Duminică,
27.11.2022
Innorat
Acum
3°C

"Premiul n-are cum sa-mi strice, dar mai mult ma ajuta faptul ca tirajul s-a vandut in intregime"

 

Andrei Terian este unul dintre foarte puţinii sibieni care a terminat studiile universitare primind titlul „Summa Cum Laude”. Pe Andrei Terian îl puteţi vedea fie zâmbind, fie cuvântând ca invitat, pe la majoritatea lansărilor de carte din Sibiu. Cărţi bune. Cunoscut în primul rând ca unul dintre cei mai promitători critici literari ai ţării, Andrei Terian a reuşit să ia premiul Uniunii Scriitorilor din România chiar la debut.  Ce face cu banii şi cum trăieşte Andrei Terian în Sibiu, aflaţi chiar de la el în rândurile următoare.

 

Reporter:Exceptând banii (glumesc), ce înseamnă pentru tine premiul primit recent din partea USR?

 

Andrei Terian: În afară de bani (nu foarte mulţi, dar orişicât...), premiile USR înseamnă prestigiu şi publicitate. Bine, nu vreau să insinuez că de-acum înainte cei care o să mă recunoască prin târg o să-şi dea coate şi o să mă arate cu degetul... Însă, dincolo de asta, un premiu USR rămâne un fel de as good as it gets în lumea literară românească.


Rep.: Premiul ăsta crezi că te ajuta în proiectele tale viitoare? Spre exemplu, îţi va fi mai uşor acum să publici următorul volum, îţi deschide uşi?

 

A. T.: Premiul n-are cum să-mi strice, dar cred că mai mult mă vor ajuta, în perspectivă, recenziile de care am avut parte şi faptul că tirajul cărţii s-a vândut, spre surprinderea mea, în întregime. Sigur, sunt conştient că aici meritul îi aparţine în exclusivitate lui G. Călinescu, dar, chiar şi aşa, mă bucur că volumul meu nu a fost, din punct de vedere financiar, o „gaură neagră”.

 

Rep.: Pe bune, spune-ne cât ai tras şi ai alergat până să publici „G. Călinescu...”?

 

A. T.: De „tras”, adică de scris la carte, am tras vreo doi ani de zile, însă am avut marele noroc să nu trebuiască să „alerg” pentru publicare. Mai întâi, volumul meu a intrat în planul editurii Cartea Românească încă din ianuarie 2008, adică înainte să dea criza peste noi şi să apară problemele cu publicarea. După aceea, volumul a intrat într-un concurs de proiecte la AFCN (Administraţia Fondului Cultural Naţional), unde a obţinut finanţare integrală, aşa că nu a mai fost nevoie să-mi fac griji nici cu numărul de pagini, nici cu vânzările. Dar, dincolo de asta, publicarea a început să devină – mai ales pentru tinerii poeţi şi critici, mai puţin, deocamdată, pentru prozatori – o problemă din ce în ce mai serioasă. Şi aici nici nu mai putem da vina pe criză: oricum am întoarce-o, sunt genuri literare care, prin faptul că se adresează doar unui public mai „rafinat”, mai „elitist” sau mai „specializat”, n-au cum să bată, la vânzări, mia de exemplare. Oricum, eu sper ca măcar succesul „de stimă” (dacă nu şi cel de piaţă) al unor asemenea volume să convingă editurile româneşti importante să publice în continuare cărţi de poezie şi de critică ale tinerilor.


Rep.:  Explică-ne şi nouă, cititorilor de ocazie şi spectatorilor, cum vine asta, te premiază USR pe ţară, dar la Sibiu nu eşti suficient de bun să iei premiu?

 

A. T.: A, nu e niciun joc de culise la mijloc. Pur şi simplu regulamentul Uniunii prevede ca, dacă un volum primeşte unul dintre premiile naţionale, el nu mai poate fi premiat şi la filiala de care aparţine autorul. Tocmai de aceea premiile filialelor se acordă abia după decernarea premiilor naţionale. Eu cred că e mai bine aşa, pentru că un asemenea sistem le permite juriilor din filiale să promoveze cărţi care sunt uneori la fel de bune sau poate chiar mai bune decât cele premiate la „centru”. De exemplu, anul acesta premiul de debut al Filialei Sibiu l-a primit un prozator în care eu cred şi pe care vi-l recomand: Ovidiu Baron, pentru volumul Nedumeriri.

 

Rep.: Eşti membru USR Sibiu?

 

A. T.: Încă nu, de-abia am debutat în volum. Poate de la toamnă.

 

Rep.: Există o generaţie nouă de tineri scriitori la Sibiu, de viitor, sau eşti o excepţie rătăcită? Are Sibiul viitor din punctul ăsta de vedere?

 

A. T.: Eu cred că Sibiul literar are nişte perspective foarte promiţătoare, şi asta se vede deja din numele de tineri scriitori care s-au afirmat până acum: Radu Vancu, Rita Chirian şi Mihai Curtean în poezie, Veronica Niculescu şi Ovidiu Baron în proză, Rodica Grigore şi Dragoş Varga în critică şi eseu. Şi i-am amintit doar pe aceia cunoscuţi şi recunoscuţi la nivel naţional! În afară de ei, mai sunt numeroşi aspiranţi care frecventează cenaclurile şi publică în revistele locale. Desigur, rămâne de văzut câţi dintre ei vor confirma, dar cred că motive de optimism sunt destule.

 

Rep.: Există o „gaşcă” a tinerei intelectualităţi sibiene, vă ştiţi, vă vorbiţi, schimbaţi idei, alcool, sunt bisericuţe?

 

A. T.: „Gaşca” există doar în sensul că, prin forţa lucrurilor, ne cunoaştem cu toţii unii cu alţii. Însă cred că ar fi deplasat să vorbim despre „bisericuţe”. Mai întâi, că, oricât de mulţi „tineri intelectuali” ar fi în Sibiu, tot nu sunt îndeajuns de mulţi ca să mai şi formeze tabere. Şi oricum, mi se pare că generaţia noastră e mult mai individualistă decât au fost „optzeciştii” sau „şaizeciştii”. Cel puţin în ceea ce-i priveşte pe junii literaţi sibieni, fiecare a reuşit pe cont propriu, şi nu în turmă.

 

Rep.: Trăieşti bine? Cum decurge o zi obişnuită pentru tine?

 

A. T.: De obicei, ziua mea de lucru începe în redacţia revistei „Euphorion” şi continuă cu seminariile şi cursurile de la Literele sibiene. După-masa şi seara: o carte, un film şi, mai ales, familia. Uneori e cam stresant, dar aş fi ipocrit să mă plâng. Salariile de la Universitate şi redacţie, împreună cu diversele colaborări literare, nu mă aşază neapărat în upper middle class, dar îmi asigură o existenţă decentă. Ceea ce, în ziua de azi, pare să fi devenit un adevărat lux...

 

Rep.:  În încheiere, recomandă-mi te rog trei cărţi, pentru vara asta de exemplu, că oricum vin concediile, care ţie ţi-au deschis mintea.

 

  1. T.: Îţi recomand, ţie şi cititorilor noştri, orice carte scrisă de cei pe care i-am amintit mai sus. Nu numai că o să vă deschidă în mai mare măsură mintea, dar o să vă convingă şi că nu am spus numai prostii până acum...

 

 

CV de doctor în filologie

 

Andrei Terian s-a născut pe 30 noiembrie 1979. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. Este doctor în filologie (cu distincţia summa cum laude) al Universităţii din Bucureşti. În prezent este lector la Facultatea de Litere şi Arte a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literara „G. Călinescu” din Bucureşti, redactor la revistele Cultura şi Euphorion. A mai colaborat la revistele „Adevărul literar şi artistic”, „Bucureştiul cultural”, „Cuvîntul”, „Euresis”, „România literară”, „Vatra” ş.a., precum şi la „Ziarul de duminică”, totalizând peste 400 de studii şi articole publicate în periodice şi în volume colective. Dintre criticii generaţiei sale, a obţinut cel mai mare număr de voturi la anchetele BEST („Bursa tinerilor scriitori”) şi „Cei mai buni 5 tineri scriitori ai momentului” (Colocviul Tinerilor Scriitori, Cluj-Napoca, 2007). „G. Călinescu. A cincea esenţă” reprezintă debutul în volum al autorului.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Comentarii

2 comentarii

Fain

Acum 12 ani

O placere sa citim interviul. Nepotrivit insa tonul smecheresc din unele intrebari, gen "pe bune, spune-ne". O inadecvare la subiect si interlocutor.
Raspunde

callas

Acum 12 ani

slava D-nului ca vine la sfarsit si dezlegarea enigmei: ce studii are , ce facultate i-a acordat Summa Cum Laude si cum se chiama cartea de critica premiata! Adica lucruri care apartin in capul unui reportaj si nu la coada.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus