FOTO / VIDEO Povestea sibianului de 92 de ani care joacă tenis de masă de peste 70 de ani. „Am avut o viață activă de mic”

Într-o sală pusă la dispoziție de Primăria Sibiu pentru seniori, undeva pe strada Andrei Șaguna, mingea mică, albă, de tenis de masă, lovește ritmic masa: ping - pong. Pauză scurtă. Un schimb mai lung. La una dintre mese, Ioan Muntean își potrivește paleta și zâmbește scurt, din colțul gurii. În primăvară împlinește 92 de ani.

„Sunt născut în Poplaca, în anul 1934, la 1 mai. În Sibiu locuiesc de 75 de ani”, spune simplu. S-a mutat aici pentru școală, a făcut Postliceala, apoi armata, trei ani, pentru că a fost grănicer. După liberare s-a întors la muncă. A lucrat la Arsenal (întreprinderea armatei, după cum povestește), ani buni ca și controlor, apoi la IPAS. O viață întreagă de disciplină și program, chiar dacă a fost angajat ca și civil.

@turnulsfatului Într-o sală pusă la dispoziție de Primăria Sibiu pentru seniori, undeva pe strada Andrei Șaguna, mingea mică, albă, de tenis de masă, lovește ritmic masa: ping - pong. Pauză scurtă. Un schimb mai lung. La una dintre mese, Ioan Muntean își potrivește paleta și zâmbește scurt, din colțul gurii. În primăvară împlinește 92 de ani. #reportaj #sibiu #tsnews ♬ original sound - Turnul Sfatului

Anii de armată nu i-au ieșit nici acum din minte. A făcut la granița cu Ungaria. După un an și opt luni, în urma unei verificări în sat, s-a aflat că părinții lui erau baptiști. A fost scos din comitetul armatei și trimis la munci agricole, tot ca soldat, în altă parte. „Acolo nu cunoșteam pe nimeni. Doar pe mine m-au trimis.” Mai târziu a ajuns la mină. Timp de șase luni a lucrat pe locomotivă, transportând minereu cu vagonete din buncăr la lift. „Putea fi și mai rău”, spune nea Ioan, fără dramatism.

Despre tinerețe vorbește cu luciditate. „Viața era grea. Foamete, boli, războaie. Acum e mai strălucitoare și tot suntem nemulțumiți”, spune el cu seriozitate. Își amintește vremurile în care că nu puteai vorbi liber, nu-ți puteai spune părerile. „Acum avem drepturi depline. Poate nici nu merităm să fim nemulțumiți”, își întărește ideea.

Are chipul senin, iar în ochii săi albaștri, nu se vede povarea celor 92 de ani.

Sportiv din copilărie

Pasiunea pentru sport a descoperit-o devreme. La 14 ani juca handbal, într-o echipă consacrată. Pe la 16-17 ani a descoperit și tenisul de masă într-un club din Sibiu și n-a mai lăsat paleta din mână. În paralel, a schiat aproape 30 de ani, în fiecare weekend, și a jucat tenis de câmp la nivel național, la categoria Old Boys, unde a câștigat de trei ori titlul național. „Nu le-am făcut pe toate odată, dar mi-au plăcut toate.”

În sala de pe Andrei Șaguna vine de două ori pe săptămână, lunea și joia, câte două-trei ore. Joacă alături de foști ofițeri lăsați la vatră. „Sunt obișnuiți cu activitatea. Nu pot sta acasă.” Nici el nu poate. Vara, când sala se mai golește, merge mult pe jos prin Dumbravă.

Reumatismul i-a dat bătăi de cap toată viața. „Am fost de vreo 80 de ori în stațiuni. De două ori pe an, de la 18 ani, cu excepția armatei.” Spune că sportul l-a ajutat cel mai mult. La 77 de ani a renunțat la schi. „Nu mai aveam siguranță în picioare. N-am vrut să risc.”

A crescut la țară, într-o familie cu nouă copii. De la 7-8 ani muncea alături de părinți, mai ales în vacanțe. Își amintește coliba din Păltiniș și bărdița primită de la tatăl său, cu care tăia crengi. „Am avut o viață activă de mic.”

Cumpătarea și o viață activă

Nea Ioan a fost căsătorit, dar nu a avut copii. Soția a murit acum 22 de ani. Despre longevitate ridică din umeri. „Neam de neamul meu n-a ajuns la 90 de ani. Am avut o mătușă de 88. În rest, nu știu pe nimeni din familia mea care să fi trăit atât.”

Secretul? „Mișcarea și cumpătarea. Dacă bei, să o faci cu măsură. De fumat m-am lăsat când aveam 54 de ani, măcar de nu le-aș fi luat. Și sportul pe care este bine să-l faci. Nu trebuie la nivel de performanță, ci de plăcere.” Pentru cei de vârstă înaintată are un îndemn simplu: să nu se închidă în casă. „Să se plimbe, să-și antreneze și trupul și creierul.” Pentru tineri: „Să-și trăiască viața pașnic și civilizat. Și să miște. La orice vârstă mișcarea este bună”, spune nea Ioan.

Mingea lovește din nou masa. Un schimb scurt, apoi un punct câștigat dintr-un rever sigur. Ioan Muntean prinde mingea și se pregătește pentru următorul serviciu. La 92 de ani mâna nu-i tremură pe paletă, iar mingea merge la sigur.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi