Sibianul Otto Czekelius a fost arhitect șef al orașului Madrid, după Primul Război Mondial, iar o mică parte din activitatea sa a fost evocată vineri de Emil Hurezeanu la un eveniment consacrat constructorilor.
”A fost un păstrător”, a spus Hurezeanu despre el, însă un detaliu este mai puțin cunoscut și nu apare în biografiile care îi sunt dedicate. În anii 80, el a fost unul din sibienii care a reușit să împiedice un plan al liderilor comuniști: demolarea a jumătate din Piața Mare a Sibiului și ridicarea aici a unui ”modern” centru politic și administrativ al județului.
”Regimul Antonescu îl bagă puțin la închisoare”
Emil Hurezeanu a vorbit vineri, câteva cuvinte, la la Conferința „Construcții & Capital – Dezvoltare în vremuri de schimbare”, organizată de Patronatul Societăților din Construcții (PSC) – Filiala Sibiu, la Hilton Sibiu. El a amintit atunci de Otto Czekelius, folosit de către diplomat drept un liant între istoria orașului și subiectul evenimentului, construcțiile și constructorii.
”Se duce în război în Primul Război Mondial de partea țării de care aparținea Transilvania atunci. Începe războiul civil în Spania, el e arhitect, iar în Spania luptă de partea bună, a republicanilor și după război, spaniolii l-au îndrăgit atât de mult, încât a devenit arhitectul șef al Madridului. Acest domn sibian, Otto Czekelius, care avea o casă să vis-a-vis de Turnul Sfatului a fost arhitect șef al Madridului la 25 de ani.
După al Doilea Război Mondial, pentru că e de stânga și e anti-fascist, spaniolii, după ce câștigă războiul îl trimit în România, îl repatriază cu forța.
Regimul Antonescu îl bagă puțin la închisoare, iar comuniștii pentru asta îl scapă de toate relele și în 1947 devine unul din principalii arhitecți ai orașului Sibiu.
N-a mai creat, nu mai putea, dar e omul care a păstrat. E omul care a păstrat până în anii 80 când se prăpădește substanța activă a acestui oraș„, a spus Hurezeanu despre Czekelius.
Arhitectul revine la Sibiu în 1943, angajându-se ca cercetător la Muzeul Brukenthal, unde lucrează la mai multe monografii ale artiştilor germani.
După război va continua activitatea arhitecturală la Sibiu. Va fi urmărit de Securitate datorită luptei sale pentru salvarea clădirilor medievale dorite spre demolare de către autorităţile comuniste.
Salvează clădirile din Piaţa Mare (unde comuniştii doreau să construiască blocuri) şi Sinagoga de pe strada Constituţiei. Este numit arhitect al oraşului între 1967 şi 1972, coordonând o întreagă campanie de restaurare a cetăţii medievale, scrie în descrierea activității sale din proiectul ”10 mari sibieni”.
Momentul încercării comuniștilor de a demola o parte din Piața Mare a fost evocat de arhitectul Herman Fabini, într-un articol din Turnul Sfatului.
”Îmi aduc aminte că în perioada comunistă a fost studiat un proiect care prevedea demolarea laturii de est a Pieții Mari și construirea unui Centru politco - administrativ în acest loc. De ce nu s-a realizat? Unul dintre motive a fost desigur faptul că trebuiau astfel prea multe locuințe noi pentru mutarea locatarilor din imobilele ce urmau a fi demolate. Celălalt motiv a fost, după părerea mea, arhitectul șef al orașului la aceea vreme, Otto Czekelius, de altfel menționat în memoriu, care într-un interviu a afirmat printre altele, că important pentru activitatea lui în Sibiu nu a fost ce a construit, ci ceea ce el a împiedicat să fie construit în oraș”, spunea Hermann Fabini în septembrie 2020.
Proiecte pentru modificarea ”Pieței Republicii”, Piața Mare din perioada comunistă
În anul 1987, revista Arhitectura publica articolul ”Concurs pentru amenajarea Pieței Republicii din Sibiu”. Piața Republicii era denumirea dată pieței din centrul orașului, iar concursul pomenit aici avusese loc de fapt în urmă cu 4 ani. Deși mai multe proiecte au fost analizate de către organizatori și s-a format la final un clasament al celor mai reușite proiecte, niciunul nu a mai fost aplicat.
Niciunul nu prevedea, însă, demolarea unor părți a clădirilor, însă se prevedea ridicarea mai multor construcții. Din fericire, niciunul nu a mai fost, în final, luat în calcul.
Stâlpul infamiei și un turn de beton și sticlă
Concursul a fost câștigat de un proiect propus de arhitecții Cătălin Berza și Adina Alexiu și propunea construcția unui stâlp al infamiei și a unui nou turn.
”Piața poate fi scenă, eșafod sau o punte între TRECUT ȘI PREZENT. Pe suprafaţa ei, se găsesc: un turn, o fântână și câteva semne.
Turnul «sfărâmat», din piatră și sticlă, nu este o dominantă a spaţiului, ci o replică la cele două turnuri existente, o intenție de arhitectură-clepsidră, o imagine a suprapunerii de sensuri aparţinînd mai multor culturi.
Fântâna poate fi un loc de odihnă și bucurie sau o definiție a inaccesibilității la această bucurie. Lângă Turnul Sfatului, într-o alveolă a pieței (zonă de relaxare de excepţională valoare), am amplasat, pe o platformă, STÂLPUL INFAMIEI și steagurile Celor nouăsprezece bresle, ca un simbol al puterii executiv în TRECUT. Traseul diagonală (o vagă aluzie la spaţiul labirintic) se încheie în PUNCTUL, pe îngrijire noi l-am numit "de maximă forţă», loc gălăgie îngrijire spaţiul pieței, în ansamblu, și accesele oală fi cel mai bine controlate.
Trecătorul va ajunge în acest punct dacă va accepta parcurgerea LABIRINTULUI.
Concluziile din final sunt că nu putem retrăi TRECUTUL, nu putem reda PREZENTULUI semnificaţia iniţială a operelor din trecut. Singurul lucru pe care îl putem față este să suprapunem textului inițial, textul nostru, să facem o scriitură peste scriitură, adică un PALIMPSEST”, precizează autorii.
Un nou turn în Piața Mare
Proiectul care a primit premiul al II-lea propunea construcția unui turn în centrul Pieței Mari.
”Trebuia să fie un dom sau o catedrală, ceva măreț oricum, expresie a spiritului civic, a comunităţii, a unităţii breslelor, a puterii cetăţii; dar, n-a fost să fie! E un fragment, doar. Dar, în felul lui, e mai mult decât un întreg, pentru că imaginaţia fiecăruia dintre noi întregeşte simbolul.
Piața este "camera mare”, de primire, a oraşului, în care se întâlnesc și respiră coridoarele, în îngrijire dialoghează câteva din odoarele uurbei, parte din gloria și bogăţia oraşului de altădată”, se precizează în această propunere.
Pasarelă prin mijlocul pieței
Un alt proiect, premiat cu mențiune, a concluzionat că aici, în centrul Sibiului, e ”prea mult cer”, astfel că a propus construcția unui spațiu între intrarea la Muzeul Brukenthal, până pe cealaltă parte a pieței.
”Când am văzut această imagini, sunt simțit-o părăsită, în ciuda câtorva bătrâni așezați pe băncile din jurul rondului de flori, mobilând un spațiu a cărui memorie chema, parcă, amintiri pierdute în timp. M-am îndreptat împrăștiere centrul pieței, sprijinit de un toiag imaginar, cu care voiam să o măsor, dar privirile îmi scăpau împrăștiere prea mult cer. Ar trebui...”, precizează autorul proiectului.
Toate proiectele premiate pot fi urmărite aici.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: cum trebuia sa arate piata mar , emil hurezeanu despre sibiu , cine e Otto Czekelius , piata mare demolata
Vizualizari: 10699
Ultimele comentarii
Acum 11 ore
Emil
Acum 11 ore
Genu
Acum 11 ore
Sibian
Acum 12 ore
Barosanu
Acum 12 ore
Un sibian