Italia dupa 2000 de ani. Vremea razbunarii

Deşi par doar poveşti din clasa a IV-a la istorie, mituri cu daci şi romani, cu Traian şi Decebal, românii îşi iau meseria în serios şi fac ce ştiu mai bine în Italia: cotropesc.
Poveste adevărată. în primii ani ai secolului al II-lea după Hristos, marele împărat roman Traian, un simplu împărat roman la acea vreme, îşi adună toate aramatele pe câmpurile din apropierea oraşului Ancona, pe coasta de est a Italiei de azi, lângă portul de la Marea Adriatică. „Frunza şi iarba” oştirii romane pleca pentru a doua oară în campanie să cucerească frumoasa şo bogata Dacie a lui Decebal. La îmbarcare Traian l-a pus pe Apolodor din Damasc să costruiască în port, chiar în buza porţilor de îmbarcare, un Arc de triumf. Zis şi făcut. Marile armate romane au traversat Adriatica, Croaţia de astăzi şi au ajuns la Dunăre, cam pe unde este în 2009 Drobeta Turnu Severin. Aici Traian îl cheamă la el pe Apolodor din Damasc şi-i mai dă un ordin: „Fă-mi un pod peste Dunăre să trec armatele!”. Zis şi făcut. Restul e doar poveste, o ştiţi, aşa am luat naştere noi, bravii români de azi.
Ca într-un film de Hollywood: ştim dar n-am uitat! Astăzi românii se răzbună şi cotropesc sistematic Italia. Ca orice român, este de datoria mea să merg în concediu acolo de unde a plecat Traian, în Ancona. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.  Prea ar bate la ochi în Uniunea Europeană un război deschis, nu?
Pentru cine n-a vizitat niciodată Italia, numărul extrem de mare de români de acolo este un şoc. Pe stradă recunoşti românii după fizionomie, ca să nu zic că au faţă de români, în autobuz după cum se manifestă zgomotos, în tren după cum vin la cerşit sau după cum cântă, pe plajă după telefoanele cu manele şi bineînţeles, după cerşetori. Nu puteau lipsi.
Avioanele Wizz Air pleacă pline ochi din Cluj-Napoca cu destinaţia Forli. Sute de oameni se duc şi se întorc zilnic. La câte drumuri fac avioanele companiei ungare – şi ei prieteni când vine vorba de a-i cotropi pe alţii – nu-i de mirare că instrucţiunile de urgenţă la decolare sunt ceva de genul: „disardăseiftimeşures, disishauiuclosedăseiftibelt....”. înainte de îmbarcare o groază de oameni fac poze cu telefonul mobil la aeronavă, că tare-i mare şi frumoasă. Dar şi ungurii ştiu cu cine au de-a face, altfel nu se explică de ce stewardesele ar vinde parfumuri de firmă şi haine pe durata zborului.
Din Forli 11 euro taxiul până la gară şi apoi alţi 16 euro trenul până-n Ancona. Cazare, după posibilităţi.
La fel cum au gândit romanii – „frumoasa şi bogata” Dacie, aşa gândesc acum şi românii. Oraşul Ancona este comparabil cu Sibiul ca dimensiuni şi centru istoric. Corso Nicolae Bălcescu se numeşte Corso Garibaldi, cu diferenţa că acolo terasele nu au voie să iasă în stradă pe unde se îi taie capul pe patroni. Magazine cât cuprinde şi cât te ţine buzunarul, de la Zara la Armani şi Luis Vuitton până la chinezi cu tarabe în stradă. Aici, primăria în loc să-i trimită înapoi acasă cu chinezăriile lor cu tot, le dă voie de câteva ori pe săptămână să-şi organizeze propriul târg de haine în plină stradă. Kitsch cât cuprinde dar cu succes la turiştii care văd în fiecare ţoală un chilipir. La noi ar fi târgul Obor, la ei turiştii îi zic Bazar. Totul de la cinci euro până la 25 – 30 de euro: pantofi, sandale, tricouri, rochii, pantaloni, ce vrei şi ce nu vrei.
Apoi sunt obiectivele istorice. Multe dintre ele cam cu o mie de ani mai bătrâne decât cele din Sibiu, de la catedrale şi biserici la construcţii romane şi monumente. Toate însă bine îngrijite şi întreţinute. Şi asta nu de azi, de ieri. Pe la 1700 toate bărcile şi vapoarele erau obligate prin lege ca în momentul în care intră în port să plătească pe pângă` taxele obişnuite şi o taxă pentru întreţinerea constantă a Arcului de triumf comandat de Traian lui Apolodor din Damasc. Poate de aceea după 2000 de ani Arcul încă păstrează inscripţiile originale în vreme ce frescele şi blazoanele din Sibiu au fost acoperite cu spoială pentru înfrumuseţarea de Capitală culturală. Iar casele săseşti din Mărginime cad singure.
Unui oraş la Marea Adriatică nu-i puteau lipsi plajele. Pentru toată lumea şi pe toate gusturile. De la plaje special amenajate parcă pentru copii şi bătrâni, cu apă mică şi fără valuri până la plaje aproape sălbatice, ascunse după văi şi sânci şi cunoscute numai de italieni. Italieni care au un cult pentru statul la plajă. Vin dimineaţa cu toată familia şi o zi întreagă nu se mişcă de acolo. Mănâncă, dorm, joacă cărţi, citesc, se plimbă, totul o zi întreagă cu familia pe plajă. Şi din când în când mai aruncă câte un ochi după români, ţigani, albanezi, croaţi şi africani, când îşi lasă lucrurile pe plajă să intre în apă.
Ancona e un orăşel mărunt, din provincia Marche, frumos, îngrijit şi cu istorie. Aici cotropirea este abia la început. Aici italienii încă ştiu că nu toţi românii sunt cu ochii pe portofelele lor şi le este mai frică de albanezi şi croaţi decât de ţigani. Adevăratele războaie se dau în Roma, în Milano şi în oraşele mari.
Astăzi Arcul de triumf ridicat de Apolodor din Damasc pentru Traian când a plecat să cucerească Dacia nu mai este impunător, la instrarea în port. Portul a crescu în jurul lui, el rămânând undeva într-un colţ. Numai drumurile de acces pentru tiruri sunt de zeci de ori mai mari. Iar din vapoarele care ancorează aici ar putea înghiţi zeci de asemenea Arcuri numai într-o parte a calei. Dar Arcul este în picioare după 2000 de ani, perfect copnservat şi îngrijit şi înconjurat de turişti care vor să se tragă cu el în poză. Printre ei şi o groază de români.


în punctele de informare a turiştilor din Ancona se găsesc pliante care te învaţă până şi ce obiceiuri au şoferii de taxi, care firme trebuie evitate şi care nu, şi care restaurante au mâncare mai bună. Deşi se schimbă destul de des până şi târgurile de chinezării, căutate de turişti, au trecute orarele. De informaţii despre monumente şi obiective turistice nici nu are rost să mai vorbim.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi