Cătunul Prislop. Iertare, dar nu pot să-i spun sat. La 2 kilometri de Răşinari, 10 de Sibiu, 1 milion de kilometri distanţă de guvernele de la Bucureşti şi la o depărtare cât o galaxie de lumea civilizată.
Uliţele desfundate, acoperite de zloată şi noroi duc spre un rând de colibe, case de câţiva metri pătraţi în care trăiesc cinci, opt, zece sau douăsprezece suflete. Deşi pare surprinzător, cătunul are şcoală. La începuturile ei, a fost înfiinţată într-o casă construită prin anii 70. Până în 1997, în şcoală predau doar suplinitori. Însă din acel an s-au angajat şi profesori titulari. Din anul 2000, s-au înfiinţat două clase de şcoală primară iar din 2003 şi două de grădiniţă. În anul 2008, şcoala din Prislop a beneficiat şi ea de frenezia banilor investiţi de ministerul Educaţiei şi s-a reuşit construirea unui nou corp de clădire, care a fost lipit de cea veche.
Noua şcoală arată bine în interior, totul e nou. Cu inerentele nimicuri lăsate nerezolvate de constructori, care strică armonia unei clădiri noi. Deocamdată, şcoala nu este încălzită. Copiii au intrat astăzi în vacanţă iar în săptămâna ce urmează, în şcoală se va introduce sistemul de încălzire centralizată.
Până atunci, copiii tremură de frig. Sala veche de clasă este încălzită pe lemne. Acolo învaţă copiii de grădiniţă. Cei mari, cu căciuli pe cap şi geci în spate, în sălile noi de clasă. Toţi copiii se descalţă în hol. Au învăţat să aprecieze curăţenia şi să o întreţină. Se încalţă în papucei şi intră în clasă. Cristina nu are ciorapi în picioare. „Am uitat să mi-i iau”, îi spune doamnei învăţătoare, uitându-se şăgalnic. Aş putea paria că acasă nu are ciorapi. Dar e veselă şi zâmbitoare. Se apleacă toţi asupra caietelor de lucru. Tabla e plină de adunări. Formele geometrice le dau bătăi de cap. Încet, încet, foile se umplu de triunghiuri şi pătrate. Pentru cercuri folosesc monede. Se strâng rapid în jurul meu cu caietele desfăcute, mândrii de opera lor. Scrisul e greoi. Cifrele sunt contorsionate, dar sunt. Se vede că se străduie şi îşi dau silinţa să înveţe. Păcat că totul se opreşte în sala de clasă. Oricât de mult s-ar strădui cele patru învăţătoare să îi ţină cu nasul în carte, să le dea o educaţie, secunda în care au ieşit de pe poarta şcolii le sigilează copilăria, educaţia şi îi trimite înapoi în lumea reală. Deşi mie mi-au îngheţat picioarelor, copiilor nu le e frig. Cele 12 grade din clasă sunt cu cel puţin 5-6 mai multe decât au în casele în care trăiesc claie peste grămadă.
Era să spun că se sună de ieşire. Nu se sună, pentru că nu au sonerie. Învăţătoarele le dau drumul acasă la sfârşitul orelor. În faţă, câţiva părinţi îşi aşteaptă progeniturile. Din cauza drumului în lucru, laptele şi biscuiţii din programul guvernamental nu au ajuns la Prislop. În şcoală se face coadă în faţa cutiilor de carton. Învăţătoarele verifică prezenţa şi le dau copiilor laptele şi biscuiţii meritaţi. Elevii din Sibiu se bat cu laptele şi dau biscuiţii la câini. Pentru puştii din Prislop, mâncarea primită la şcoală poate e singura pe care o primesc în acea zi. Poate îşi hrănesc şi părinţii din puţinul primit. Sunt familii cu câte nouă copii, făcuţi pentru alocaţia de 200 de lei pe care o primeşte orice elev. Copiii ies din şcoală. „V-a dat laptele?”, întreabă o mamă. Contează fb-urile sau restul calificativelor pe care le primesc pentru munca lor în sala de clasă? Probabil că nu.
La grădiniţă încă e bine. Copiii n-au ajuns încă să fie murdăriţi de oamenii care îi înconjoară. Cântă în cor, bat din palme, se joacă de-a cartoful care arde. Folosesc o minge de plajă în locul cartofului pentru că educatoarea vrea să le dezvolte capacităţile de prindere. Cine scapă mingea ia loc pe scăunel. Unul nu chirăie. Nu auzi copii râzgâiaţi care să bată din picioare de ciudă. Sunt cuminţi şi ascultători. „Ne jucăm de-a crumpena?” „Cartof, draga mea. Se spune cartof”. Se ridică toţi în picioare când intră cineva în clasă şi salută în cor. Apoi se aşează cuminţi pe covor şi ascultă fascinaţi „Puiul”. După câteva pagini citite, învăţătoarea le dă hârtie şi creioane colorate şi îi pune să deseneze ce au ţinut minte din poveste, miriştea, ouăle, puiul…
Singura lor oază de normalitate sunt învăţătoarele. Patru Ecaterine Teodoroiu. Patru Ane ale lui Manole. Patru femei care înfruntă în fiecare zi noroiul, zăpada, prejudecăţile autorităţilor, neîncrederea localnicilor. Fiţi siguri că nu o fac pentru bani. Salariile în două zerouri nu justifică acest efort supraomenesc. Nici rezultatele muncii lor, pentru că, în ciuda chinului zilnic, educaţia primită la şcoala dispare ca un fum, nesusţinută şi acasă. Iar părinţii nu dau doi bani pe educaţia copiilor. Laptele şi alocaţia sunt tot ce contează. Şi totuşi. Probabil devotamentul lor e justificat de umezeala din jurul ochilor în care îi auzi pe copii cântând. Probabil lumina jucăuşă de pe feţele lor cutate înainte să le vină vremea. Probabil speranţa că nu azi, nu mâine, dar la un moment dat, România va deveni o ţară normală şi atunci cineva îşi va aduce aminte şi de sărmanii copii din cătunul de la Prislop.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Alătură-te comunității
5 răspunsuri
-
D-le Brylynski, va multumesc in numele colegelor mele de la Prislop si ma bucur ca mai exista in aceasta tara ziaristi care au curajul sa mearga acolo unde ajung foarte rar ,cei pe care ar trebui sa-i intereseze mai mult soarta acestor copii batuti de soarta.Ce este mai dureros in toata aceasta poveste, este faptul ca aceste doamne duc tot greul si toata responsabilitatea acestor copii fara sa-i pese cuiva,nici macar parintilor ,care sunt niste indivizi asistati social,carora nu le pasa de ziua de maine,care traiesc permanent cu impresia ca totul li se cuvine si ce este mai penibil in tot ce fac este faptul ca stiu sa reclame si sa tipe foarte tare.Am lucrat si eu la Prislop,dar in anul scolar urmator am plecat fara sa ma uit in urma,dar am un mare regret,acela ca acolo am intalnit un colectiv de cadre didactice ,minunat,plin de daruire fata de acei copii,niste colege pline de viata,primitoare si vesnic doritoare de ceva nou,niste colege pe care n-am sa le pot ingelege niciodata cata voita si dragoste de meserie pot avea sa-si continuie activitatea in acel infern.
-
Dvs. stiti domnilor si doamnelor, ca putine scoli au incalzire centrala, geamuri termopan, parchet laminat precum aceasta scoala??? Unde s-a mai intalnit ca intr-o scoala dintr-un amarat de catun sa fie atat de multe conditii?!? E extraordinar ce s-a facut acolo, cinste celor ce s-au zbatut sa dezvolte acest proiect. Scoala e dotata foarte bine, cat despre coli A4, aparate foto, calculator, imprimanta… se poate verifica… exista!
E mare pacat ca s-a ajuns sa se „cerseasca” pentru aceasta scoala. Daca au nevoie acei LOCUITORI de ceva, ei trebuie sa ceara, sau o organizatie specializata in asa ceva, nu prin scoala se cer ajutoare.
SCOALA are menirea de a oferi educatie, actele de caritate se fac de catre alte institutii! -
Am revenit, pentru ca sunt multe de spus….insa se pare ca presa in general scoate in evidenta lucrurile negative, dar nimeni nu vine sa vada ce a fost inainte, ce s-a facut si ce urmeaza sa se faca.
De ce presa nu se implica si atunci cand se incepe un proiect, de ce nu ati scris si atunci cand au inceput lucrarile, ca sa aratati ca incet, incet se face cate ceva, ca exista oameni care se implica mai mult decat ar fi necesar, dar orice proiect este limitat de resursele financiare! Exista fonduri, proiectele se dezvolta, nu exista fonduri, e normal ca acele proiecte sa stagneze. Domnule ziarist, daca va pot spune asa, am vazut ca la Antena 1 Sibiu, v-ati legat de drumul care leaga Rasinarul de Prislop, si ma gandesc ca locuiti in Sibiu, oricand doriti pot sa va arat strazi care arata la fel ca cea din Prislop, la fel fara canalizare si pline de noroi, dar platim impozite de oras, despre asta ce parere aveti? Ati vorbit despre incalzirea cu sobe pe lemne, da? Pai daca alta sursa nu exista, cu ce anume ati dori sa se incalzeasca? Gaz nu este nici macar in Rasinari, darmite in Prislop. Cred ca exista probleme mult mai grave, care ar trebui sa ocupe interesul dumneavostra ca si ziarist, numai ca din cate vad eu nu sunteti pregatit si aici argumentez faptul ca ati precizat ca in Scoala nu exista „termoplonjon, filtru de cafea” ca sa se faca ceai la copii. Unde ati mai vazut dumneavoastra asa ceva, fara un acord al sanepidului, credeti ca ceaiul se face la scoala ca la mama acasa? va inselati. Inseamna ca nu sunteti documentat cu regulamentul si legislatia invatamantului. Insa va vad tanar, si mai aveti multe de invatat, inceputul e promintator, dar sa vedem finalul, ca la final ajung putini in picioare. Acum sa revenim mai la subiect, eu consider ca, oricat ai vrea sa faci, nu poti veni cu resurse proprii, suntem prea mici ca sa putem face lucruri mari, mai ales cand vorbim de Institutii de stat. De ce presa nu vine sa vada proiectele care s-au facut si se fac in scoli, si cazurile umanitare care s-au facut si se fac in continuare pentru elevi cu probleme de sanatate grave, de exemplu cum ar fi cazul lui Andrei, bolnav de leucemie, care ar avea mare nevoie de o campanie de strangere de fonduri. Dar din nou ma repet, presa cauta senzatii tari, scandaluri, nu subiecte care nu sunt de prima pagina.
Inca o data mentionez, „Scoala” nu este o institutie privata, nu are buget din resurse proprii, ea nu produce decat din punct de vedere al educatiei, iar din punct de vedere banesc, totul depinde de bugetul de stat, iar fondurile primite sunt impartite pe diferite nevoi. Dupa cum se vede sunt scoli in orasul Sibiu care nu au parchet laminat si geamuri termopan, cat despre centrala termica nu mai poate fi vorba. Sunt scoli din Sibiu cu datorii imense la gaze, pentru ca nu sunt fonduri, urmeaza zile de concediu fara plata, si multe altele, acestea sunt probleme reale grave….. nu ca ati vazut o fetita fara sosete……ar fi culmea si nu vreau sa par ironic, dar nu vreti sa le ducem si televizoare LCD-uri ca daca ati observat, televiziunea digitala prin satelit a ajuns si in acest catun….pai ce sa mai zic, daca bani de tigari, de cafele, de bautura si de Digi exista, atunci cred ca problema nu este ca fetita nu avea sosete, ci ca parintii acestor copii nu au o educatie, nu stiu sa-si administreze putinul care-l au, aici e problema, nu scoala. Nu stiu cine ar putea reusi sa-i schimbe, ar fi o mare victorie, insa cred ca lupta este fara castig. Lupta care a mai ramas este ceea ce se face la scoala, ce se poate face din acesti copii, pentru ca cei 7 ani de acasa sunt foarte importanti, si drept dovada se vede ca acesti copii au foarte multe lipsuri, iar scoala nu poate tine locul educatiei de acasa, BAZA este FAMILIA, iar fara aceasta baza nu se poate face mare lucru.
Scoala este deschisa pentru orice ajutor indreptat spre copii, dar nu exista fonduri alocate pentru cumpararea de imbracaminte, incaltaminte, etc., ceea ce tine de familie.
Eu zic sa mai meditati cand incercati sa faceti un reportaj, si documentatia este foarte importanta, pentru ca reportajul sa fie cat mai credibil…..Va multumesc…. -
Intotdeuna adevarul trebuie cautat la mijloc…spune o vorba inteleapta.
Probabil ca domnul „cadru didactic” este unul dintre fericitii dascali „de oras”, dascal ce a strans 50 lei fondul clasei de la fiecare elev, a mai cerut parintilor 100 lei (cel putin) pentru caiete speciale, plus o lista cu rechizite…poate are norocul sa aiba un calculator in clasa (poate chiar din donatia unui parinte generos) cu care isi umple orele cu minunate pps-uri luate (cel mai facil) de pe didactic.ro. Poate mai are si un xerox in cancelarie unde, in fiecare pauza multiplica rapid o sumedenie de fise de munca individuale…poate…o mamica ce lucreaza la o banca sau mai stiu eu pe unde ii aduce saptamanal un top de hartie….dupa amiaza parintii isi ajuta copiii la teme, ii spala, ii saruta de „noapte buna”….si toata lumea e fericita…chiar daca nu exista termopane si parchet laminat. Repet…probabil.
Termopanele pastreaza caldura, n-o si genereaza. iar parchetul laminat o ajuta pe femeia de servici sa termine curatenia mai repede…
E adevarat, o mamica mi-a spus ca s-au facut FOARTE MULTE la scoala din Prislop, mi-a povestit cum era in anii trecuti…acum e incomparabil…dar inca nu e nici urma de centrala termica in scoala…acum sunt lucrarile in toi.
Ca invatatoare „la mama zmeului” stiu ce inseamna sa te strofoci sa bagi invatatura in capsoarele in care doar scoala se preocupa sa bage educatie. Si stiu cati bani poti cheltui din bugetul propriu ca sa ai ce-ti trebuie la scoala. Stiu cum te doare cand un copil fara vina de-a se fi nascut sarac vine fara sosete si ameteste de foame…Stiu…
Si-mi inteleg colegele…
Si eu le fac ceai la filtru (de cafea) la scoala copiilor, cand e frig si nu vad ce ar avea impotriva Sanepidul. Si daca vor veni sa ma certe o sa le dau si lor un ceai cu lamaie…
Unii spun ca scoala din Prislop are tot ce-i trebuie si totusi, doamnele invatatoare vor sa confectioneze impreuna cu copiii ornamente de Craciun ca sa le vanda si din banii obtinuti sa cumpere cele necesare. Aveti idee ce inseamna sa stai si sa indrumi un copil ca sa realizeze ceva cu manutele lui, „ceva” care sa fie cumparat in vremurile de acum?…Si asta pentru 1, 2…maxim 5 lei. Aveti idee cate cadre didactice care „au de toate la scoala” se inhama de buna voie ca sa faca rost de niste bani in felul acesta?…si, binenteles, dupa orele de curs…Haideti, va rog, sa judecam logic!
Apelul din presa mi se pare foarte pertinent. Doamnele (tot respectul si admiratia mea) au cerut materiale din care sa confectioneze ornamente ce pot fi valorificate. Unde vedeti „cerseala”?…exista pt asa ceva articol bugetar?
Laudabila este si preocuparea „educatie pentru sanatate” …Lighean, trusa individuala de toaleta, prosop…hmm…Asta nu ne spune nimic?
Totusi, sa nu uitam, domnule „cadru didactic” ca, in primul rand suntem FORMATORI…educatori, invatatori, profesori, ce-on fi…in primul rand FORMAM. Si ar trebui sa fim mai curajosi si sa formam, in primul rand, ce lipseste, nu sa ne predam materia „ca la carte” si sa ne vedem mai departe de vietile noastre. Zau ca nu m-a intrebat nimeni, niciodata de dicotiledonate sau de formaldehide dar, ori de cate ori faceam vreo isprava nelaudabila (ca sa nu-i spun altfel) auzeam mereu aceeasi intrebare „asa v-a invatat la scoala?”…
Aveti mare dreptate…sunt multe de facut, multi oameni de ajutat..sunt multi oameni care vor si pot sa ajute…dar, atat timp cat lumea nu stie ca e nevoie de ajutor, nici nu-l vom primi, nici nu vom stii unde sa-l trimitem….
Ca un ps…le rog pe colegele mele, daca vor primi mai mult decat au nevoie, sa-mi dea si mie…Si le doresc mult succes…
Toate comentariile sunt moderate de către redactorii TS, înainte de publicarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv/licențios sau informațiile false. Mulțumim.
Citește și
-
Noaptea Muzeelor 2025, anulată. Brukenthal, primul muzeu din Sibiu care a anunțat că nu va participa: Facem strângere de semnături, împărțim biscuițiIon Surdu3 aprilie 2025Rețeaua Națională a Muzeelor din România (RNMR) a anunțat că nu va coordona ediția din 2025 a Nopții Muzeelor. Într-un comunicat de presă organizația a transmis că decizia a fost luată din cauza diminuării drastice a finanțării muzeelor, precum și
Cele mai citite știri
-
Klaus și Carmen Iohannis paricipă la slujba de Înviere: „Vă doresc tuturor Sărbători Pascale binecuvântate și Florii frumoase”Raluca Budușan4 aprilie 2026Fostul președinte Klaus Iohannis și soția sa, Carmen Iohannis au mers în seara aceasta la Biserica romano-catolică „Sfânta Treime”, pentru a participa la slujba de Paști. Publicitate Publicitate Înainte de a intra în biserică Iohanis s-a oprit pentru câteva secunde -
HARTĂ Aplicație de comasare a localităților. Sibiul ar urma să aibă doar jumătate din actualele UAT-uri. „Putem economisi ușor 5-10 miliarde de lei”Alin Bratu4 aprilie 2026O aplicație pentru comasarea comunelor, prezentată de fostul parlamentar USR Cosette Chichirău, actual consilier local în municipiul Iași, arată o scădere la jumătate a localităților din județul Sibiu. Publicitate Publicitate „Fără reforma administrativă, România nu poate face următorul salt economic. -
Politica absurduluiTurnul Sfatului15 decembrie 2013Oricâtă bunăvoinţă ai avea, nu poţi găsi un comparativ mai potrivit politicii actuale româneşti decât cel de absurd. Nu pentru că politicienii se contrează între ei ca la uşa cortului, nu neapărat pentru că adoptă unele măsuri economico-financiare de te
-
Sport, ba. Avocati, daAlin Bratu31 martie 2013Sunt de acord că există mafie în sport, că există pariuri necinstite, că sunt jocuri trucate pentru bani, că există medicamente care ajută performanța. Vedem că există profitori, bani negri, bani spălați, multă neghiobie, mulți analfabeți, mulți cocalari, multă trufie,
Lasă un răspuns