Mitul „eroului” Vasile Milea, cel care a reprimat protestele de la Timișoara și București din 1989. Sociolog: „S-a aflat de partea aparatului de putere până în ultimele ore ale regimului”

Propunerea de a schimba numele Bulevardului General Vasile Milea în Regina Maria a provocat ample discuții în spațiul public, unde sibienii s-au contrazis cu privire la rolul pe care generalul l-a jucat în Revoluție. Totuși, sociologul Mihai Rusu și profesorul de istorie Vlad Miclăuș spun că imaginea de erou a acestuia a fost deja demontată, iar redenumirea străzii reprezintă un pas important în procesul de reparație morală.

„Pe măsură ce istoricii au studiat documentele, iar procurorii au instrumentat Dosarul Revoluției, mitul generalului-erou s-a prăbușit. Adevărul istoric demonstrează că, înainte de gestul său final din 22 decembrie, Vasile Milea a fost un instrument docil al represiunii. El este cel care a ordonat scoaterea tancurilor pe străzile Timișoarei și reprimarea sângeroasă a manifestanților din București în zilele de 17-21 decembrie”, explică Miclăuș.

Mitul generalului care „s-a jertfit” sfidându-l pe dictator

Rusu explică faptul că mitul generalului-erou s-a născut ca urmare a mai multor factori care s-au suprapus. În primul rând, moartea lui Milea a survenit chiar înaintea căderii regimului. Acest fapt a dus la apariția imaginii unui militar care a decis să sfideze dictatura comunistă. În plus, comunicatul regimului l-a prezentat drept „trădător”, iar populația a interpretat această catalogare drept o dovadă a opoziției generalului față de dictator.

„A existat apoi o nevoie colectivă de eroi, salvatori și martiri, iar armata însăși a fost rapid reinterpretată, după 22 decembrie, drept instituția care «a trecut de partea poporului». Statul postcomunist a consolidat această narațiune: Milea a fost avansat post-mortem la gradul de general de armată, iar numele său a fost atribuit unor străzi și bulevarde din întreaga țară”, adaugă sociologul.

Cu toate acestea, aceste gesturi de împotrivire față de dictatura aflată la capăt de drum nu sunt îndeajuns pentru a ierta acțiunile anterioare ale generalului, inclusiv din timpul revoluției.

„Din rechizitoriul Dosarului Revoluției reiese că Milea a organizat, în faza inițială, intervenția armatei împotriva manifestanților și a transmis indicativul «Radu cel Frumos», care presupunea mobilizarea militară. Armata aflată sub comanda sa a participat la reprimarea protestelor de la Timișoara și București. Așadar, Milea s-a aflat de partea aparatului de putere până în ultimele ore ale regimului; moartea sa nu transformă retrospectiv această responsabilitate într-un act de eroism”, explică Rusu.

Moartea lui Milea poartă o încărcătură și mai mare pentru Sibiu, din moment ce municipiul este un oraș-martir. În opinia lui Miclăuș, acest titlu reprezintă încă un motiv pentru care bulevardul nu ar mai trebui să poarte numele generalului. „Nu putem onora memoria sibienilor uciși la Revoluție în timp ce glorificăm numele unuia dintre decidenții care au declanșat baia de sânge la nivel național. O societate matură trebuie să aibă curajul de a-și corecta erorile de percepție, chiar și după trei decenii”, punctează acesta.

Trecutul generalului Milea, o figură încorporată în regimul comunist

Vasile Milea a fost unul dintre cei mai importanți comandanți militari ai ultimilor ani ai regimului comunist, spune Rusu. Acesta a fost șef al Statului Major al Apărării și a ajuns ministru al Apărării Naționale în decembrie 1985, funcție în care a rămas până la moartea sa din 22 decembrie 1989.

„Prin urmare, Milea nu a fost o figură marginală a sistemului, ci membru al conducerii politico-militare a statului comunist și unul dintre principalii responsabili pentru funcționarea armatei. Numele său a devenit însă cunoscut publicului larg mai ales prin rolul jucat în ultimele zile ale regimului Ceaușescu. Moartea sa, produsă în dimineața de 22 decembrie, chiar înainte de prăbușirea regimului, a contribuit decisiv la transformarea ulterioară a generalului într-o figură controversată și, pentru o vreme, într-un «erou» al Revoluției”, povestește sociologul.

Un proces frustrant, dar necesar, pentru care există precedent

Miclăuș spune că empatizează cu frustrările locuitorilor de pe bulevard care vor avea de traversat „coșmarul birocratic” însoțit de schimbarea numelui străzii, „iar administrația locală are obligația de a face acest proces de tranziție cât mai ușor și lipsit de costuri pentru cetățeni”.

Totuși, Rusu menționează faptul că aceste nume de străzi au un impact real asupra felului în care cetățenii percep anumite personalități și istoria din spatele acestora. „Comemorarea unei persoane prin toponimie este o formă continuă de recunoaștere publică: comunitatea înscrie în spațiul orașului anumite persoane ca fiind demne de respect, asociindu-le implicit cu valori, virtuți și modele de conduită. Din această perspectivă, păstrarea numelui lui Vasile Milea continuă să valideze simbolic o eroizare care nu rezistă examinării istorice. Contradicția este cu atât mai puternică la Sibiu, un oraș-martir al Revoluției, al doilea după București ca număr de victime, cu 99 de morți”, precizează sociologul.

Rusu adaugă că există și fenomenul de „dizlocare istorică”, astfel încât numele „Milea” ajunge să reprezinte pentru mulți sibieni doar o locație geografică, lipsită de încărcătura istorică. „Tocmai această banalizare poate face însă ca omagiul inițial să supraviețuiască neproblematizat”, adaugă Rusu.

Miclăuș arată spre exemple similare pe teritoriul României în care nume controversate au fost îndepărtate din nomenclatura orașelor. „Precedentul cel mai puternic este la București, unde, în anul 2021, fostul Bulevard Vasile Milea a fost redenumit, primind numele disidentei anticomuniste Doina Cornea și cel al generalului Paul Teodorescu”, punctează acesta.

Un alt caz similar este la Pitești, unde au fost inițiate procedurile de transformare a Pieței Vasile Milea în Piața Revoluției 22 Decembrie 1989. În ceea ce privește Timișoara și Cluj-Napoca, ambele orașe-martir, artere importante care purtau numele unor vechi generali și prim-miniștri comuniști, precum Leontin Sălăjan sau Petru Groza, au devenit Bulevardul Revoluției din 1989, respectiv Bulevardul Eroilor. „Aceste schimbări nu sunt simple capricii birocratice, ci gesturi obligatorii prin care orașele democratice refuză să-și mai valideze călăii”, precizează Miclăuș.

Numele Regina Maria: o propunere bine intenționată, dar există variante mai bune

În ceea ce privește noul nume propus pentru bulevard, Rusu și Miclăuș apreciază intenția din spatele inițiativei, dar susțin că există variante mai potrivite din mai multe puncte de vedere.

Miclăuș salută demersul pentru redenumirea Bulevardului Vasile Milea în Regina Maria, dar consideră că o arteră importantă din municipiu ar trebui să poarte numele unei persoane reprezentative pentru Sibiu. Printre numele propuse de acesta se numără Radu Stanca, Hermann Oberth, ​Georg Daniel Teutsch și Oskar Pastior.

Perspectiva lui Rusu, în schimb, vizează numărul redus de străzi din Sibiu care poartă nume de femei, comparativ cu cele care sunt numite după bărbați. Deși sociologul recunoaște că Regina Maria are merite istorice incontestabile, acesta scoate în evidență că „există și un paradox: monarhia română funcționa constituțional după o regulă de succesiune care excludea femeile de la tron”, punctează Rusu.

Un dezavantaj îl reprezintă posibila asociere cu brandul comercial. Așadar, propunerile sociologului se concentrează în jurul unor personalități civice feminine, precum Sonia Nădejde sau, o variantă mai specifică Sibiului, Daniela Dîrdulescu, una dintre femeile care și-au pierdut viața aici în timpul Revoluției.

„O asemenea redenumire ar repara simultan două dezechilibre ale memoriei publice sibiene: eroizarea problematică a unui reprezentant al aparatului militar comunist și subreprezentarea femeilor în spațiul simbolic al orașului. Ar exista și o puternică inversare memorială: numele unui comandant al armatei implicate în represiune ar fi înlocuit cu numele uneia dintre victimele Revoluției”, adaugă Rusu.

Citește și A.L.E.G., înainte de votul din Consiliul Local pentru redenumirea Bd-ului Milea în Regina Maria: „Doar cinci străzi din Sibiu poartă numele unor femei, față de 236 care poartă numele unor bărbați”.

Proiectul de hotărâre inițiat de consiliera locală USR Diana Mureșan urmează să fie supus votului în ședința de joi a Consiliului Local Sibiu, care va începe de la ora 14:00.

Mihai Stelian Rusu este sociolog și conferențiar universitar în cadrul Facultății de Științe Socio Umane a Universității „Lucian Blaga” Sibiu. Volumul „Politici ale memoriei în România postsocialistă” scris de Mihai Rusu și Alin Croitoru intră în amănunte privind subiectul nomenclaturii orașelor și spațiilor publice.

Vlad Miclăuș este profesor de istorie, specializat pe istoria secolului XX și a comunismului. Acesta a predat în cadrul Colegiului Agricol „Daniil Popovici Barcianu”, iar anul acesta își va începe activitatea didactică la Colegiul National Pedagogic „Andrei Șaguna”.

Miclăuș a obținut cea mai mare notă la istorie în definitivat din Sibiu (9,58) și spune că de anul acesta va începe studiile doctorale în cadrul Academiei Române la Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca.