Restaurant Grădina. Nenea Iancu și Bătrânu Sas, că bucătaru-i praf

Am ajuns la Grădina într-o zi caniculară, după o plimbare pe jos de 20 de minute, în care stomacul a uitat de foame, pur și simplu pentru că a început să fiarbă de căldură. Ne-am așezat pe terasă și, deși am depistat niște ventilatoare în decor, acestea nu au fost puse în funcțiune. Am trecut și peste asta, cu o apă plată rece băută pe nerăsuflate. Respectiv o bere la halbă, marca Nenea Iancu. Excelentă pentru o zi de plus 30 de grade. Pe de altă parte, pe căldura asta ar fi mers și un Bragadiru.

Terasa, cu mesele așezate ca pentru parastas, aștepta oameni care în mijlocul săptămânii aveau tot felul de lucruri de sărăbătorit. Din fericire pentru noi nu erau decât două onomastici.

 Încă nu îmi venea să mănânc nimic, dar am deschis totuși meniul. Multă carne de la Bătrânul Sas – cârnăciori, mititei mici și mititei mari, pui, vită și alte soiuri de proteine pe care le-aș fi comandat cu drag mai pe la iarnă. Sau, în orice caz, când temperaturile vor scădea sub 15 grade Celsius, adică la mai puțin de jumătate decât sunt acum. Cel mai digerabil fel din meniu mi s-au părut pastele carbonara, deși nici pe ăstea nu le poți numi chiar ușoare. Desigur, mai aveam de ales din câteva feluri de salate, dar parcă după o sticlă întreagă de apă plată, mă apucase iar foamea.

Mâncarea a venit relativ repede și a fost relativ gustoasă. Dar departe de gustul tradițional de carbonara. Pancetta a fost înlocuită cu kaiserul specific zonei noastre (mai gras și mai greu la stomac decât varianta italiană). Rumegând eu ușor prima înghițitură, am dat peste un gust tocănițos, care nu avea ce să caute într-o rețetă de carbonara. Kaiserul fusese călit cu ceapă. Bucățile de ceapă, tăiate și ele destul de generos, în combinație cu pastele mi s-au părut o adaptare mult prea românească, dar de foame, am mâncat aproape tot. Nu a fost rău, dar nu a fost nici bine. Poate se pricep mai mult la cârnăciori.

Așa că ospătarul a fost trimis repejor după o farfurie cu cârnăciori de la Bătrânul Sas, niște cartofi țărănești și un blid cu ardei copți. Ca să omorâm căldura, nu de altă. Și încă o bere.

Cârnăciorii au fost foarte buni și conform unei reclame foarte bune dealtfel chiar plezneau în gură când îi mușcai, precum un crenvuști.  Iuți, perfecți pentru o terasă și o bere rece. Trăiască Nenea Iancu! Am gustat și cartofii și aici am prins în offside bucătarul. Erau îmbogățiți cu kaiser și ceapă, exact ca pastele carbonara. Păi ce facem aici? Atâta știm, atâta facem? Mă întreb ce-ar fi adus dacă ceream și o înghețată…

În total, am cheltuit pe terasa Grădina 73 de lei. Servirea a fost foarte bună, peste tot mișunau ospătari, fără a fi însă agasanți. Locul e prielnic pentru o ieșire cu prietenii, la o bere și ceva carne. Fără paste.

Mă mai întorc dacă bucătarul promite că va trece pagina cărții din care se inspiră la bucate. Dacă nu, să-i lase pe Nenea Iancu și Bătrânul Sas să-și facă treaba.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului