Un om care, deși doar în abia în instanță și-a recunoscut faptele, poate fi totuși reabilitat. Judecătorul Tribunalul Sibiu a descris în motivarea sentinței de ce a acordat 3 ani cu suspendare medicului Carmen Zaharia, pentru 16 fapte de luare de mită.
Sentința a fost dată în 12 februarie, anul acesta, iar instanța a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere pe durata a 3 ani, a interzis exercitarea profesiei de medic în sistemul public și a dispus confiscarea sumelor și bunurilor primite cu titlu de mită.
De la 16 infracțiuni separate la o singură infracțiune de luare de mită în formă continuată
Inițial, procurorii au trimis în judecată medicul pentru 16 infracțiuni distincte de luare de mită (art. 289 CP raportat la Legea 78/2000), corespunzătoare fiecărui act material: bani, carne de miel, brânză, alte produse, primite de la pacienți sau aparținători, în legătură cu internări, tratamente, concedii medicale sau referate pentru comisia de expertiză a capacității de muncă.
Pe parcursul judecății, instanța a admis însă cererea apărării de schimbare a încadrării juridice: din 16 infracțiuni distincte, într-o singură infracțiune de luare de mită, în formă continuată, cu 16 acte materiale (art. 35 CP).
Apărarea a urmărit prin asta un singur lucru esențial: să reducă expunerea penală a doctoriței.
Dacă rămânea în vigoare vechea încadrare – 16 infracțiuni distincte de luare de mită – consecințele erau mult mai grele. Asta, pentru fiecare faptă se stabilea o pedeapsă separată, iar apoi se aplica concursul de infracțiuni (art. 38 CP), cu un spor obligatoriu peste pedeapsa cea mai grea. Urma, așadar o pedeapsă finală sensibil mai mare, mult mai greu de suspendat.
Prin schimbarea încadrării însă, o singură infracțiune de luare de mită, în formă continuată, cu 16 acte materiale apărarea a obținut un singur „capăt” de acuzare, nu 16, iar toate actele de mită sunt privite ca manifestări repetate ale aceleiași rezoluții infracționale (același mod de operare, același scop). Așadar, se aplică un singur tratament legat de pedeapsă, unul mai blând decât în concurs.
În varianta cu 16 infracțiuni, pedeapsa rezultantă riscă a să depășească mult 3 ani, ceea ce făcea suspendarea improbabilă.
Pe de altă parte, schimbarea încadrării nu a însemnat că faptele sunt mai puțin grave, ci că ele formează o singură infracțiune complexă, ceea ce contează la modul de calcul al pedepsei.
Citește și:
De ce a considerat instanța că medicul este „funcționar public”
O premisă esențială pentru stabilirea vinovăției și a pedepsei, luată de judecător, a fost calificarea medicului ca funcționar public în sens penal.
Instanța a aplicat o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), care a stabilit că medicul angajat cu contract de muncă într-un spital public are calitatea de funcționar public în sensul art. 175 alin. 1 lit. b) CP.
Spitalul de Psihiatrie din Sibiu este unitate din sistemul public de sănătate, astfel că medicul se supune regimului de răspundere penală pentru fapte de corupție, cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000.
Astfel s-a ajuns la o pedeapsă mai dură, decât ar fi fost medic în sistemul privat de sănătate.
Instanța a stabilit că în acest caz nu e vorba doar de un medic care a acceptat niște cadouri, ci de un funcționar al statului care a corupt relația de încredere medic–pacient într-un spital public. De aceea se aplică regimul dur al infracțiunilor de corupție.
Art. 289 se aplică doar funcționarilor publici (în accepțiunea largă a Codului penal, nu doar bugetarilor clasici). Dacă judecătorul ar fi spus: „medicul NU e funcționar public”, atunci nu s-ar fi putut reține luare de mită, s-ar fi pus problema unei alte infracțiuni – de exemplu înșelăciune, trafic de influență, sau deloc, în funcție de situație - iar regimul sever din Legea 78/2000 nu s-ar mai aplica.
Judecătorul a considerat dovedit, „dincolo de orice îndoială rezonabilă”, că medicul a primit șpagă
”Așa se vine, măi, la doctor. Aduci, nu ceri”
În baza probatoriului, judecătorul a stabilit că medicul a primit bani (sume între 200 și 400 lei, precum și 100 și 200 euro), carne de miel (aprox. 10 kg la fiecare episod, ani la rând), telemea, alte produse alimentare și nealimentare (pachete-cadou, parfum, vin), de la pacienți sau aparținători, în mod repetat. Totul pentru internări în Secția V Psihiatrie, pentru acordarea de concedii medicale, pentru facilitarea investigațiilor (RMN, analize), pentru întocmirea referatelor necesare prezentării la comisiile de expertiză pentru pensie de invaliditate sau revizuire.
Probele au fost și ele extrem de bogate. Au existat în acest caz denunțuri, declarații asumate ale pacienților și aparținătorilor, înregistrări audio ale convorbirilor telefonice și discuțiilor ambientale (DGA, mandate de supraveghere), mesaje text extrase din telefonul medicului și documente medicale și fișe de internare.
Instanța a subliniat astfel că, deși cei mai mulți pacienți au spus că medicul nu le-a cerut explicit bani, acceptarea constantă și fără rezerve a „atențiilor” a creat o practică generalizată, în care pacienții considerau că altfel „nu te bagă nimeni în seamă fără bani”.
Sumele „uzuale” (300–400 lei) circulau ca regulă nescrisă, iar internarea pentru scopuri legate de pensie invaliditate era percepută de toți ca un serviciu care se „ungă” cu bani sau bunuri.
Relevantă pentru mentalitatea medicului este replica reținută de instanță: „de obicei așa se vine, măi, la doctor. Aduci, nu ceri”.
Recunoașterea faptelor și aplicarea procedurii simplificate
Pe tot parcursul urmăririi penale, medicul a folosit dreptul la tăcere și nu a dat declarații.
În fața instanței, însă, în ședința din 19 februarie 2025, inculpata a recunoscut integral faptele reținute prin rechizitoriu și nu a contestat probele administrate în faza de urmărire penală, iar această atitudine a ajutat-o în cadrul stabilirii pedepsei.
Ea a cerut judecarea în procedura simplificată (art. 374 alin. 4 CPP), iar cerere a fost admisă și și-a exprimat acordul să presteze muncă neremunerată în folosul comunității.
Această atitudine a permis aplicarea art. 396 alin. 10 CPP, care prevede reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în cazul închisorii atunci când inculpatul recunoaște faptele și acceptă judecata pe baza probelor din dosar.
Instanța a considerat recunoașterea și regretul manifestat în fața judecătorului drept elemente relevante în favoarea inculpatei, dar a subliniat că acestea nu pot anula gravitatea faptelor.
Astfel, pentru luare de mită (art. 289 alin. 1 CP) raportat la Legea 78/2000, limitele de pedeapsă sunt ridicate, iar în cazul formei continuate se aplică un tratament mai sever decât la un act izolat.
Instanța a ținut cont de numărul foarte mare de acte materiale (16 episoade de mită, pe o perioadă de mai mulți ani), de poziția medicului – specialist și apoi șef de secție, responsabil de internări și calitatea actului medical, de natura relației medic–pacient, care presupune încredere, vulnerabilitate a pacienților și obligație etică sporită din partea medicului și de contextul general al fenomenului corupției în sistemul sanitar și necesitatea unui semnal ferm.
A contat, conform motivării, faptul că beneficiile materiale concrete (bani, alimente) nu au fost de valori uriașe, dar repetitivitatea și „normalizarea” mitei au sporit gravitatea.
În final, instanța a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare este suficientă pentru a reflecta gravitatea faptelor și poziția inculpatei șoi corespunde nevoii de prevenție generală (semnal către corpul medical și societate).
A considerat totodată că pedeapsa e compatibilă cu resursele de reabilitare ale inculpatei (lipsa antecedentelor, integrare socială, carieră profesională, regret manifestat).
Judecătorul subliniază în motivare că inculpata este „o persoană cu mari posibilități de îndreptare”, aflată la „prima vătămare a valorilor ocrotite de legea penală”, ceea ce a permis orientarea pedepsei spre minim și deschiderea către suspendarea ei.
De ce a ales instanța suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
După stabilirea pedepsei principale de 3 ani închisoare, instanța a analizat dacă sunt întrunite condițiile pentru suspendarea executării sub supraveghere (art. 91 CP).
Toate cele patru condiții au fost considerate îndeplinite: durata pedepsei – maxim 3 ani, lipsa unor condamnări anterioare - cazierul medicului este curat, inculpata nu a mai fost condamnată anterior la închisoare mai mare de un an.
În plus, și-a dat acordul de a presta muncă în folosul comunității.
Hotărârea a putut fi atacată cu apel în 10 zile de la comunicare, de către procuror și medic, iar aceasta deja și-a anunțat acest drept.
Dacă va deveni definitivă în forma actuală, medicul rămâne cu o condamnare penală pentru corupție, cu interdicția de a profesa în spitale publice și cu obligația de a presta muncă în folosul comunității, într-un dosar pe care instanța îl prezintă ca un exemplu al „amplorii fenomenului de corupție” în relația medic–pacient.
Sursa foto: Facebook / Carmen Zaharia
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Vizualizari: 1225
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
Ăștia cu clase cât trenul și carnet luat pe...
Acum 1 oră
Un cititor
Acum 1 oră
Alzara 1918
Acum 2 ore
1
Acum 2 ore
Centralul