Teodor Birț, despre deconturile cu facturi stornate la AFC Hermannstadt: „Atât de bine a fost pusă la punct această inginerie, încât colegii mei n-au avut cum să-și dea seama”

Numele lui Teodor Birț, administratorul public al municipiului Sibiu și membru al Consiliului Director al FC Inter Sibiu, a apărut de mai multe ori în discuțiile purtate cu diferite persoane în documentarea investigației despre situația deconturilor cu facturi stornate de către AFC Hermannstadt. În sensul în care ar fi pus umărul, într-un fel sau altul, la creșterea problemelor echipei. Într-un interviu acordat TurnulSfatului.ro, Birț vorbește și despre rolul său în notificarea transmisă către AFC Hermannstadt pentru rambursarea a peste 14 milioane de lei, cu o dobândă penalizatoare de 1% pentru fiecare zi de întârziere.

Teodor Birț este cel care în urmă cu mai bine de zece ani a înființat FC Hermannstadt – de unde a plecat mai apoi – și este prima persoană care acceptă să vorbească deschis despre situația finanțărilor publice ale echipei. TurnulSfatului.ro a dezvăluit în urmă cu trei zile că Primăria Sibiu a notificat clubul aflat în faliment că îi cere restituirea finanțărilor de peste 14 milioane de lei alocate în ultimii doi ani, pe motiv că la solicitarea acestora clubul avea datorii la bugetul local și una din facturile depuse la dosarul de decont a fost, mai apoi, stornată.

Doar că e vorba de zeci de facturi, cu o valoare totală de peste 3 milioane de lei, după cum au aflat mai apoi și reprezentanții Primăriei de la inspectorii Antifraudă.

Reporter: A fost corectă decizia Primăriei de a finanța echipa de prima ligă a Sibiului prin Agenda Sportivă, și nu prin crearea unui club sportiv municipal?

Teodor Birț: Din punctul meu de vedere, varianta Agendei Sportive este 100% legală și corectă. Depui un proiect, ți se aprobă o sumă, o primești și mai departe este treaba ta s-o cheltuiești conform ghidului și să respecți legislația. O echipă deținută de un UAT (unitate teritorial-administrativă – n.r.) nu poate face performanță – avem exemple, jumătate din echipele din Liga a II-a nu pot promova în Liga I tocmai din această cauză. În plus, nu cred că este corect să pui la aceeași masă un fotbalist și un funcționar din primărie. Dacă o echipă ar fi deținută de primărie, toți angajații clubului ar fi angajații primăriei.

Obiectivul asumat de Hermannstadt prin contractele de finanțare era să se mențină în a doua jumătate a clasamentului – adică inclusiv pe ultimul loc. A fost corect să finanțezi din bani publici un club căruia nu-i ceri mai mult?

Obiectivele și le propune clubul, nu le stabilește primăria.

Dar Primăria le acceptă….

Este greu într-un campionat de Liga I să-ți propui să câștigi campionatul, pentru că trebuie investiții foarte mari. Probabil că fiecare știa care e potențialul financiar al clubului și și-a propus obiective pe care să le poată îndeplini. Ca punct de plecare, menținerea în Liga I nu mi se pare un obiectiv greșit. Evident că pe măsură ce stai mai mult în Liga I trebuie să-ți dorești mai mult – să intri în playoff, să vizezi meciuri europene. Dar pentru primii ani, menținerea nu e un obiectiv greșit.

„Primăria ce să facă – să meargă la detectorul de minciuni?”

De ce Primăria Sibiu nu a putut vedea neregulile din deconturile AFC Hermannstadt – nereguli care, potrivit informațiilor de până acum, se întind din 2020?

Din același motiv pentru care nici controalele Curții de Conturi nu au scos în evidență aceste lucruri. Angajații primăriei care verifică deconturile lucrează după un ghid. La momentul la care au analizat deconturile clubului, toate cerințele din ghid erau îndeplinite. Problemele apărute ulterior erau datorate stornărilor de facturi care nu existau la momentul verificării decontului. Un funcționar al primăriei, în momentul în care primește o factură înregistrată în SPV, nu are de unde să știe că peste o săptămână sau peste cinci săptămâni acea factură va fi stornată. Motiv pentru care nici controalele Curții de Conturi nu au identificat aceste probleme în cei cinci ani despre care discutăm.

Notificarea (prin care Primăria Sibiu a reziliat contractele de finanțare din ultimii doi ani și a cerut peste 14 milioane de lei înapoi – n.r.) a fost emisă după ce am primit informații de la auditorii Camerei de Conturi și, ulterior, raportul celor de la Antifraudă.

Dar datoriile la bugetul local – despre care se vorbește în notificarea Primăriei Sibiu – de ce nu au fost descoperite de către reprezentanții administrației locale până acum?

De ce n-a descoperit Curtea de Conturi în 2024? De ce n-a descoperit în 2023? Pentru că nimeni nu s-a gândit să meargă în acea direcție. În momentul în care soliciți o declarație pe propria răspundere, pleci de la premisa că este o declarație corectă, atâta timp cât cineva și-o asumă. Când eu declar pe propria răspundere că nu am datorii la momentul depunerii, responsabilitatea este a mea dacă nu fac o declarație corectă. Primăria ce să facă – să meargă cu mine la detectorul de minciuni? Da, se putea merge mult mai în profunzime, dar trebuie să ne gândim că dacă n-au existat suspiciuni, acea declarație o depun toți, pe toate agendele – pe agenda culturală, pe agenda comunitară, pe toate celelalte. Culpa aparține celui care a făcut o declarație falsă.

Controalele Antifraudei vorbesc de zeci de facturi stornate. Notificarea primăriei face referire la una singură. De ce nu sunt indicate toate?

Pentru că la momentul la care s-a făcut notificarea nu primisem încă raportul de la Antifraudă. L-am primit ulterior. Iar la acel moment, în minutele cu cei de la Curtea de Conturi, apărea doar acea factură.

Care a fost reacția dumneavoastră când ați aflat prima oară despre toată această poveste?

Am rămas șocat. Nu mi-am putut imagina că se poate gândi cineva la așa ceva. N-a fost o factură, n-a fost o cheltuială – au fost atâtea. Și efectiv nu mi-a venit să cred cum s-a putut gândi cineva la asta. Atât de bine a fost pusă la punct această inginerie, încât colegii mei n-au avut cum să-și dea seama. Efectiv n-aveai cum.

Primăria va încerca să recupereze și banii alocați începând din 2020?

Hermannstadt a cerut trecerea din insolvență în faliment. Primăria s-a înscris la masa credală. Vom încerca să recuperăm sumele care ni se datorează. Degeaba le cerem, dacă stăm să ne gândim – penalitățile de 1% pe zi fac sumele gigantice.

„Nu am niciun amestec”

Unii spun că Birț a tras preșul de sub picioarele Hermannstadt-ului. De ce ați semnat dumneavoastră notificarea din partea Primăriei Sibiu?

Notificarea nu a fost semnată doar de mine. A semnat-o și viceprimarul care ținea locul primarului, și secretarul primăriei. N-am semnat singur. Actele pe care le emitem în primărie au un parcurs. Acolo unde calitatea mea o cere, actele vin la mine și sunt analizate.

Și vreau să spun clar: nu am niciun amestec în toată această poveste. Am construit acest club pentru sibieni. Un club de fotbal este al suporterilor. N-aș fi putut niciodată să mă gândesc la ceva rău împotriva lui. Mai mult decât atât, este total deplasat să fiu acuzat că aș fi încercat să influențez în vreun fel o instituție cum este Antifraudă. E o prostie. Nu cred că o instituție poate fi influențată de o persoană, indiferent cine ar fi aceea. Oamenii aceia și-au făcut treaba.

Ați mai avut vreo legătură cu conducerea Hermannstadt sau cu finanțările acestuia după ce ați plecat din club?

Nu, în afară de faptul că am mers la meciuri și m-am bucurat sau m-am supărat de rezultate. Nu mi s-a cerut sfatul. Mi-am oferit deschiderea pentru discuții despre ce se întâmplă acolo, dar dacă n-am fost solicitat, am considerat că n-au nevoie de mine.

Invitațiile la meciuri

De rezultatele bune ale Hermannstadt și-au lipit imaginea mai multe persoane publice din Sibiu – inclusiv din primărie – care solicitau invitații înaintea fiecărui meci.

Câte invitații au trimis și cui și de ce – asta e treaba lor, nu știu. Dar, pe de altă parte, este normal să participi la un eveniment de talia unui meci de Liga I, pentru că fotbalul este un fenomen social care creează bucurie și emoție. Oamenii merg acolo pentru că fotbalul este foarte iubit. Acuma, numărul invitaților era stipulat în contractul de finanțare – câte invitații au depășit acel număr și cui le-au trimis, asta e deja o altă discuție și e treaba lor.

Cineva trebuie să răspundă pentru cei 23 de milioane de lei cheltuiți în cinci ani dintr-un club care s-a desființat?

Dacă cineva trebuie să răspundă, evident că trebuie să răspundă cei de la club. Finanțarea pe care primăria a acordat-o a fost acordată legal, în baza Agendei Sportive. Deconturile au fost aduse conform ghidului. Primăria a susținut fotbalul și l-a susținut bine. Dezamăgitor este faptul că planează acum suspiciuni asupra unui lucru pe care l-am dorit bun, nu greșit. Faptul că, după un interval de timp, s-a dovedit că s-a întâmplat altceva cu o parte din acei bani – că au fost redirecționați sau folosiți altfel – este vina celui care i-a luat și care i-a folosit în acel mod.

Ar trebui modificat cadrul Agendei Sportive, astfel încât să nu se mai poată repeta?

Ei au primit sume mai mult decât generoase, dacă mă întrebați. Acuma, evident că orice cadru legislativ pe care îl folosește primăria poate fi îmbunătățit. Cu siguranță că cei care sunt în măsură să facă asta le vor face.

Cine mai folosește stadionul? Există vreun conflict de interese?

Sibiul a investit 47 de milioane de euro într-un stadion care deocamdată găzduiește meciuri din când în când. Economic, e o pierdere. Se justifică?

Nu poți construi un stadion de fotbal și să-l gândești economic, pentru că este ca oricare altă investiție de acest tip. Ca un hotel: dacă l-ai cumpărat, crezi că se amortizează vreodată? Îți garantez că nu, pentru că tot timpul bagi bani în el – îl întreții, îl repari. La fel și un stadion. Nimeni nu se gândește că investiția municipalității în teatru trebuie să se întoarcă drept profit. Un parc nu generează cheltuieli cu amortizarea.

Gândiți-vă câtă imagine a generat stadionul municipal prin meciurile internaționale care s-au desfășurat la Sibiu. Meciul Poli Timișoara – Rapid, care va avea loc în curând, creează foarte mult interes. Vor fi suporteri care vor veni în Sibiu, oameni care poate vor redescoperi orașul, se vor întoarce cu familiile. Asta înseamnă venituri pentru hotelieri, pentru restaurante, pentru magazine. Și mai mult: câte școli de fotbal erau în Sibiu, câți copii făceau fotbal în Sibiu când am început în 2015 și câți fac acum în 2026? Este o creștere extraordinară. Acești copii au putut vedea fotbaliști, meciuri internaționale, și au înțeles ce înseamnă treaba asta. Nu trebuie să ne gândim doar la costul întreținerii față de ce s-a încasat din bilete – trebuie gândit câtă imagine aduce, câți oameni inspiră.

Imediat după desființarea Hermannstadt ați anunțat că Sibiul nu va rămâne fără fotbal și că FC Inter va juca pe Stadionul Municipal. Nu există un conflict de interese între funcția de administrator public al Sibiului și calitatea de membru în conducerea clubului?

Vreau să fac o diferențiere foarte clară: nu sunt funcționar public. Eu nu sunt funcționar public, am un alt statut – deci nu există incompatibilitate în acest sens. Și mai mult decât atât, am solicitat la toți prietenii mei să caute orice fel de incompatibilitate, pentru că nu vreau să mă trezesc peste doi ani că vine cineva și spune că a fost vreo incompatibilitate.

Vreau să fac și o altă diferențiere: activitatea profesională este una, hobby-ul meu este alta. Când am venit în această funcție, am renunțat să fiu președinte al clubului; am rămas simplu membru. Dacă se va impune să renunț și la calitatea de membru, o voi face fără nicio problemă. Nu am influențat și nu am fost amestecat nici în deciziile privind Agenda Sportivă, nici în alte decizii care privesc fotbalul. Ca exemplu concret: anul trecut am început și noi să jucăm câteva meciuri pe Stadionul Municipal. În momentul în care cei de la Hermannstadt au solicitat să joace doar ei – pe motiv că suprafața de joc nu rezistă – și au apărut și meciurile echipei naționale, am renunțat de îndată. Am considerat că o echipă de eșalon superior și echipa națională trebuie să aibă condițiile cele mai bune.

Vreau să precizez că FC Inter l-am înființat în 2020, nu acum, după desființarea Hermannstadt. A avut parcursul lui. L-am gândit inițial ca parte dintr-o piramidă – o echipă care să dea șanse sibienilor, care să crească, să vadă ce înseamnă fotbalul de seniori. Iar acum, această presiune este pe mine – și nu mi-am dorit-o.

Cine finanțează FC Inter Sibiu acum și care este bugetul?

N-am datele din buget la mine acum. Pot să spun că am reușit să atragem un număr, eu zic foarte bun, de sponsori – oameni care au venit lângă noi pentru că le-am prezentat un proiect în care cred. Suma pe care FC Inter Sibiu o primește de la primărie anul acesta este mică față de ce primea Hermannstadt – reprezintă doar o mică parte din buget. Avem sponsori, oameni care cred în promovarea sibienilor și a juniorilor din Sibiu. Bugetul pe care îl avem ne asigură un parcurs liniștit în Liga a III-a.

Ar putea Inter Sibiu și CSC Șelimbăr să joace amândouă pe Stadionul Municipal?

Din punctul meu de vedere, nu există niciun impediment tehnic, cu excepția numărului de ore recomandate pentru refacerea gazonului. Dacă nu se depășește acel număr, nu văd de ce să nu se joace. Decizia nu îmi aparține mie. Din punctul meu de vedere, un stadion municipal este pentru echipele din orașul respectiv. Clar că, în funcție de solicitările asupra gazonului, prioritizezi – dar vor depune solicitări și se va decide conform regulamentelor.

Legăturile cu FC Hermannstadt

Cum a apărut FC Hermannstadt?

Eu l-am creat. Am fost implicat într-o tentativă pe care Primăria Sibiu a avut-o de a prelua Voința Sibiu, un club care se desființa. Am făcut câțiva pași în această direcție, dar ne-am oprit pentru că lucrurile erau într-o stare prea avansată și era foarte greu să mai salvez ceva. Datorită faptului că n-am reușit atunci, m-am gândit la ce lipsește Sibiului și am constatat că lipsește sportul, lipsește o echipă de fotbal – mai ales că în Sibiu a existat fotbal dintotdeauna, au existat și performanțe, o cupă balcanică câștigată de noi. Motiv pentru care m-am gândit cum putem umple acest gol.

Am plecat de la o echipă mică de minifotbal. În primul an am câștigat campionatul național. Erau fotbaliști de minifotbal și din Liga a IV-a din Sibiu. Am pornit cu o echipă de juniori înscrisă în Liga a IV-a, lângă care am adus câțiva fotbaliști care mai jucaseră acolo, și astfel am plecat cu FC Hermannstadt la drum. Cu bani foarte puțini.

Tot parcursul pe care l-am avut eu la FC Hermannstadt a fost scurt, dar pot să spun că puțini au reușit ce am reușit noi: în trei ani am promovat în Liga I, am jucat o finală de Cupă a României în Liga a II-a și am promovat cu cheltuieli foarte scăzute. Am considerat întotdeauna că fotbalul nu trebuie să fie catalogat după imaginea pe care o cunoștea toată lumea – că e un domeniu în care se aruncă bani fără întoarcere. Avem exemple din afara României cu cluburi puternice care sunt generatoare de profit și motoare pentru comunitățile lor. Am crezut că și în Sibiu se poate crea un model care să se plieze pe specificul orașului.

De ce ați plecat?

Am plecat pentru că, la un moment dat, ideile cu care eu am pornit în acest proiect nu au mai coincis cu ceea ce doreau ceilalți membri din club care asigurau finanțarea. Până să ajungem în Liga I, toate deciziile le-am luat singur. Din momentul în care am ajuns în Liga I, deciziile nu le-am mai luat singur.

Fac o paranteză: eu am renunțat inclusiv la semnătură în bancă. Toate cheltuielile erau asigurate de alți membri din club, pentru că n-am vrut să se interpreteze nicio secundă că aș putea cheltui banii după bunul meu plac. Am considerat că eu trebuie să gândesc strategia clubului, iar plățile să le facă cei care asigură finanțarea – să existe în fiecare secundă transparența despre ce se întâmplă cu banii.

Dar asta a fost și mai puțin bun, pentru că am început să simt constrângeri. Mi se spunea: dacă vrei să se întâmple lucrul cutare, trebuie să faci altul. Schimbă antrenorul, că dacă nu, nu plătim salariile. Dă-l afară pe ăla, că dacă nu, nu-ți dăm bani de deplasare. Chestii de genul acesta. Și mi-am dat seama că spaima mea cea mai mare s-ar putea împlini: oamenii nu țin minte cine a promovat echipa și cine a creat-o, dar știu cine a îngropat-o. N-am vrut să fiu gropar-ul fotbalului sibian.

După plecarea dumneavoastră, echipa a intrat în insolvență…

După plecarea mea au urmat cinci președinți. Eu am lăsat echipa în Liga I. Au venit Iuliu Mureșan, Anamaria Prodan, pentru un scurt timp Fulea (Ciprian – n.r.) după care Dani Coman și Daniel Niculae. Cinci președinți care au schimbat cu totul optica la club.

Ați declarat la un moment dat că „au făcut prostie după prostie”. La ce vă refereați?

Că nu au mai păstrat un control între viziunea clubului, performanță și felul în care cheltuiau banii. Un exemplu: în momentul în care pornești la drum cu un antrenor, îți construiești un lot. Dacă după câteva etape schimbi antrenorul, toată construcția ta are deja o problemă mare, pentru că orice antrenor nou dorește schimbări – pe de o parte ai jucătorii cu care ai deja contracte semnate, pe de altă parte vin jucători noi, creezi tensiune în vestiar, creezi probleme financiare, nu știi cum să scapi de unii și de alții.

A doua problemă: echipa n-a fost ancorată în comunitate. Sibianul nu a simțit că e echipa Sibiului. N-au fost promovați jucători sibieni, s-au adus oameni din afară, s-au căutat rezultate rapide. Nu putem spune că în 11 ani Hermannstadt a scos un fotbalist format în Sibiu. Asta nu s-a întâmplat. Și cred că de aceea stadionul nu era mereu plin, de aceea mediul de afaceri nu s-a apropiat mai bine de club – oamenii n-au reușit să simtă că această echipă este efectiv a lor.

Citește și O tăcere de mormânt: stornările de la AFC Hermannstadt. Peste 3 milioane de lei, decontate pe facturi stornate sau eronat încadrate. Primăria cere înapoi peste 14 milioane de lei