Miercuri,
07.12.2022
Parțial Noros
Acum
3°C

De la fotbal la morala, de la gloata la individ

Spania-i campioană mondială la fotbal. M-am uitat la meci, deşi, în general, nu mă uit la fotbal. (nu mă uit nici la tenis – un sport pe care l-am practicat mai mult decât pe celălalt.) Sporturile ăstea aparţin copilăriei şi adolescenţei mele, adică unei perioade încheiate. Atunci mă uitam şi la meciurile de fotbal din campionatele mondiale. Acum, m-am uitat pe sărite la câteva meciuri şi m-am uitat la finală.

Mă uitam la bucuria fotbaliştilor şi suporterilor, la festivitatea de premiere, la toate manifestările, pe străzile spaniei, pe scene special amenajate etc. şi mă gândeam că bucuriile ăstea au cu-adevărat o valoare doar dacă scot la lumină bunătatea din oameni. Când mă uitam la meci, mă gândeam că dacă acolo ar fi un singur jucător, pe un stadion gol, comportându-se la fel, adică fugind, enervându-se, consumându-se, gesticulând, scuipând, înjurând, având emoţii etc., ar fi stupid şi ridicol. Sau un suporter, tot pe un stadion gol, comportându-se la fel, sărind, strigând, plângând, enervându-se, bucurându-se – la fel de stupid şi de ridicol. De asta zic că n-are nicio valoare toată chestia asta, decât dacă poate să scoată la lumină bunătatea din oameni atunci când se bucură. Până la urmă, chestia asta cu sporturile şi stadioanele-i o reprezentare a unui model de comportament stabilit după nişte reguli impuse de oameni. la fel cum şi comportamentu nostru social îi tot aşa, un model, un tipar după nişte reguli stabilite de oameni (era un film cu carmen electra, în anii ’90, care trata relaţia dintre doi indivizi ai speciei umane ca şi cum ar fi văzuţi şi studiaţi de extratereştri. scotea în evidenţă tocmai stupiditatea şi ridicolu unor reguli pe care ni le autoimpunem, trăind în societatea asta a noastră)

1. Da, avem nevoie de reguli stabilite de societate, însă doar atât cât să nu ne încălcăm unu altuia libertăţile individuale, adică avem nevoie doar de reguli de convieţuire. Pe când regulile pe care ni le impunem nu se referă doar la asta, nu reprezintă strictul necesar, ci merg mult mai departe. Atunci când merg mai departe, cred că devin ridicole, inutile, ne fac să ne pierdem vremea, să ne consumăm nervii, ba mai mult, devin chiar piedici de multe ori, pentru că ne abat atenţia de la lucrurile cu adevărat importante pentru fiinţa noastră.

2. Da, avem nevoie de sport, sportu aduce sănătate, tonus, optimism, putere de muncă etc.

Însă, de la regulile care sunt cu-adevărat necesare şi de la practicarea sportului pentru sănătate până la campionate mondiale pe stadioane-i drum lung. drum lung şi inutil, repet, În afară de cazu-n care manifestările ăstea pot scoate la lumină bunătatea din oameni. Acum, câtă bunătate scot din oameni şi câtă ură, care predomină, cum, când şi unde, nu se poate şti exact.

În orice caz, comportamentu fiecăruia pe un stadion, luat separat, individual, nu-şi găseşte justificare decât la nivel psiho-fiziologic. Atât. Nu satisface vreo nevoie de cunoaştere, vreun principiu moral sau altceva asemănător. Ceea ce antrenează comportamentu jucătorului sau suporterului nu-i altceva decât gloata. Simpla şi rudimentara gloată. Nu-i în regulă faptu că dacă faci parte dintr-o mulţime, asta îţi legitimează (în primu rând faţă de tine însuţi) anumite comportamente. Fiecare ar trebui să fie autonom şi responsabil de propriile acţiuni. Dacă fiecare şi-ar păstra autonomia când s-ar afla într-o gloată, toţi am acţiona mult mai responsabil. Sistemul de valori al fiecărui individ n-ar trebui să sufere alterări în niciun fel de circumstanţă. Asta se chema, mai demult, la bătrânii noştri, ţinută morală/coloană vertebrală/verticalitate (nu se mai prea fac oameni de genu ăsta.) dacă fiecare ar avea un sistem solid de valori, atunci sistemu ăsta nu s-ar schimba după cum bate vântu, fiecare s-ar comporta permanent la fel de responsabil, şi dacă s-ar afla într-o mulţime, seara, pe un stadion, şi dacă s-ar afla în mijlocu unor ţânci de 4 ani, la grădiniţa unde-şi duce copiii, în timpul zilei. acolo n-ar înjura, nu s-ar enerva, n-ar striga, n-ar fi violent etc. desigur, faptul că acum oamenii nu se comportă aşa la o grădiniţă, nu-i rezultatu sistemului solid de valori pe care-l au, ci, pur şi simplu rezultatu unei autocenzuri mecanice. Ştiu ei de undeva „din abstract” că nu-i voie, că nu se cade, că s-ar face de râs, şi atunci se autocenzurează. După aia merg la meci şi devin maşinării violente ori animale de pradă (apropierea asta, până la contopire, între maşinărie şi animal se găseşte la doi artişti despărţiţi de 500 de ani, olandezu hieronymus bosch şi elveţianu h. r. giger, care sondează amândoi subconştientu, infernurile mecanico-zoologice din noi, care ne dictează din adâncuri comportamentu, pentru că noi permitem ca asta să se întâmple)

Citeşte în continuare articolul lui Mihai Curtean pe blogul personal al acestuia, nimeni.ablog.ro

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Tag-uri: Mihai Curtean

Vizualizari: 269

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus