X

O salisteanca pe frontul de la Marasesti, maica Mina Hociota

de col. (r) Victor Neghină

Cea care adeseori a fost alăturată, de către istoriografi, eroinei naționale Ecaterina Teodoroiu, s-a născut aici, pe meleagurile noastre, în Săliștea Sibiului, iar numele ei de mireană a fost Marina Hociotă.

În a nouăsprezecea zi a lunii august 1896 o familie de oieri sălișteni au sărbătorit venirea pe lume a fiicei lor, Marina. Copila s-a făcut cunoscută în satul natal printr-o inteligență deosebită, dovedită prin rezultatele obținute la învățătură, dar și prin curajul neobișnuit de a călări caii familiei când îi ducea la păscut. Când Marina era spre sfârșitul clasei a IV-a primară și nu împlinise încă 12 ani, tatăl său s-a stins din viață, suferind de gută. Noile legi ale învățământului, care prevedeau învățarea obligatorie a limbii maghiare în școlile românești, o fac pe adolescenta Marina să se îndepărteze sufletește de școală, și la numai 14 ani hotărăște, având consimțământul mamei, să își părăsească satul natal și să treacă munții spre o mănăstire din Moldova. Justificarea plecării o face într-o autobibliografie scrisă în anii interbelici: “Am plecat la mânăstire din cauza prigoanei ungurilor, care ne-au lipsit de libertatea de a vorbi limba mamei în școală, unde numai în limba ungurească învățăm lecțiile… Am stat la mânăstirea Văratec zece ani. Acolo am fost călugăriță”.

După izbucnirea Primului Război Mondial (1914), în cei doi ani cât România rămăsese neutră, în mai multe centre din țară, printre care și la Mănăstirea Văratec, s-au organizat cursuri speciale de Crucea Roșie. Tânăra măicuță s-a înscris ca voluntară. “Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc”. În luna mai a anului 1916 România, prin Ministerul de Război, a început pregătirea mobilizării generale. Printre cei înștiințați să fie gata de acțiune s-a aflat și maica Mina, proaspăt absolventă a cursului sanitar.

Ordinul de mobilizare cu nr. 671 o înștiința pe maica Mina Hociotă să se prezinte de urgență la spitalul comitetului regional de acțiune organizat pe lângă prefectura din Tecuci. După intrarea României în război (august 1916) și după succesiunea de pierderi teritoriale care au survenit în primele luni de război, printre care și ocuparea Capitalei, frontul s-a stabilizat în sudul Moldovei. Spitalele de campanie și cele regionale din spatele frontului erau pline de răniți.

Maica Mina, la început, a ajutat la alinarea suferințelor celor răniți ajunși în spital, apoi odată cu reluarea luptelor, din anul 1917, a ajuns în tranșeele din prima linie a frontului, unde sub ploaia de gloanțe și schije de obuz a participat la scoaterea celor răniți și transportarea lor la trenurile sanitare. Îmbrăcată în uniforma armatei române și purtând banderola Crucii Roșii pe antebrațul stâng, a ajutat pe cei răniți și le-a salvat viețile. În vara de foc a anului 1917, când trupele române obțineau strălucitele victorii de la Mărăști, Mărășești și Oituz, iar numărul răniților era din ce în ce mai mare, maica Mina a fost pusă în situția de a deține chiar funcția de comandant al unui tren sanitar, care transporta răniții la Iași.

Într-una din acțiunile de salvare a răniților din prima linie a frontului, maica Mina a fost grav rănită în zona coapsei stângi, pierzând mult sânge și fiind în situația de a i se amputa piciorul. Transportată la spitalul din Iași, a fost salvată de doctorul Georghiu.

Supraviețuind atât războiului cât și epidemiei de tifos, pentru merite excepționale, în iulie 1918 maica Mina Hociotă a fost decorată cu “Crucea Comemorativă de Război”, precum și cu insigna “Mărășești”. După război eroina și-a luat locul în rândul cucernicelor măicuțe de la Mănăstirea Văratec.  În anii celui de-al Doilea Război Mondial a fost mobilizată la Spitalul militar de zonă interioară nr. 292 din Câmpulung Muscel, unde avea drepturi de hrană și cazare “de tip ofițeresc”.

După o viață zbuciumată, dedicată în mare parte atât semenilor, cât și Divinității, sufletul nobil al maicii Mina, devenită în ultimii ani de viață stareță a Mănăstirii Nămăești din județul Argeș, s-a înălțat la Ceruri în ziua de 10 iunie 1977unde și-a aflat locul alături de Eroii Neamului.

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Turnul Sfatului Online
  • Sibiu
  • Contact