Este pentru a treia oară când un fost cetăţean al României primeşte premiul Nobel. George Emil Palade, român născut la Iaşi primeşte în 1974 premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină pentru aportul adus la cercetarea celulelor. Elie Wiesel, evreu din Sighetu Marmaţiei, primeşte premiul Nobel pentru Pace în 1986. Ieri, Herta Muller, svăboaică din judeţul Timiş a primit premiul Nobel pentru Literatură. În prima propoziţie al acestui text scriam şi cuvântul fost. Aceasta este realitatea. Sunt oameni născuţi în România dar a căror carieră şi viaţă s-au desfăşurat în altă parte a lumii şi datorită acelei cariere şi acelei vieţi ei au primit Nobelul. Ce înseamnă acest lucru? Cultura română nu are nici un merit conştient în acordarea acestor premii. Cel mai bun exemplu este cel al Hertei Muller. De origine germană, scriitoarea nu este amintită în vreo istorie critică a literaturii române, nu o regasim în manualele de română, este subiectiv cercetată în universităţi, a început a fi tradusă în România târziu, după anul 2000. Nimeni nu o cunoaşte pe Herta Muller în România, nu există mai mult de câteva emisiuni de nişă cu şi despre această scriitoare. România nu îşi recunoaşte valorile de altă etnie, iar Herta Muller nu este primul şi unicul exemplu de acest fel. Istoria şi cultura noastră nu recunoaşte în totalitatea meritelor lor valorile celorlalte etnii care şi ele au construit această ţară. Palatele nobililor maghiari sunt lăsate în paragină. Oameniilor politici saşi sau maghiari sau armeni sau evrei nu le sunt recunoscute meritele deşi pe unul îl cheamă Samuel von Brukenthal. Elementele culturale lipovene, poloneze, boemiene, greceşti sau turceşti sunt minimalizate. Faptul că Herta Muller a primit acest premiu pe lângă surpriza provocată (se cunoaşte apetenţa juriului pentru scriitorii stângişti) este o palmă morală dată nouă. Nu nouă ca popor, nouă ca stat, nouă ca societate, nouă ca şi cultură. Şi totuşi, inconşitient, culutura noastră are meritul ei covârşitor în acordarea acestui premiu. Herta Muller s-a născut în România, a învăţat într-o şcoală şi un liceu românesc, a studiat la Timişoara, a lucrat în acelaşi oraş, a debutat literar în ţara noastră, a suferit la fel de mult ca orice alt român şi a fost cenzurată ca orice alt scriitor român. A început să scrie în România, a reuşit sa fugă în minunatul mediu cultural berlinez, a continuat să scrie. A scris întotdeauna despre experienţa sa, despre viaţa sa, despre societatea sa, toate existente într-un mediu lugubru comunist şi ceauşist. Toate existente într-o Românie tristă, săracă, murdară. Toate existente într-un mediu cultural românesc. Cultura românească reuşete a creşte şi oferi lumii valori, reuşeşte a educa, reuşeşte a oferi un fond necesar. Nu reuşeşte a valorica aceste aspecte din care mai apoi alte culturi mai puternice, mai sistematice, mai organizate şi mai coerente se înfruptă. Problema este una morală, noi având obligaţia de a le recunoaşte meritele şi acestor valori plecate din interiorul statului român. Este de asemenea una de ordin organizaţional, unde statul şi societatea trebuie să se reorganizeze.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 858
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
Darius88
Acum 1 oră
Sitar Gereim
Acum 1 oră
Darius88
Acum 1 oră
Darius88
Acum 2 ore
Leonard