi folosit drept punct de reper pentru a găsi drumul către refugiu: acest drum de câteva zeci de metri nu este marcat, de aceea – pentru cine nu a mai fost în zonă – va fi nevoie să caute un pic prin pădure până să găsească intrarea în refugiu.

Refugiu poate fi găsit coborând printre copacii din zona noului indicator turistic pus spre vârful Măgura. Sursa foto: Turnul Sfatului

„Refugiul acesta are 30 de ani. A avut succesul lui, și-a cam trăit acum traiul. Acolo au fost mai multe generații care s-au bucurat de el, unii cinci ani, alții zece ani. Unii acum au familii, alții au plecat din țară. Și nici nu mai sunt acum oameni care să mai urce să schieze pe Măgura. Eu mai merg din când în când”, povestește Geo Cozma.

Geo Cozma. Sursa foto: arhiva personală

Are multe amintiri în special din perioada de iarnă. „Era într-un an, țin minte, am schiat și în 20 aprilie. Era o zăpadă tasată de puteai să mergi și cu bocancii. Amintiri sunt multe de acolo: revelioane, focuri de tabără, coboram și noaptea de pe creastă pe schiuri”.

Interior al refugiului Măgurii. Sursa foto: Turnul Sfatului

Alexandru Barbor este unul dintre tinerii din Cisnădie a căror adolescență s-a confundat adesea cu vârful Măgura. Tocmai de aceea, pentru Alexandru, refugiul înseamnă și multă emoție. „Eu, cu două ore din viața mea, copil fiind, urcam pe jos până pe Măgura și mă întorceam. Noi petreceam și revelioane în refugiul Măgurii sau de Crăciun ori de Paști. Într-un an, de Paști, am urcat singur să duc niște provizii pentru petrecerea de Paști. Și am fost ținut o zi și o noapte închis în refugiu de o ursoaică. A venit ursoaica după mine și s-a așezat apoi în ușă, de unde o zi și o noapte nu a mai plecat. Nu erau telefoane cu care să anunț că sunt blocat acolo. Mulți ani după întâmplarea aceasta, pe ușa refugiului se vedeau urmele zgârieturilor lăsate de ursoaică”, își amintește Alexandru Barbor.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi