Un videoclip filmat la un banchet de clasa a VIII-a, în Poiana Sibiului și publicat pe rețelele sociale a generat reacții în mediul online, după ce imaginile au fost distribuite și comentate. Una dintre reacțiile virale prin care se trage un semnal de alarmă îndreptat către părinți aparține prezentatorului TV Virgil Ianțu.
Filmulețul, postat pe Instagram chiar de Alexandra Cotruș, artista care a cântat la banchet, o arată pe ea în mijlocul copiilor aflați la final de gimnaziu, cântând o melodie a căror versuri fac referire la accesorii de lux și la balerine cu forme care dansează.
Sursa video: Instagram: Alexandra Cotruș
„Gentuța de la Chanel / Are cel mai scump preț pe el (Bagă, Bagă, Bagă, Bagă) X2. Forme Made in Africa / Fac tot ca să fie a mea (Bagă, Bagă, Bagă, Bagă) X2. / Ballerina Cappucinna / Se mișcă ca-n Argentina / Mamă cum e Amandina / Și cu forme, și cu forme ca Latina”, sunt versurile pe care le cântă cu foc copiii de la banchet.
Printre cei care au reacționat la imagini este și prezentatorul Virgil Ianțu. Postarea sa a devenit virală stârnind o adevărată dispută între utilizatorii de online.
El a descris imaginile ca fiind surprinse la un eveniment dedicat unor elevi de gimnaziu, unor copii și nu unor adolescenți sau tineri și a atras atenția asupra contextului în care aceștia apar cântând și dansând în jurul unei artiste.
„Copiii noștri nu mai sunt copii și noi privim o filmare ca asta, unii cu zâmbetul pe buze, alții cu o lacrimi în ochi.
Filmarea în cauză e facuta la un banchet de clasa a VIII-a. COPII. Nu adolescenți rebeli, nu tineri „cu experiență”, ci copii. În jurul unei cântărețe, cântând cu foc o manea cu un conținut care nu lasă loc de interpretări: sexualitate explicită, atitudini de adult, unduiri de solduri la fete de nici 12 ani unele din ele, gesturi copiate fără filtru. Și, inevitabil, apare întrebarea: unde sunt părinții?”, a scris Ianțu.
El a subliniat că, din punctul său de vedere, discuția nu este despre un gen muzical, ci despre „context, moment și vârstă” și despre modul în care copiii sunt expuși unor mesaje considerate nepotrivite pentru nivelul lor de dezvoltare.
„Pentru că nu e doar despre o melodie, nu e despre un gen muzical. Și nici despre teribilismul vârstei sau libertate și distracție. Este despre context, despre moment, despre VÂRSTĂ.. Este despre cum alegem, ca adulți, să ne lăsăm copiii să sară etape, sau, mai grav, despre cum îi împingem noi să o facă.
Ne place să spunem că „așa e generația”, dar generația nu apare din neant, ea este crescută, educată, modelată. Dacă la 14-15 ani copilul cântă despre lucruri pe care ar trebui abia să le descopere, atunci cineva i-a spus, direct sau indirect, că e în regulă si poate că exact acolo e problema reală: NORMALIZAREA”, a mai scris aceste.
Postarea lui a devenit rapid virală și a fost preluată de mai multe publicații la nivel național, alimentând dezbaterea despre rolul părinților și limitele în cadrul unor astfel de evenimente.
Cine este artista
Alexandra Cotruș este o tânără cântăreață cunoscută în mediul online și în zona muzicii de petrecere. Aceasta este activă pe rețelele sociale și participă frecvent la evenimente private.
Popularitatea sa a crescut în special pe platformele online, unde videoclipurile cu prestațiile sale sunt distribuite și urmărite de un public larg.
Postarea ei cu banchetul de la Poiana Sibiului a stârnit reacții diverse pe rețelele sociale, unde utilizatorii au comentat atât imaginile de la banchet, cât și mesajul transmis de Virgil Ianțu.
Mesajul integral transmis de prezentator
Mai jos puteți citi, integral, mesajul scris de Virgil Ianțu.
„Copiii noștri nu mai sunt copii și noi privim o filmare ca asta, unii cu zâmbetul pe buze, alții cu o lacrimi în ochi.
Filmarea în cauză e facuta la un banchet de clasa a VIII-a. COPII. Nu adolescenți rebeli, nu tineri „cu experiență”, ci copii. În jurul unei cântărețe, cântând cu foc o manea cu un conținut care nu lasă loc de interpretări: sexualitate explicită, atitudini de adult, unduiri de solduri la fete de nici 12 ani unele din ele, gesturi copiate fără filtru. Și, inevitabil, apare întrebarea: unde sunt părinții?

Pentru că nu e doar despre o melodie, nu e despre un gen muzical. Și nici despre teribilismul vârstei sau libertate și distracție. Este despre context, despre moment, despre VÂRSTĂ.. Este despre cum alegem, ca adulți, să ne lăsăm copiii să sară etape, sau, mai grav, despre cum îi împingem noi să o facă.
Ne place să spunem că „așa e generația”, dar generația nu apare din neant, ea este crescută, educată, modelată. Dacă la 14-15 ani copilul cântă despre lucruri pe care ar trebui abia să le descopere, atunci cineva i-a spus, direct sau indirect, că e în regulă si poate că exact acolo e problema reală: NORMALIZAREA.
Normalizăm orice, doar ca să nu fim „demodați”, normalizăm pentru că ne e mai ușor să fim prieteni cu copiii noștri decât părinți. Normalizăm pentru că ne temem să punem limite, acele limite care, paradoxal, oferă siguranță. Doar ca, din păcate, EXISTĂ UN PREȚ.
Fetele acelea, care astăzi cântă și dansează fără să înțeleagă pe deplin ce exprimă, vor crește și lumea nu va mai fi la fel de indulgentă, lumea nu va spune „e doar o joacă”, vor considera asta NORMALITATEA și DISTRACȚIA, va fi firescul lor când va veni vorba de limbaj, de gesturi, de VALORI, de VISELE pe care si le vor face. Iar băieții de lângă ele învață, fără să-și dea seama, CUM SĂ PRIVEASCĂ O FEMEIE. Nu din cărți, nu din filme, nu din modele sănătoase, ci dintr-o scenă de banchet.
Asta e, de fapt, miza: CE MODEL OFERIM.
Și nu-mi spuneți, vă rog, automatismul că toată lumea ascultă manele la petreceri. NU, nu toată lumea o face și NU, nu cu părinții de mână, NU la 12 ani, NU acestea sunt mesajele sanatoase pentru un copil în formare. Pentru că acolo e mai mult, părinții sunt lângă, validează, aprobă, zâmbesc fericiți uitându-se la ei cum se distrează.
Nu putem controla tot ce văd copiii noștri, internetul e acolo, tentațiile sunt peste tot, dar putem controla ce validăm. Putem spune: „NU AICI, NU ACUM!”.
Chiar nu mai putem păstra acel spațiu spațiu în care copilăria să existe?
Pentru că, dacă o pierd prea devreme, ei nu o mai recuperează niciodată și atunci, poate că întrebarea nu e „cum am ajuns aici?”, ci mai degrabă, când am încetat să mai fim adulții din cameră?”, a scris acesta pe pagina sa de facebook.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Sănătate, Educație
Alătură-te comunității
4 răspunsuri
-
“Pentru că acolo e mai mult, părinții sunt lângă, validează, aprobă, zâmbesc fericiți uitându-se la ei cum se distrează.” – nu-s parinti normali, sunt creme-de-la-creme in Sibiu si in Tara… Cei mai jmekeri oieri, care sunt interesati numai de numarul mioarelor si de cati bani aduc. Restul – VAX si sa “moare dujmanii”…
-
Comentariu ascuns din cauza ratingului negativ. Dacă totuși doriți să citiți comentariul, click aici.
-
Ma amuza constant tipul asta de articole. Se pleacă de la premisa ca toate lucrurile astea se întâmplă într-o bulă, ca si cum copiii ar pleca de acasă educați perfect, și se strică la astfel de evenimente. La ce va așteptați de la tătici care vorbesc constant doar despre mașini și femei? La orice eveniment particip, ăsta este subiectul maxim la care se ajunge, sau la injurii seci la adresa guvernanților. La ce sa va așteptați de la femei care sunt preocupate doar sa arate bine, sa facă rost de bani de intervenții chirurgicale si sa nu-i facă copilul de rușine? Cum să crească un copil îndemnat „Distrează-te mamă, ca noi n‐am putut” sau n-am avut. Sau „Du-te băiete si arde tot ce poți”. Credeți ca asemenea copii vor face asta, dar vor respecta femeile sau bărbații din viețile lor? In general copiii sunt crescuți fără valori, sunt lăsați pe internet aproape fără limită, sunt lăsati sa crească ca niște buruieni si când ne napadesc buruienile, ne mirăm! Nu va mirați dragi tătici fustangii. Nu va mirați dragi mămici materialiste. Nu va mirați nici voi cetățeni de copiii mai răi ca niciodată din jurul vostru. Nu sunt creați in laborator. Nu sunt crescuți in bule. Asta este ceea ce produce societatea noastră românească. Astea sunt valorile pe care le transmitem. Asta producem. Asta e produsul romanesc. La asta duce o viața trăită orbecaieste, fără o ținta, fără valori. La asta se ajunge când greul disciplinei părintești ești evitat cu scuze care si mai care. La asta duce când copiii sunt crescuți de oricine altcineva, numa de părinți nu, pentru a nu le fi afectat confortul personal.
-
Hai să ne calmăm puțin cu „șocul” colectiv. Nu pentru că n-ar exista o problemă – există. Ci pentru că ne prefacem că am descoperit-o ieri, de parcă până acum copiii din România creșteau cu Bach în fundal și poezii de Nichita.
Virgil Ianțu are dreptate într-un punct: da, normalizăm prea ușor lucruri care nu sunt pentru copii. Dar hai să nu ne mai mințim elegant – nu e un accident, e un sistem. Alexandra Cotruș nu a apărut din neant la banchetul ăla, iar părinții nu erau hipnotizați. Erau acolo, filmau, râdeau, validau.
Problema reală nu e că niște copii au dansat pe versuri nepotrivite. Problema e că adulții din jurul lor au decis că „merge și așa”. Pentru că e mai comod să fii „cool” decât responsabil. Mai simplu să dai din umeri decât să spui „nu”.
Și poate că aici e și o realitate mai puțin spusă: nu ducem lipsă de bani, ci de educație. Avem părinți care pot organiza banchete „ca la oraș”, cu tot ce trebuie, dar nu pot (sau nu vor) să traseze niște limite de bun-simț. Pentru că e mai ușor să compensezi cu bani decât cu principii. Să dai spectacol, nu direcție.
Și mai e ceva ce evităm complet: presiunea dintre ei. Pentru că în momentul în care „ăsta e vibe-ul”, copiii care NU sunt confortabili cu genul ăsta de expunere devin automat „ciudații”. Sunt luați peste picior, excluși, etichetați ca „praf”, „plictisitori” sau „încuiați”. Asta e partea nevăzută a acestor „momente distractive”: bullying-ul tăcut, dar constant, împotriva celor care nu vor să joace același rol.
Indignarea asta selectivă e ridicolă. Ne scandalizăm la un banchet din Poiana Sibiului, dar în restul anului copilul stă cu TikTok-ul deschis pe același tip de conținut, fără nicio filtrare. Dar acolo nu mai e viral, nu mai e articol, nu mai e morală publică.
Adevărul e mai incomod: nu copiii „sar etape” – îi împingem noi. Cu indiferență, cu lene educațională și cu eterna replică românească: „lasă, că toți fac la fel”.
Iar apoi ne mirăm. Nu de ce se întâmplă – ci că s-a filmat.
Toate comentariile sunt moderate de către redactorii TS, înainte de publicarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv/licențios sau informațiile false. Mulțumim.
Cand am zis că sibiul e noul Medellin al țării nu m-ați crezut…uitați-vă ce se întâmplă cu niste copilași de…
Trif acest șoricel ridicat în plan politic pe spatele tatucului, care se vrea șobolan in devenire în cămară statului. Prin…
Bogdan Trif ne arata ca totul porneste din copilarie. Omul asta a vazut acasa si, drept urmare, asta ne arata…
si care e legatura cu subiectul articolului?
Lasa-ti copi sa se distreze uitati ca si voi a-ti fost copiii!! Ce s-a asculte an 2026 bah si betovan??…












Lasă un răspuns