Condus defensiv în traficul din Sibiu. Discuție cu pilotul Raul Badiu: E mai periculos să conduci în oraș decât într-o competiție de raliu

Dublu campion național la Slalom Paralel și concurent în Campionatul Mondial de Raliuri, Raul Badiu este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați piloți sibieni. Are peste 16 ani de experiență competițională și conduce o școală de pilotaj de mai bine de 10 ani. Recent, Raul Badiu predă în Sibiu cursuri de conducere defensivă.

De la aceste cursuri am aflat cum poți preveni eventualele accidente, cum te poți feri de șoferii agresivi, cum poți anticipa o situație periculoasă pentru mașină și cum trebuie să reacționeze un șofer în diverse momente neașteptate.

Am mai aflat că școlile de șoferi nu au voie legal pe autostradă, de aceea șoferii începători nu știu să conducă pe drumurile de mare viteză. Sau că cele mai multe accidente se petrec pe asfalt uscat, după-amiaza, când oamenii se întorc de la serviciu, circulând pe un drum cunoscut.

La finalul unui astfel de curs de conducere defensivă, reporterul Turnul Sfatului l-a invitat pe Raul Badiu la o discuție despre circulația în Sibiu. Interviul îl puteți citi mai jos:

Ai spus în cadrul cursului că, dacă vrei să conduci defensiv, trebuie să încerci să-ți imaginezi cel mai negru scenariu care se poate întâmpla, tocmai ca să previi. Cel mai bun exemplu a fost că poți să mergi pe Valea Oltului și cu 100 km/oră, dar gândește-te că după curbă poți găsi două TIR-uri în paralel, aflate în depășire.

Da.

Întrebarea mea e: cum fac să nu devin paranoic? Cum fac să nu-mi fie frică să conduc?

Dacă nu este exploatată corect, mașina poate ajunge să fie o armă. Cum am zis și la curs, cuțitele de bucătărie pot fi arme, dar asta nu înseamnă că renunțăm la ele. În primul rând, noi trebuie să facem tot ce ține de noi: să respectăm regulile de circulație, să conducem defensiv, adică să încercăm să anticipăm și să mergem cu mentalitatea că, în orice scenariu, se poate întâmpla ceva. Trebuie să fim pregătiți pentru cel mai rău caz, în fiecare viraj, pe fiecare metru pe care îl parcurgem.

Pur și simplu știi că faci tot ce poți ca șofer pentru a preveni. Orice activitate implică riscuri. Când te deplasezi, trebuie să-ți asumi faptul că există un risc de a fi implicat într-un accident, dar acest risc poate fi redus de tine la minimum. Sunt factori pe care îi poți controla și factori pe care nu îi poți controla. Altfel, așa cum ai spus, am fi paranoici pentru orice, pentru că sunt foarte multe lucruri în viață pe care nu le poți controla, dar asta nu înseamnă că nu mai ieșim din casă.

Același lucru trebuie să-l facem și la volan: tot ce ține de noi — starea mașinii, starea noastră psihică, nivelul de cunoștințe — și trebuie să fim mereu atenți la ce se întâmplă în jur, pregătiți pentru ce e mai rău. Dacă bifăm toate acestea, atunci putem pleca mult mai încrezători la drum.

Încrezători, dar atenți.

Da. Când spun „încrezători”, acesta este un lucru pe care l-am învățat și în sport, dar și în viață: în momentul în care tu spui că ești bun la ceva, te-ai plafonat sau chiar regresezi. Îți pierzi atenția și concentrarea. Același lucru se întâmplă și în trafic. Dacă spui „bă, eu sunt un șofer bun”, în acel moment ești foarte predispus să ți se întâmple ceva rău. Nu ești niciodată suficient de bun încât să eviți absolut toate scenariile.

Condusul, chiar dacă îl practicăm zilnic și ni se pare că îl facem din reflex, este de fapt o activitate care necesită implicare mentală activă. Avem nevoie de coordonare, de viziune. Creierul trebuie „împărțit”: la ce vedem, la ce simțim cu mașina și la ce se întâmplă în jur. Orice altă activitate ne poate distrage și poate transforma condusul într-o activitate secundară, crescând timpii de reacție.

Știind toate aceste detalii, acum vreau să te aduc la câteva situații pe care le-am întâlnit în experiența mea de șofer în Sibiu. Probabil și tu conduci prin Sibiu.

Sigur.

De ce este atât de greu pentru șoferii sibieni să înțeleagă sensurile giratorii? De ce încă mai sunt discuții, când avem niște reguli clare și simple?

Bun. Aud de multe ori că se pune problema pe seama infrastructurii sau a regulilor, dar eu aș spune că totul se reduce la bun-simț și educație. Regulile sunt clare: prima bandă pentru dreapta sau înainte, a doua pentru stânga sau întoarcere. Restul ține de bun-simț — să nu tai fața altora, să nu forțezi. Fă un exercițiu: imaginează-ți că ești la coadă la magazin. Te împingi în oameni ca să ajungi mai repede? Nu. Te bagi în față la coadă? Același lucru ar trebui să fie și în trafic.

O altă situație des întâlnită: dacă merg pe o stradă principală și vine cineva din lateral, îl las sau nu? Opresc toată coloana din spate ca să-i fac loc?

Depinde. Dacă traficul este rapid, poți crea mai mult rău oprind coloana. Dacă este lent, se aplică „regula fermoarului”: unul câte unul.

Regula fermoarului, cam cât la sută ai aprecia că se aplică în Sibiu?

Puțin, foarte puțin. Și nu doar în Sibiu, ci și în București și peste tot. Din păcate, este o chestiune de educație și de bun-simț. Mulți nu știu unde să se uite în trafic, nu privesc mai departe de 20 de metri în față sau de botul mașinii și nu se poziționează astfel încât traficul să fie fluent.

Pe străzile înguste din Sibiu, cu mașini parcate de o parte și de alta, cum este pe Mihai Viteazu sau în Orașul de Jos, este periculos să avem treceri de pietoni lipite de locurile de parcare? Se întâmplă să vezi pietonul în ultima clipă.

Și pietonii sunt participanți la trafic. Faptul că au trecerea de pietoni în față nu le asigură automat dreptul de a trece. Trebuie și ei să se asigure. Revenind, trebuie să ne așteptăm în orice situație, indiferent că avem sau nu treceri, că poate apărea oricând un pieton, un copil, un animal sau o mașină. În aceste cazuri, trebuie să mergem mai încet și să anticipăm. Statistic, sunt peste 80% șanse ca un pieton să traverseze în siguranță dacă există contact vizual cu șoferul — și invers.

În Timișoara s-au introdus recent camere de supraveghere care funcționează și ca radare. O astfel de măsură ar ajuta la siguranța traficului în Sibiu?

Absolut! Orice mijloc de coerciție ajută la educare forțată a publicului. Din păcate, aceasta este situația. Noi avem amenzi și sancțiuni destul de mici, comparativ cu Europa. Mulți își permit să circule cu viteză, ia o amendă mică, din punctul meu de vedere, sau stă puțin pe margine. În timp ce, în alte țări mai civilizate, amenzile sunt direct proporționale cu gravitate faptei, cu venitul salarial, iar în țările nordice apar și factorii agravanți. Mă refer că primești o amendă mai mare dacă copii în mașină. Educație se face și cu forța. Revenind la camerele și radarele din oraș, eu sunt pentru ele.

Când e moral să claxonezi?

Doar în situația evitării unui pericol iminent.

Nu dacă mă enervează cineva în trafic.

Absolut nu! Asta nu face altceva decât să escaladeze nervii.

Cum fac să descaladez o situație dacă cineva conduce prea aproape de mine sau dă semne că este agresiv?

Este greu să facem noi educație unor oameni adulți. Eu pot să recomand să nu intrăm în contact și să evităm pe cât de mult posibil. Cel mai simplu spus, mai bine să nu mori cu dreptatea în mână. Chiar dacă tu ai dreptate legal și moral, mai bine evită conflictul, dacă e nevoie cere-ți scuze și du-te sănătos acasă.

De ce mulți șoferi când virează la drepta trag puțin de volan în stânga? Și invers. Mai ales pe două benzi, ai impresia că vine peste tine, deși merge în altă direcție.

Da, am întâlnit astfel de cazuri. Cel mai probabil depinde de unghiul virajului, lățimea drumului și aprecierea dimensiunilor mașinii. Dacă ești cu o mașină mai lungă și ai nevoie să faci un viraj scurt, atunci e nevoie să iei faci manevra mai larg. În trafic această situație poate fi încadrată la comunicarea neconvențională față de ceilalți. Ne comunică faptul că face dreapta, dar nu are loc și vine spre stânga. Și noi ar trebui să înțelegem manevra și să-i dăm spațiu, să nu forțăm. Nu toată lumea conduce perfect, de aceea comunicăm și ne dăm spațiu.

Unde e mai periculos să conduci, pe o etapă de raliu sau în oraș la oră de vârf?

În oraș! Fără dubiu. La raliu avem toate sistemele de siguranță, pe când în trafic chiar dacă îți propui să conduci în siguranță, cum spuneam, sunt factori externi pe care nu-i poți controla. Și statisticile spun asta, la raliu ai o șansă de zero virgulă ceva să pățești ceva, pe când în trafic șansele sunt mai mari.

În concluzie, regula numărul unu a condusului defensiv este bunul-simț. Condu cu respect și dă dovadă de educație, indiferent că ești în Sibiu sau oricare alt oraș.

Exact, la asta se rezumă tot: bun simț și educație. Completat de conducerea prudentă pentru că, așa cum spuneam, cei mai predispuși sunt șoferii experimentați, aflați pe drumuri și în situații uzuale. Prin conducerea defensivă poți învăța să eviți, iar dacă se ajunge într-o situație limită știi cum să reacționezi.