De la comunistul Milea la Regina Maria: ce memorie păstrăm pentru Sibiu?

Scriu aceste rânduri din Italia, unde, în fiecare oraș și pe fiecare străduță mă întâlnesc cu istoria veche a acestei țări. Am văzut la Rimini urmele civilizației romane, înainte de Hristos, la Bologna am pășit pe străzile universității fondate în 1088. Fiecare palat, fiecare colț are o profundă semnificație. Nu mai vorbesc de statui publice impresionate.

Este vizibil cât de mult italienii știu să-și respecte și să-și prezinte istoria, pentru că ea este parte din propria lor identitate. La fel fac și francezii, spaniolii etc.

Noi, în schimb, avem o dezbatere artificială: dacă un bulevard din Sibiu ar trebui să poarte sau nu numele Reginei Maria. Sau rămânem cu comuniștii. Nici nu are sens argumentarea.

Orice consilier local și orice cetățean care cunoaște puțin din istoria României ar trebui să se întrebe nu dacă Regina Maria merită un nume de stradă, ci de ce o asemenea personalitate nu este deja mai vizibilă în memoria publică a orașului și a cetățenilor.

E adevărat, noi, când sărbătorim Marea Unire, mergem la Alba Iulia și intrăm în Catedrala Încoronării, unde, la 15 octombrie 1922, au fost încoronați Regele Ferdinand și Regina Maria ca suverani ai României Mari și unde sunt pictați.

Sibiul este legat de Regina Maria.

În 1919, Regina Maria și Regele Ferdinand au venit la Sibiu în cadrul primului mare turneu regal prin Transilvania unită. 

Regina a fost primită în Piața Mare, la ASTRA și la sediul Consiliului Dirigent, iar a doua zi a mers la Săliște. În anii următori a revenit la Sibiu, la Cisnădioara și Cisnădie.

Cu toate acestea, sibienii nu au o memorie publică suficient de puternică a celor 81 de ani de monarhie românească, din 1866 până în 1947, parcă nu am fi existat.

Când ne gândim la Sibiu, ne gândim la Șaguna, la Brukenthal, la sași și la perioada comunistă industrială. Atât.

Multe străzi poartă încă nume care trimit la meserii și la industrializarea comunistă a orașului: Balanței, Strungului, Uzinei, Laminorului etc.

Alte străzi mari nu au nicio simbolistica, nicio semnificație istorică sau culturală: Calea Dumbrăviii, a Cisnădiei, a Surii Mici, a Poplacii, str. Semaforului, str. Lungă, și altele sunt niște simple nume.

Însă, Sibiul nu ar fi fost azi un oraș european fără modernizarea României din perioada monarhiei, fără Carol I, Ferdinand I, Regina Maria și Regele Mihai.

Regina Maria nu a fost oricine. Vă reamintesc că a doua regină a României, vreme de 13 ani, a fost nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii și nu a fost doar o figură decorativă a monarhiei.

A fost una dintre cele mai puternice personalități publice ale României din timpul Primului Război Mondial și a perioadei de după război.

În alte locuri, Regina Maria este onorată în mod explicit. La Paris există astăzi Promenade Marie de Roumanie, în apropierea Turnului Eiffel, la Alba este o statuie mare, până și la Copșa Mică, pe clădirea gării, este o efigie în basorelief, ca amintire a popasului făcut de Regina Maria și Regele Ferdinand în 1920, când au fost întâmpinați de Iuliu Maniu.

Regina Maria deși s-a născut prințesă britanică, a ales să se identifice cu țara în care a devenit regină. A purtat cu mândrie costumul popular românesc, a promovat tradițiile, arta și meșteșugurile românești. Dați căutare pe google și veți vedea zeci de fotografii.

Era o prezență impresionantă, inclusiv prin felul în care combina eleganța europeană cu elementele tradiției românești.

Prin personalitatea și scrierile sale, a contribuit enorm la construirea unei imagini moderne și atractive a României în lume. Jurnalele ei merită să le citim, nu clipuri video pe TikTok.

Una dintre cele mai importante contribuții ale sale a fost însă pe plan diplomatic.

 La 1 martie 1919, pleacă la Paris, nu la shopping, ci pentru a susține cauza României Mari și pentru a contribui la recunoașterea internațională a noii configurații teritoriale a României.

La Paris s-a întâlnit cu Clemenceau, prim-ministrul Franței și cu președintele Raymond Poincaré, care a decorat-o cu Legiunea de Onoare.

A plecat la Londra, unde s-a întâlnit cu regele George al V-lea, vărul său, și a avut întrevederi cu Lloyd George, Chamberlain și Winston Churchill.

Câțiva ani mai târziu, în 1926, Regina Maria a mers într-un amplu turneu în Statele Unite, unde a fost primită la Casa Albă de președintele Calvin Coolidge și a devenit una dintre cele mai cunoscute personalități românești peste Ocean.

Aceste călătorii au contribuit la promovarea României și la consolidarea imaginii sale internaționale. Și noi ne întrebăm dacă merită să-l schimbăm pe comunistul Milea.

În timpul Primului Război Mondial, a mers în spitale, a vizitat soldații răniți, a sprijinit organizarea serviciilor medicale și activitatea Crucii Roșii și nu s-a ferit să fie prezentă în apropierea frontului, în condiții extrem de dificile.

Pe scurt, memoria ei nu aparține doar Bucureștiului sau Alba Iuliei. Ea aparține întregii Românii, inclusiv Sibiului și Transilvaniei.

De aceea, un bulevard, o piață sau un monument dedicat Reginei Maria la Sibiu nu ar fi o favoare făcută unei regine. Ar fi, pur și simplu, o formă de respect față de propria noastră istorie, față de identitatea noastră și o formă de educație.

Avem obligația ca locurile din oraș să ne spună mai mult despre noi înșine.

Dacă alegem să-l păstrăm pe Milea înseamnă că încă am rămas la stadiul de comunism și respectăm ceea ce comuniștii au făcut: uitarea și denigrarea propriei istorii.

In realitate, Bulevardul Reginei Maria ar trebui să conțină și o statuie și așa cum italienii își respectă și își prezintă fiecare loc de istorie așa ar trebui să facem și noi. Astfel că și alte străzi din Sibiu ar trebui să poarte nume, la care cu care să ne referim, nu doar amintiri ale comunismului. 

P.S. Rog onorabilii consilieri locali să dea dovadă joi, si la ședințele viitoare, de mai multă responsabilitate!