De Bobozeaza am intrat in Zona Crepusculara

Câţi oameni, câte regiuni, atâtea obiceiuri există de Bobotează. Câteva din cele mai cunoscute sunt legate de frigul din noaptea Bobotezei şi vremea de peste zi care prevesteşte cum va fi noul an. Se zice că “dacă plouă va fi o iarnă lungă, dacă este soare va fi o vară frumoasă, dacă bate crivăţul vor fi roade bogate iar dacă va curge din streaşină se va face vin bun”. Cu gerul Bobotezei în minte şi cu gândul la zecile de navetişti şi cei câţiva oameni ai străzii care petrec noaptea în gara din Sibiu, am vizitat în noaptea de Bobotează gara sibiană. Puţin înainte de miezul nopţii am intrat în Zona Crepusculară.

În primul rând, n-a fost ger. Ba chiar a plouat puţin. La intrare am găsit una din cele trei uşi mari de termopan ruptă. Din balamale. Sprijinită într-o rână, sta să cadă peste cine era neatent şi trăgea de ea. Am ocolit-o cu atenţie şi când să intru, în cale îmi iese un “rechin”. Aşa am auzit că li se zice în Sibiu. În adidaşi, cu geacă de trening Adidas şi cu căciula tot Adidas pe creştetul capului, după cum se poartă clopul în Mărginime. Face doi paşi în afara gării apoi împute zgomotos aerul. Râde la mine şi mă întreabă:
- Unde mergi?
- Nicăieri!
- Te duc oriunde, Bucureşti, Târgovişte, Craiova, Iaşi…
- Nu merg nicăieri!
- Hai mă că e ieftin!
- …
- De unde eşti?
- De aici!
- De unde?
- Din Sibiu.
- Hai că te duc acasă! Ieftin!
- Nu merg acasă, aştept pe cineva. (inventez ca să scap de el)
- Hai că vă duc pe amândoi, împărţim banii!
Aici chiar am rămas fără replică dar am avut noroc că şi el. S-a întors în Gară după un amic. Am intrat şi eu pe altă uşă. Până să arunc o privire m-a lovit un miros de spital îmbâcsit cum rar am simţit. Vreo doi bărbaţi stăteau întinşi pe spate pe rondelul din centrul Gării, în timp ce pe culoarul de aşteptare era dormitor în toată regula. Se auzeau clar sforăitui înnecate de plescăituri. Nişte bătrâni, vreo două femei mai în vârstă îmbrăcate foarte prost, câţiva domni la vreo 50 de ani care moţăiau… şi un miros! M-am uitat pe monitoarele agăţate, scria ironic “Bun venit în Sibiu, Capitala Culturală Europeană 2007!”, iar sub monitor este o tăbliţă “Punct de informare. Mod de utilizare”, poziţionată chiar deasupa unei cutii de tablă din care ies două cabluri groase de curent.
Am ieşit repede spre liniile de cale ferată. Chioşcul luminat în capătul clădirii m-a ademenit cu un pachet de ţigări în geam. Surpriză, era închis pentru că nu are program decât între orele 11:00 – 16:00 şi între 18:30 – 19:30! M-am întors către chioşcul din staţia de taxiuri. Înaintea mea apare un copil foarte rău îmbăcat şi cu nişte gesture necontrolate din cap şi mâini. Se uită la vânzătoare:
-Daţi-mi şi mie un sandviş!
- De câţi bani?
- 4 lei.
- E 4 lei 50. Mai ai sau vrei cu parizer la 3 lei 50?
- Cu parizer!
- Dă banii încoace!

Apoi se duce în spatele raftului să scoată un sandviş. Am renunţat la ţigări. M-am mai uitat o dată către gară. În staţia de autobuz doi tineri se sărutau cu foc. Dar ce zic se sărutau… se atingeau prin diverse locuri şi mai, mai că se urcau unul pe altul. M-am întors şi am plecat. I-am lăsat cu ploaia şi tradiţiile lor de Bobotează.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi