Vineri,
29.03.2024
Parțial Noros
Acum
13°C

Actiuni si reactii

Douăzeci de ani s-au scurs între cele două războaie, răstimp în care, reîntregită, România a marcat un incontestabil progres în toate domeniile, pornind de la cel economic, civic, educativ – instructiv până la cel instituţional – democratic. Douăzeci de ani de speranţe s-au scurs de la zisa noastră revoluţie, suficienţi pentru a măsura incredibila involuţie a societăţii româneşti, pornind de la stadiul degradant al unei alcătuiri despotice, până în pragul actual al unei degringolade economic-democratice, al unei dezintegrări social-mentalitare, al un ei subvalori civic neformative şi nesolidare. S-ar putea să fiu contrazis, arătându-mi-se câte construcţii-vile avem, câte maşini de mare lux bântuie prin băltoace, cum am ajuns în cartea recordurilor cu multimiliardari pe unitate de timp şi cap de român. Aş replica apărându-mi aserţiunea pe două argumente de sinteză: că nedreapta polarizare socială pe criterii de avuţie personală şi sărăcirea până la epuizare a rezervelor statului, în unire cu fenomenul de degradare calitativ-structurală a corpului social, în dispreţul oricăror valori moral - cultural - formative şi educative, pe fondul lipsei unui minimal prag de solidaritate şi patriotism, ne-au împins într-o înfundătură greu, foarte greu de escaladat, pentru a reveni la nivelul de normalitate. Nicicând în aceste ultime două decenii nu am avut exemple mai grăitoare despre opoziţia la evoluţia spre normalitate decât în ultimii cinci ani şi cu deosebire acum, de câtăva vreme. Vedem cu ochiul liber cum, alcătuiri cu expresie de masă, de-acum mentalitar aşezate, sunt indiferente sau şi mai grav, refractare oricărei idei de reformă, oricărui efort de redresare.

          Din situaţia în care am ajuns nu se poate concepe o redresare decât unrmându-se două direcţii : încercarea de refacere a capacităţii economice, însoţită de cumpănire şi chibzuinţă a cheltuielilor. Oricare partid la guvernare, oricare guvern ar fi, s-ar izbi de această uriaşă sarcină. Cu condiţia să privească realitatea cu simţ de răspundere, cu bună credinţă. Guvernul Boc, atât de luat în derâdere, atât de persiflat pe unele canale şi-a asumat această îndatorire aproape sinucigaşă.

          Este greu de spus ce s-ar putea face pentru însănătoşirea economică în condiţiile în care multe şi probabil cele mai importante pârghii economice, fie în sfera producţiei fie în sfera serviciilor sau comerţului, ne-au scăpat din mână. Este aproape imposibil să elaborezi şi respectiv să practici o strategie economică când nu mai ai cu ce. Pe zi ce trece vom fi tot mai conştienţi de această gravă realitate. Nu mai avem de unde să facem rost de bani. Privim cu jind la fondurile europene care se lasă atât de greu cucerite. Ni se face cu insomnii şi coşmaruri la ideea că va trebui ( până când?) să recurgem la împrumuturi. Aud pe ici pe colo aluzii la faptul că în aceste condiţii ne paşte pericolul intrării în incapacitate de plată. Înadevăr, un pericol mai real decât l-am crede. Guvernul este acuzat că nu ia măsuri. Nu ni se spune şi ce fel de măsuri ? Zona agriculturii, a turismului sau  cea a IMM-urilor, către care se îndreaptă anumite speranţe, se dovedesc a fi greu de urnit. Au cei din opoziţie şi mă refer cu deosebire la liberali care bravează pe idee, soluţii pe măsura acuzelor? Dacă da, atât ei cât şi PSD-ul le-ar putea indica, cu un rezultat palpabil în a-şi apropia opinia publică. Şi ar trebui înadevăr ei să le aibă,  căci guvernările lor sunt la originea marasmului în care ne găsim. Până acum, reacţia lor la acţiunile guvernului sunt pur demagogice. Ba mai mult! Deunăzi l-am auzit pe dl. Vosganian, fost ministru liberal de finanţe, dând o replică stupefiantă: acuzat că a prăpădit cele circa 3 miliarde de euro luaţi pe privatizarea BCR, când aceşti bani erau expres destinaţi infuziei în infrastructura rutieră, d-sa a replicat că n-au decât să risipească şi PDL-iştii. Greu de găsit o reacţie mai cinică. Tot atât de acide am sesizat a fi şi reacţiile la programele ANL sau „rabla”, acţiuni modeste ale guvernului înadevăr, dar, în condiţiile date, totuşi, utile şi necesare.

          Presat de situaţie, guvernul este pe cale, în opinia mea, să recurgă şi la măsuri greşite. Am aflat astfel că, pentru a face rost de bani, ministrul Videanu ar intenţiona să scoată la vânzare 12,64% din cele 20,64%  acţiuni pe care statul le mai deţine la Petrom, în ideea de a obţine 2,4 miliarde lei ( 580 milioane Euro). L-aş invita pe dl. ministru la un calcul : cât din profitul net al Petrom se raportează la procentul ce se vrea înstrăinat şi ce valoare ar avea acesta în timp, comparabil cu suma ce s-ar obţine prin vânzare? Unde mai pui că rămânem ( în parte ) şi proprietari . Foamea de bani nu trebuie să ne îndemne la acte necugetate cu grave repercursiuni în viitor. Nu-i destul că Năstase dădu cele 51,01% din acţiuni austriecilor, scoţând astfel de sub comanda statului unul dintre cele mai profitabile debuşee economice în care aveam şi tradiţie şi pricepere? Nu domnilor, ce a mai rămas nu trebuie înstrăinat sau distrus ci refăcut, reabilitat.

          Critici furibunde se aduc guvernanţilor şi pe ideea controlului asupra cheltuirii banului public. O opoziţie acerbă pe încercarea de echilibrare a salariilor şi pensiilor, domenii care absorb cea mai mare parte din buget. Reacţia la limitarea veniturilor sau pensiilor excesive sau pur şi simplu lipsite de suport legal, face dovada clară a inadecvării la realitate. A neînţelegerii situaţiei sau mai grav, a nesocotirii ei. Nu numai discrepanţa arbitrară în câmp social dar şi impactul asupra capacităţii financiare a statului, ar trebui să-i determine pe cei vizaţi, de la politicieni-parlamentari-guvernanţi până la verigile administrative, să accepte acest proces de reechilibrare. Mase largi de bugetari se comportă ca şi cum guvernul ar avea de unde dar nu vrea. Sau pur şi simplu nu se întreabă de unde. Se dovedeşte pentru a câta oară cât de slobozi suntem la vorbe şi cât de refractari la fapte, când este vorba de costurile reformei sau ale ieşirii din criză. Corespunde adevărului că veniturile marii mase a bugetarilor sunt mai mult decât modeste. Nu mai puţin însă, ele sunt pe măsura bugetului. Nu ai de unde lua, dacă vrei să păstrezi o relaţie minimal obligatorie între capitolele de cheltuieli ale bugetului.. Nu ştiu cât se înţelege că dacă nu se realizează o echilibrare între venituri şi cheltuieli, nu este departe timpul în care statul nu va avea de unde să plătească slariile şi pensiile, aşa modeste cum sunt ele la ora actuală. Grevele şi demonstraţiile de stradă nu ajută la nimic în această privinţă, ba dimpotrivă.

          Este nevoie de acţiuni, de imaginaţie şi iniţiative din partea puterii în încercarea de a stopa declinul şi a readuce ţara la linia de plutire dar în acelaşi timp, este nevoie de o reacţie adecvată, fundată pe realitate, din partea societăţii. Altminteri, riscăm ca împreună să eşuăm lamentabil.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Tag-uri: Guvernul Boc

Vizualizari: 352

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus