Am mâncat sarmale în centrul Sibiului. N-am vrut să dau greș

Inițial m-am așezat sub umbrelele restauratului Casa Weidner, care tocmai s-a redeschis într-un colț al Pieței Mari. Doar că, într-un mod ciudat, ospătarii de acolo mi-au dat un meniu doar cu băuturi, spunând că mâncare nu îmi pot oferi deoarece au programată o onomastică peste câteva ore.

Cum m-am lăsat pe ultima zi cu rubrica aceasta, iar foamea îmi era în creștere și nu mai aveam poftă de experimente, în timp căldura care părea că izvorăște din pavaj îmi limita orizontul de deplasare, mi-am adus aminte de La Arhive.

Am cotit din forfota care înfrunta vipia din Piața Mare pe o stradă a Arhivelor multă mai liniștită și ne-am așezat la una din cele vreo 20 de mese de pe terasa ascunsă sub umbrele largi. Era tot cald, dar suportabil, mai ales datorită adierilor de vânt.

Meniul de la La Arhive nu e cu pretenții de fusion, cu minimalisme, cu „sclipici”, ci merge pe variantele clasice de genul mic dejun, antreuri, ciorbe și ceea ce ei denumesc „gusturi autentice”, adică în special rețete de-ale locului, de la pastramă de oaie, la limbă de vițel, piept de pui cu ciuperci sau „turnuleț de legume la grătar”. Meniul e destul de stufos, prin urmare veți găsi și câteva feluri de pește, dar și paste sau pizza. Am remarcat și platourile, mai ales cel cu zece mici, cartofi cu telemea și două halbe de bere, care costă 110 lei. Pentru comparație, o ciorbă de burtă are prețul de 28 de lei, la fel ca și o pizza margherita, un gulaș costă 55 de lei, în timp ce un file de păstrăv cu cartofi natur în meniu apare ca fiind 49 de lei.

Cum nu aveam poftă de experimente, am cerut pentru început o ciorbă ardelenească de porc. A durat vreo 30 de minute până a venit singura ciorbă cerută la masă, iar singura explicație e că am așteptat după „pituța” cu care vine însoțită, care părea recent scoasă din cuptor. De la temperatură, până la gust, ciorba a fost ceea ce trebuie pentru mine: bucăți mari de afumătură, legume din plin, iar tarhonul își spunea cuvântul. Ardeiul murat de lângă nu prea era iute, dar era mare. Iar farfuria avea o formă relativ ciudată, care – cred – ar trebui să îți facă mai ușor umplerea ultimelor linguri.

Ciorbă ardelenească de porc, la restaurantul La Arhive. Sursa foto: Turnul Sfatului

Mult mai rapid au venit felurile principale. Eu am cerut o porție de sarmale și am ales bine. Bun, nu erau ca alea pe care le face mama, care le mai bagă și în cuptor ca să le mai rumenească, dar gustul și textura erau cele care îmi aminteam că trebuie să fie. Însoțit de smântână și un ardei la fel de iute ca și cel de la ciorbă, cele patru sarmale, cu două bucăți de mămăligă mi-au potolit foamea într-un mod cât se poate de mulțumitor pentru mine.

Sarmale cu smântână, mămăligă și ardei, la restaurantul La Arhive. Sursa foto: Turnul Sfatului

De cealaltă parte a mesei, tigaia picantă a primit aprecieri din aceeași gamă: bună, sățioasă, în dimensiuni generoase. Ciuperci, dovlecei, vinete, roșii, ardei, ceapă roșie și pui, amestecate cu sos de soia și un nivel mediu în ceea ce privește doza de picant. Mergea și o bere pe alături, dar de aspectul ăsta ne-am dat seama doar când ne-am reîntors la redacție, unde ne-am dat seama că niciunul dintre noi nu era cu mașina.

Tigaie picantă la restaurantul La Arhive. Sursa foto: Turnul Sfatului

Pentru a plăti cu cardul a trebuit să merg la barul din interior, moment în care am realizat că răcoarea de acolo ar fi fost o alegere mai bună amorțelii călduroase de afară. Am avut de plătit 166 de lei: 48 de lei a costat tigaia picantă de pui cu legume, 44 de lei au fost pentru sarmale, 25 de lei – ciorba de porc, 18 lei - o limonadă cu soc, 16 lei – un espresso dublu, restul de 15 lei fiind ceruți pentru apa plată la trei sferturi.

WinRAR 7 Zip

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului