Joi,
06.10.2022
Ploi Scurte
Acum
5°C

Un cadavru umplut cu ziare sau despre „morti” nu numai de bine.

Încă o dată jurnalistul Cristian Tudor Popescu îşi demonstrează talentul de scriitor. Este prima constare de la care plec, reanalizând câteva dintre temele prezente în cel de al al doilea volum de articole – Un cadavru umplut cu ziare - publicate, într-un context de criză, în ziarul „Adevărul” la debutul anilor 2000. Constructele şi diagnozele jurnalistice ale CTP-ului sunt reunite sub un titlu ce aminteşte de o compoziţie insolită, un amestec între senzaţionalismul gazetăresc interbelic şi practicile artei macabre. Totul ţine de talentul scriitorului. Volumul evocă un efort analitic caracterizat printr-o investigaţie a multor paliere (deficitare) ale societăţii româneşti. Fie că scrie despre Andreea Raducan, despre Slobodan Milosevici sau despre Eminescu, despre nebunia vietii politice din Romania sau despre cenuşiul spaţiului public, Cristian Tudor Popescu pare că poartă doua haine distincte: pe cea a ziaristului care scrie despre subiectele fierbinţi ale zilei si o alta, mult mai puţin vizibila, a scriitorului care ştie ca, intr-un fel sau altul, trebuie sa depună mărturie despre lumea în care trăim. Temele a abordate într-o notă critică, virulentă chiar, provin din aceeaşi realitate românească afectă profund de interminabila tranziţie. Atunci când vorbeşte de răul social CTP decortichează straturile sociale adânci în care acest rău erodează, asemenea unei abia vizibile bacterii ucigaşe. Avertismentele sale sunt crude – România amorfă, purtătoare a unei moşteniri comuniste indezirabile pare să nu găsească nordul. Degringolada socială provoacă/provoca victime zilnic, în spectrul anihilării spectrului valoric. Chiar şi limba română este directa afectată de fenomenul de disoluţie socială, culturală şi instituţională. La final, nu pot decât să constat perfecta valabilitate a formulei de caracterizare invocate de poetul Mircea Dinescu atunci când, încerca să cuprindă, sintetic predilecţiile şi preocupările jurnalistice ale scriitorului Cristian Tudor Popescu: „Figura lui are, cum am spus eu odată despre Havel, ceva de vultur angajat la salubritatea României. Un ins care scurmă cu gheara în cadavrele politice...Totuşi, el rămâne artist şi când scrie despre Halaicu, şi când scrie despre Constantinescu, şi când scrie despre castrarea câinilor din Bucureşti”. Lucian Robu

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus