Ofelia Popii, la FITS: Îmi consum trăirile intense pe scenă. În viața privată sunt un om cât se poate de normal și îngrozitor de plictisitoare, de foarte multe ori

Ofelia Popii va primi o stea anul acesta pe Aleea Celebrităților. Actrița s-a aflat miercuri la Sibiu și a vorbit, într-un dialog cu Octavia Saiu, în cadrul coferințelor FITS, despre carieră și familie, despre plecarea la București, dar și despre sfaturi pe care le oferă tinerilor actori.

Ofelia Popii a primit numeroase distincții de-a lungul timpului, inclusiv mai multe premii UNITER și un premiu Gopo pentru cea mai bună actriță. În paralel cu activitatea teatrală, a jucat în filme apreciate precum Quod Erat Demonstrandum, Moon Hotel Kabul și Undeva la Palilula.

La începutul dialogului dialogului desfășurat la Sala Oglinzilor de la Formului German, Octavian Saiu a întrebat-o cum reușește să facă atât de multe lucruri deodată și de unde își culege energia.

„Nu am o rețetă anume. Secretul stă în senzația pe care o am de când eram foarte, foarte mică, că totul e contra cronometru, că lucrurile fug printre degete și evenimentele trec mult, mult prea ușor. Că n-o să apuc să fac decât foarte, foarte puțin din ce-mi doresc și eu îmi doresc multe.

Totul trece atât de repede, tic-tac, tic-tac, tic-tac. Acum, m-am maturizat și probabil ar trebui să fiu mai agitată și mai stresată de trecerea timpului. Acum învăț, însă, să opresc momentele, oprindu-mă un pic și eu. Până acum, nu reușeam să mă bucur suficient pentru că mereu mă gândeam la următorul și următorul și mi-am dat seama că timpul nu e invenția mea. E relativ, iar atunci când am un eveniment care chiar merită, pot să opresc timpul încât să pot să savurez momentul respectiv. Acum încep să mă bucur de timp”, a povestit Ofelia în cadrul conferinței.

Momentele care contează

Otilia a fost provocată să vorbească și despre momentele care rămân dragi sufletului ei, din cei peste 20 de ani de carieră pe care îi are.

„E o mare provocare fiindcă mie tot timpul mi-e frică de bilanțuri, de tras linii și de făcut o listă sau un top al momentelor importante. O să zic ce-mi trece prin cap și nu e neapărat poate cel mai reprezentativ moment. De exemplu, la Faust, este clipa în care se aprinde lumina și văd toată dimensiunea sălii. Se aprinde lumina în sală, iar momentul acela are ceva de poveste. Parcă rămâne totuși învăluit în mister, dar în același timp se deschide o dimensiune, pentru că gradenele urcă până sus, unde e zona tehnicului.

Mi se pare atât de impresionant să vezi prezențele acelea de care eram cumva conștientă. Acesta este unul din momentele care mă impresionează de fiecare dată și mă emoționează foarte tare. Sunt și momentele care au legătură, în special cu întâlnirile, cu oamenii. Asta mă impresionează pe mine. Lucrăm la spectacole, suntem împreună, avem reprezentația și poate e mai impresionant în tot parcursul respectiv un moment de destăinuire personală pe care a făcut-o regizorul ca să înțeleg un detaliu, de exemplu. Cam acestea sunt momentele prețioase”, a explicat ea.

Îndeamnă tinerii să-și asculte copilul interior

Reputația internațională a Ofeliei Popii s-a consolidat prin colaborările cu regizorul Silviu Purcărete, în special prin rolul Mefisto din spectacolul Faust, devenit unul dintre reperele teatrului românesc contemporan.

„Am avut cele mai fabuloase experiențe teatrale în regia domnului Purcărete, e o școală pentru mine – școala Silviu Purcărete. E fantastic pentru un actor, pentru o actriță, să poată să învețe de la un regizor atât de mare și atât de generos.

Ce face domnul Purcărete este că, încă de când eram la primele spectacole cu dânsul, ne cerea să fim copii, să ajungem în starea de bucurie, de descoperire a unui copil și de libertate a unui copil. Adică să nu ne cenzurăm. Cred în această libertate pe care trebuie să ți-o iei în momentul în care urci pe scenă. O libertate pe care în viața de zi cu zi nu ți-o permiți pentru că trăiești niște reguli de care depinzi pentru a relaționa cu toți oamenii. Dar pe scenă avem o altă realitate care are alte reguli. Pentru a crea actul artistic și pentru a crea lucruri interesante și importante și a descoperi diferite fațete ale umanității, tu trebuie să renunți la acele legi care funcționează pe stradă.

Deci eu îndemn, la fel, tinerii actori, să asculte sfatul domnului Purcărete, acela de a-și dezvolta copilul interior pe scenă”, a mai spus ea.

Ofelia dincolo de scenă

Despre Ofelia care nu e pe scenă și pe care oamenii nu o cunosc, ea spune că e un om banal și cât se poate de normal. Trecerea de la actriță la omul din spatele scenei nu e una totală.

„Eu cred că sunt un om foarte banal, foarte normal. Teatrul e parte din viața noastră, nu poți să te rezumi la orele petrecute pe scenă pentru creație. N-ai cum, îți vine inspirația mereu și când nu te aștepți. Cumva, o parte din mintea ta, rămâne la problema spectacolului.

Sunt un om foarte echilibrat și-mi găsesc echilibrul tocmai în zona excesivă a scenei, adică îmi consum toată nevoia de experiment și de trăire intensă pe scenă, rămânând ca în viața privată să fiu un om cât de normal pot și cred că sunt îngrozitor de plictisitoare, de foarte multe ori”, a explicat Ofelia.

Plecarea la București

Din luna decembrie a anului 2024, Ofelia a început o colaborare cu Teatrul Național ”I.L. Caragiale” din București, iar Sibiul l-a pus în plan secund. A vorbit și despre acest moment al vieții ei în cadrul conferinței.

„Eu mă simt foarte bine la Sibiu, dar mi-am dat seama, într -un timp destul de scurt, că m-aș minți dacă aș spune că provocarea poate să fie doar din mine. Aveam nevoie de o schimbare care să vină din exterior. Altfel, simțeam că sunt într-un punct nu de stagnare, ci de regres și aveam nevoie de ajutor, de a schimba ceva total, de a mă pune în dificultate și de a-mi da un nou început. Și cumva asta am făcut când m-au chemat să dau un casting pentru domnul Andrei Șerban.

Citește și: Ofelia Popii pune Sibiul în plan secund și merge la București: ”Vreau un refresh, să mă redescopăr”

Mi-am dat seama că resorturile mele interioare, într-un spațiu pe care îl cunosc foarte bine, cu colegi foarte buni, dar pe care îi cunosc foarte bine, s-au cam epuizat deocamdată, dar cu foarte mare plăcere mă întorc. De exemplu, de fiecare dată când trebuie să joc, am din nou bucurie, din nou e o relansare, pe când atunci era o stingere. Eu cred în libertatea artistului foarte mult și am simțit această libertate stând în Sibiu pentru că noi plecam foarte mult și cunoșteam alte zone artistice prin festivaluri. Dar, la un moment dat, libertatea asta n-am mai simțit-o. E vorba de interiorul meu, de persoana mea, de personalitatea mea. Mă bucur foarte mult că am avut înțelegere și o am în continuare. Nu a fost ceva interpretat negativ, ci dimpotrivă”, a explicat Ofelia.

Filmul și teatrul

La finalul conferinței Ofelia a vorbit despre teatru și despre film, accentuând diferențele dintre acestea.

„Filmul îmi place, în primul rând, fiindcă sunt în disconfort. S-a întâmplat o chestie interesantă în film. Nu aveam experiență și am luat primul premiu. Dintr-o dată am trecut la o categorie la care eu nu simțeam că sunt. Pentru că eu, deși nu eram la vârstă debutantă, mă consideram o debutantă în film și dintr-o dată aveam un statut în lumea filmului fiindcă aveam Gopo și era groaznic. Era un sentiment al impostorului, dar nu depindea de mine, adică nu era ceva unde eu mă mă așezasem.

Citește și: Ofelia Popii a câștigat trofeul Gopo 2023 pentru cea mai bună actriță în rol secundar

A fost foarte important să îmi înțeleg exact nivelul, adică să nu mă amăgesc că eu aș fi la nivelul pe care accidental l-am atins. În film, cum să zic, te uiți pe ecran și vezi imediat ce e greșit. Teatrul stă în imperfecțiune. Teatrul stă în a nu fi gata, teatrul este altceva, e viu. Filmul e un ecran care a captat acea secundă și n-o mai poți schimba. Și acea secundă, dacă e imperfectă, e supusă unei judecăți. Nu s-a dus cu clipa următoare”, a conchis ea.

Citește și: