Ghidul copilariei retrocedate va avea succes la americani

Teatrul Naţional „Radu Stanca” a prezentat în urmă cu mai bine de o săptămână spectacolul „Ghidul copilăriei retrocedate”, în regia lui Gavriile Pinte, pe un text scris împreună cu marele scriitor român şi american, Andrei Codrescu.

Sunt aproape doi ani de când teatrul din Sibiu încearcă să pună în scenă acest spectacol. Iniţial s-a dorit ca premiera lui să aibă loc în timpul ediţiei de anul trecut a Festivalului de Teatru de la Sibiu, dar cum Andrei Codrescu este un tip foarte exigent şi scrupulos, montarea spectacolului a fost amânată. Duminica trecută am văzut spectacolul şi nu m-a impresionat. „Subiectul spectacolului este aventura acestei expediţii în psihicul Sibiului şi al României mele natale. O să vedeţi prin ochii celor implicaţi cum şi ce s-a petrecut. Ne zic cercetătorii că în lumea cuantică un obiect poate să existe în două locuri în acelaşi timp. Experienţa mea o demonstrează” spune chiar Andrei Codrescu despre spectacolul al cărui erou este. Partea bună a spectacolului este că ai ocazia unică, ca simplu sibian sau cititor al operei lui Codrescu, să aflii detalii deosebite despre copilăria marelui scriitor şi viaţa lui în Sibiu. Este şansa poate unică să aflii cum se făcea şcoală la Sibiu în anii 50, începutul anilor 60, cum trăiau sibienii acele vremuri, să aflii detalii extraordinare despre relaţia lui tânărului Permuter cu profesorii şi colegii – a fost îndrăgostit de două colege din liceu şi de o profesoară, dar şi multe altele. Din păcate însă, multe din aceste detalii sunt parcă prea intime şi prea personale pentru a putea fi înţelese în deplinătatea lor.

Într-un interviu acordat nu cu foarte mult timp în urmă săptămânalului Academia Caţavencu, Andrei Codrescu spunea că unul din lucrurile pe care le lasă în urma lui este chiar spectacolul de teatru de la Sibiu. Ori tocmai asta ar putea să dezorienteze publicul iubitor de teatru. Mergi să vezi un spectacol despre viaţa la Sibiu a unui mare scriitor ori ceea ce primeşti este o montare parcă prea orientată spre Codrescu şi spre ce a vreut el să apară decât orientată spre public.Am avut marele noroc să copilăresc la Sibiu protejat de o linişte profundă care a fost în parte natura oraşului şi pe de alta frica unei lumi adulte şocată de dictatura la muţenie. Copilul care am fost ştia foarte puţin despre cea din urmă, dar s-a răsfăţat din aerul ţesut din istoria veche a burgului şi din mugurii unui libido primăvăratic care i-a dictat poezii. Ani de zile am crezut că acest copil a stat cuminte ascuns în miezul adultului american care devenisem. Am revenit în România cu ocazia Revoluţiei din 1989, şi am descoperit, când am ajuns la Sibiu, că acel copil rămăsese în oraş, că trăia în vremea lui, în anii ‘50 – ’60, ca şi cum timpul nu trecuse deloc”, spune Codrescu în caietul program al spectacolului.

Din punct de vedere al managerial, un spectcol la care să îşi aducă contribuţia Andrei Codescu trebuie neapărat exploatat cât mult. „Ghidul copilăriei retrocedate” este clar un spectacol conceput pentru a fi exportat. Iar teatrul sibian excelează la acest capitol. Foarte multe din replicile în română sunt dublate aproape inutil pentru spectatorul sibian în engleză. În plus, coloana sonoră a spectacolului este împănată de romanţe vechi şi muzică populară românească, numai bună pentru a stârni amintiri românilor de prin străinătăţuri. N-am niciun dubiu că pe plan internaţional va fi un mare succes, mai puţin la Sibiu.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Dan Onescu