În vârstă de 83 de ani, Aurel Achim s-a mutat din Sibiu în Ocna Sibiului în urmă cu mai bine de 20 de ani. Pasionat de tehnologie și colecționar dintotdeauna, domnul Achim a fost mâhnit să afle că în stațiunea turistică, ce atrage anual zeci de mii de oameni, nu există niciun muzeu. Așa că a înființat unul în curtea casei.

Astăzi, „Muzeul Achim”, așa cum a fost el botezat, nu este tocmai un muzeu după rigorile legii și criteriile birocratice, însă colecția etnografică Achim are cu siguranță valoare istorică și culturală. Cine-i calcă pragul face o excursie de aproape două ore pe calea nostalgiei, descoperind obiecte din gospodăriile țărănești de acum 80–90 de ani, elemente din copilăria comunistă, scene din lumea satului din secolul XX și chiar câteva invenții proprii încă în uz.

Am vizitat Muzeul Achim săptămâna trecută, după ce am dat un telefon în prealabil. Îl găsiți în Google Maps, pe Facebook și după câteva indicatoare rutiere din oraș. Foarte amabil și bucuros de vizitatori, domnul Achim mi-a arătat fiecare cotlon.

Muzeul este împărțit, după cum am văzut eu, în patru secțiuni mari, care ocupă aproape toate anexele din curte. În total sunt peste 2.000 de exponate, unele cumpărate din Târgul Obor, altele achiziționate de la oameni din județ, multe primite drept donație.

Prima secțiune este dedicată unei gospodării de la jumătatea secolului trecut, atât țărănești, cât și urbane. Puteți admira aici obiecte din bucătăria unei familii rurale, urmate de mașini de cusut din perioada anilor ’60–’80 ai secolului XX, obiecte dintr-un atelier de pantofi, obiecte de minerit, de tâmplărie, un atelier de croitorie, chiar și „prima mașină de cusut fabricată la Cugir”. Fiecare are o poveste.

S-a strecurat printre ele un opaiț vechi de aproape 300 de ani, dar și o bicicletă cu număr de înmatriculare original, de dinainte de Al Doilea Război Mondial. Aurel Achim le prezintă cu mândrie pe fiecare în parte și spune istoria lor.

„Asta e o betonieră făcută de mine acum mai bine de 50 de ani. Patru case am ridicat cu ea și încă merge foarte bine, o mai împrumut cui are nevoie prin vecini. Când iubești un lucru, îți plac toate”, spune cu mândrie domnul Achim.
Născut într-o familie săracă, Aurel Achim povestește că, de mic, a trebuit să fie strângător și să-și pună mintea la contribuție. A lucrat în diverse fabrici ale Sibiului comunist și are o serie de invenții utile pe numele lui. Spre exemplu, un banc de test pentru produse electrice. De meserie, Aurel Achim este electromecanic auto, însă, după cum spune: „am învățat să fac de toate, că am fost copil sărac”.

Cea de-a doua secțiune a muzeului este o cameră ticsită cu obiecte de interior din perioada de apogeu a comunismului: monede vechi, telefoane, ceasuri, ba chiar bilete de tren de la CFR. Există și un buton pe care, dacă-l apeși, se aude melodia din gară, când se anunță sosirea trenului. Cine a avut la începutul anilor ’90 un televizor Diamant cu butoane îl poate revedea aici. Practic, oriunde te uiți vezi un mic obiect care îți stârnește o amintire. Iar Aurel Achim o însoțește cu un proverb, o glumă sau un aforism.

Țineți minte când înainte de Chat GPT și Google căutați în Pagini Aurii numărul de telefon al unei persoane?

A treia secțiune a muzeului este „Casa Bunicilor”, cu ștergare, broderii, costume populare și multe obiecte care țin de tradiție. Deși în colecția familiei Achim există numeroase obiecte din perioada comunistă, domnul Achim nu glorifică deloc ideologia, ci pur și simplu aceasta a fost perioada pe care a trăit-o.

Spre final, vizitatorii pot intra într-o sală de clasă dintr-o școală generală de acum 50 de ani. Aici, cei mici pot vedea uniformele din anii ’80 și ’90, un abac, socotitoare vechi, până și un penar din anul 1949.

Totul se încheie cu un mic bonus, o surpriză intitulată „Crama satului”. Aici, Aurel Achim oferă vizitatorilor un pahar de vin la plecare și trece în revistă obiectele văzute. O concluzie.

Tot la final, vizitatorii pot cumpăra una dintre cele două cărți scrise de Aurel Achim. Acestea conțin cugetări cu tâlc, precum: „Unii râd de mine că sunt dificil / Dar eu râd de ei că sunt toți la fel”.

Vara, mii de oameni vin la lacurile cu apă sărată de la Ocna Sibiului. La finalul unei zile la soare, mulți caută discoteci, șaormerii și diverse modalități de petrecere a timpului liber. Aurel Achim și muzeul lui reprezintă o opțiune demnă de luat în seamă.
Oricine îi va călca pragul va pleca mai bogat și va înțelege mai bine România în care trăiește astăzi. Inclusiv de ce o stațiune turistică veche de peste 200 de ani, cu o istorie în extragerea sării de mii de ani, nu are un muzeu propriu.



Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Administrație
Alătură-te comunității
5 răspunsuri
Toate comentariile sunt moderate de către redactorii TS, înainte de publicarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv/licențios sau informațiile false. Mulțumim.
De ce NU v-ati pronuntat in problema jocurilor de noroc in sibiu ? De ce participati la toate evenimentele alaturi…
Asta chiar ar fi o masură de stimulare a investițiilor, că nu ar mai merita să ia banii pentru pofte…
Nu sesizeaza nimeni in media ca acest sinistru politician nascut din apele termale este nimic altceva decat un parvenit pe…
regulamentul tursib trebuie actualizat: un minor, mai ales sub 14 ani nu trebuie lasat in statie, indiferent de motiv! trotineta…
Doar spoială tov. Bolojan! Spoiala pentru a acoperi caracterul ciumat al ” echipei galbene” pe care o gestionați. Avea șansa…













Lasă un răspuns