Noile fake-news-uri ale Sibiului, generate de inteligența artificială. Ceaușescu și ochii din acoperiș acoperă legenda lui Mihai Viteazul care-și bea berea la Butoiul de Aur. ”Nu am, în acest moment, o soluție legală”

Zeci de pagini de Facebook și conturi de Tik Tok promovează relatări istorice despre Sibiu făcând un mixt între legende, realitate și invenții totale. Sunt completate cu fotografii și imagini video realizate cu ajutorul inteligenței artificiale, fiind deosebit de apreciate de către urmăritori.

Cei mai mulți nu-și bat capul să vadă dacă aceste relatări sunt reale sau nu, sau cât din ele corespunde datelor istorice și nu sunt puțini cei care le rostogolesc în social-media mai departe. Promovând și girând mai departe un fals. Pentru că un adevăra amestecat cu minciună tot fals rămâne.

O poveste despre Podul Minciunilor din Piața Mică e însoțită cu o fotografie generată de AI în care pare să fie o reprezentare a fostului pod de fier de la Piața Cibin.

”Fetele care afirmau că sunt fecioare dar se descopereau a fi mincinoase după nuntă erau târâte de păr până pe pod, de unde erau aruncate peste balustradă ca pedeapsă publică”, se precizează în text, amintind mai apoi că ”Sibiul atrage 1,5 milioane de turiști anual”.

Iar un cititor remarcă acuratețea textului: ”În sfârșit există cineva care a studiat toate documentele istorice ale acestui pod excepțional și a orașului, care spune tot adevărul din spatele acestui oraș magnific. Vă mulțumesc, jos pălăria!”.

Într-o altă postare, despre ”ochii Sibiului”, de această dată, se spune că ”oamenii credeau că ochii caselor îi urmăresc. Că obligă locuitorii să se comporte corect. Că văd tot ce se întâmplă în piețele orașului. O legendă urbană spune că în perioada regimului Ceaușescu, localnicii se purtau mai cuminți la Sibiu decât în alte orașe – simțeau acea senzație ciudată că sunt urmăriți constanți”.

”Impresionant! Un aspect deosebit al frumosului nostru SIBIU”, răspunde cineva într-un comentariu.

”Aceste neadevăruri nu sunt de ieri, de azi… ele au existat și fără AI și s-au propagat”

Am discutat despre acest subiect cu Răzvan Pop, directorul Bibliotecii ASTRA, care spune că nu există în acest moment o soluție legală pentru a opri acest val de postări generate de AI.

”Problema cea mai serioasă este cea a înțelegerii, de către publicul larg, că acestea nu sunt informații reale, verificate. Ele sunt niște fantezii create de către AI și propulsate în mediul online.

A doua problemă este cea a veridicității informaționale. Sibiul are destule surse de informare corectă, chiar și online, care îți permit verificarea sau căutarea directă a adevărului istoric. Nu am, în acest moment, o soluție legală care să ne permită notificarea acestor informații false, care denaturează realitatea istorică.

Dar aceste neadevăruri nu sunt de ieri, de azi… ele au existat și fără AI și s-au propagat în mediul social larg al Sibiului, iar cu greu ne descotorosim de ele. Să nu uităm de Mihai Viteazul, care bea bere (când era cramă, bea vin) la Butoiul de Aur sau de Podul Iubirii din Piața Mică.

Nu este o realitate nou-apărută odată cu inteligența artificială. Nu AI-ul ne-a adus aceste denaturări, ci doar le-a „coafat” și le-a prezentat mai accesibil pentru noua generație”, explică Răzvan Pop.

Arhitectul Alexandru Găvozdea a încercat și el să le explice oamenilor că afirmațiile de pe aceste conturi nu sunt reale în totalitate.

”Vai ce varză a la… Sibiu. Și poza și textul, generate de AI sunt halucinații. Sigur că sunt elementele care aduc cu realitatea și sunt unele chiar reale. Dar rezultatul tot bullshit este. Și contribuie la propagarea fake-news-ului și a neîncrederii pe care tot mai mult o vedem crescând între om și om.

Vă rog nu mai distribuiți făcături”, a comentat Găvozdea la o postare legată de ”casele cu ochi” din Sibiu.

Citește și:

Miturile urbane ale Sibiului. Vântul bate mai tare, vâlcenii au invadat orașul, centrul țării e aproape, ploaia vine de la Ocna, iar orașul nu a fost niciodată cucerit

Fake-uri vechi care dau bine la public

Aceste imagini și texte generate de inteligența artificială sunt noi acum, însă Sibiul abundă de legende false, folosite chiar de oameni reprezentativi ai comunității.

Un exemplu ține de afirmația ”Sibiul nu a fost niciodată cucerit”.

Într-un film dedicat aniversării a 825 de ani de la prima mențiune documentară a Sibiului, realizat de regizorul Dumitru Budrala în 2017, pornește exact de la această afirmație falsă – ”Orașul adesea atacat, dar niciodată cucerit”.

Fie că vorbim de Constantin Chiriac ori de Emil Hurezeanu sau alte personalități locale au promovat această idee, afirmația e deseori făcută pentru a trezi sau întări mândria locală. Deși niciun locuitor al urbei actuale nu ar avea vreun infim merit la această performanță, chiar dacă ar fi adevărată.

Istoricul Răzvan Pop a explicat de mai multe ori de ce această afirmație este și ea falsă.

”În istoria Sibiului au fost două momente atestate în care orașul a fost atacat și cucerit sau cel puțin o armată a înfrânt armata locală.

Vorbim de 1241, când armata mongolă a întâlnit o armată a orașului și probabil că și a localităților din jur în fața cetăți, deși la acel moment nu putem vorbi de o cetate așa cum o știm acum.

La Mohu, această armată locală a fost spulberată și o cronică spune că ultimii apărători ai cetății s-au închis în biserică și mongolii au ars biserica și i-a prins pe aceștia între ruine”, spune Răzvan Pop.

O altă cucerire a orașului a avut loc în 1849 în timpul revoluției.

”Armatele revoluționare maghiare, printr-o mișcare tactică inteligentă reușesc să evite contactul cu armata austriacă și ajung în fața orașului și undeva pe unde este acum strada Rusciorului are loc o bătălie, în care această armată revoluționară maghiară câștigă și evident că ocupă orașul Sibiu.

Acest lucru se va rezolva în scurt timp, în nici câteva luni, pentru că o armată condusă de generalul Luders, o armată rusă, țaristă, eliberează Orașul Sibiul. Deci orașul a fost cucerit”, a spus Răzvan Pop.

Istoricul pune însă accent pe câteva lucruri: orașul a fost asediat în mai multe rânduri, însă a rezistat, iar atunci când s-a ajuns la concluzia că o luptă sau un asediu nu se poate încheia cu un succes pentru Sibiu, oamenii de aici au deschis porțile cetății.

”Să nu uităm și alte aspecte, de multe ori s-au deschis porțile orașului, să nu uităm de cazul Mihai Viteazu, după bătălia de la Șelimbăr, iar la câțiva ani, din nou, porțile orașului se deschid în fața armatei Principelui Andrei Báthory și să nu uităm de câteva ori s-au deschis în fața armatelor otomane.

E adevărat că face față multor asedii, cetatea rezistă. Cetatea era bine pusă la punct din punct de vedere al fortificațiilor și al armamentului. Producătorii de armament de aici erau renumiți în toată zona, dar să nu uităm că diplomația noastră judeca dacă cetatea noastră putea să facă față unui asediu sau nu și de multe ori preferau să deschidă porțile decât să suportăm un asediu lung, greu și cu probleme majore”, a mai explicat istoricul.