Este Emil Boc un premier slab?

Aud, ca un fel de laitmotiv, că Emil Boc este un prim ministru slab. Şi în ultima vreme nu numai din partea celor mai puţin avizaţi, ci – nu mă refer, Doamne fereşte!, la părerile din opoziţie – şi din aprecierile altora, politicieni sau jurnalişti-analişti a căror păreri sunt, îndeobşte demne de luat în seamă. Ba ceva mai nou şi din partea unora dintre propriii colaboratori de partid. N-am înţeles prea bine unde anume s-ar situa marja slăbiciunii. În ultimele luări de poziţie se fac referiri la faptul că d-sa nu ne scoate din criză, că nu relansează economia, că nu mai are autoritatea cuvenită nefiind ascultat nici de propriii miniştri. De nimeni, zicea cineva mai ieri. Toate acestea nu m-ar fi îndemnat să abordez acest subiect dacă, cu o consecvenţă demnă de o cauză mai bună, însăşi sondajele de opinie nu l-ar situa în registrul politicienilor de rangul doi.

N-am regăsit pe undeva cristalizate, sistematizate, nişte criterii după care să putem judeca şi aprecia prestaţia politicianului în principiu, a unui prim ministru în speţă. Cred totuşi că cel puţin două elemente ar putea fi luate în seamă şi anume, în primul rând, condiţiile real-concrete în care se desfăşoară prestaţia sa politică iar în rândul al doilea, valenţele personale – capacitatea, probitatea morală, dârzenia şi fracheţea, curajul şi devotamentul faţă de ţară. Am aşezat pe întâietate starea reală în care se desfăşoară guvernarea căci acolo se pot pune în valoare valenţele personale ale unui prim ministru.

Aş putea spune că în general, de maniera în care a evoluat societatea românească cel puţin în ultimele două decenii, este greu, aproape de dat cu banul să identifici un fost prim ministru la mare înălţime. Ca o trăsătură comună, aproape toţi premierii pe care i-am avut, poate cu excepţia lui Ciorbea şi Isărescu, au folosit înalta demnitate mânaţi de interese şi influenţe. Şi, ca o ironie a sorţii, pe cât au fost de prădalnici, pe cât au folosit resursele ţării pentru putere, pentru a cumpăra voturi, pentru a stimula traiul fără muncă, pe atât au fost mai apreciaţi. Avea vre-o importanţă faptul că irosind veniturile şi resursele ţării într-un iureş consumist ameţitor, luând zi de zi fără a pune nimic în loc, ne putem prezi la fundul sacului ? Pe câţi prim miniştri, pe câţi politicieni şi, în cele din urmă pe câţi români i-a preocupat o astfel de perspectivă ? Nu se ştia că inexorabil, în timp vom ajunge unde suntem acum ?

Da, făcă nicio ezitare, am ajuns în punctul critic. A fost şi este neşansa premierului Emil Boc să gireze această demnitate în condiţii excepţionale, fie că ne raportăm la scurta guvernare PDL-PSD, fie la guvernele succedente, cu frământări politice majore purtate pe goana după putere, asociate nu numai cu criza generală dar şi, esenţial, cu epuizarea veniturilor. Se ştie : dacă nu ne împrumutăm, intrăm în incapacitate de plată, nu se pot plăti salariile, pensiile, nu se pot suporta alte cheltuieli bugetare majore. Şi cea mai îndărătnică minte ştie că această situaţie vine din trecut, aşezată pe ani, nu din guvernarea Boc. Ce s-a degradat, ce s-a distrus în zeci de ani, nu se poate reface în câteva luni. Silită de împrejurări, guvernarea Boc trebuie să ia acum taurul de coarne, să adopte măsuri care să asigure în primul rând traiul zilnic. În această ordine de idei, reducerea cheltuielilor bugetare este absolut ineluctabilă, de neocolit. Îi auzim pe mulţi criticându-l că nu ia imediat măsuri de relansare economică. Tare aş vrea să aflu din gura criticilor, ce anume măsuri de relansare s-ar putea adopta cu efect imediat, cum anume poate deveni peste noapte eficientă o economie rămasă în elementele ei rudimentare, după ce principalele  pârghii au scăpat controlului şi deciziei noastre. Că ar fi vorba de scăderea cotei unice, că ar fi vorba de scăderea TVA, să ni se arate puctual şi concret, unde, în ce domeniu ne-am mai putea valorifica astfel ca creşterea economică pe termen imediat să fie un substitut fezabil măsurilor de austeritate. Situaţia căreia trebuie să-i facă faţă premierul Boc este aproape fără ieşire. Şi dacă în aceste condiţii se iau măsuri impopulare care ne afectează pe toţi cu scopul de a ne menţine la linia de plutire, însemnează că este un premier slab ? I-am auzit pe mulţi criticându-l pentru că n-a luat aceste măsuri încă din ianuarie 2009 când avea majoritatea confortabilă cu PSD. Îşi închipuie cineva că PSD, a cărui catehism politic este populismul, ar fi acceptat măsuri de austeritate ? Se puteau lua astfel de măsuri în perioada puternicelor turbulenţe politice căşunate apoi de pateneriatul refăcut PSD-PNL, până la alegerile prezidenţiale ?

Voi semnala însă un fapt de o semnificaţie crucială în aprecierea prestaţiei unui şef de guvern. Este singurul prim ministru de douăzeci de ani încoace –  cu excepţia cum arătam a lui Ciorbea şi Isărescu – care demonstrează că interesele generale, interesele ţării sunt mai presus decât interesele de putere şi care, în chip realist şi responsabil, acceptă mai degrabă pierderea în sondaje decât să sacrifice interesele ţării pe altarul politicianist. Este premierul care chiar dacă n-a găsit încă cheia redresării economice, face în schimb dovada bărbăţiei morale ireproşabile, a unei energii debordante  în spirit autentic patriotic, un om a cărui bune intenţii, cinste şi corectitudine sunt înafara oricărei îndoieli. Se spune invariabil, puterea corupe. Iată, un om aflat în vârful puterii care nu este corupt. De aceea e slab, fiind că n-a cedat tentaţiilor, fiind că doreşte să instaureze un climat de ordine, disciplină şi răspundere ?

Da, susţin cu tărie, Emil Boc nu este un premier slab. Numai că, avem noi „faliţii” noştri, cum ar spune hâtrul Caragiale, profund interesaţi ca el să fie, să se comporte ca cei de până acum, să se pună în serviciul netrebnicei oligarhii care infestează pas cu pas, pe nebăgate de seamă, substanţa sănătoasă a ţării, în scopul propriilor interese. Atunci, mijloacele de manipulare, de dezinformare, aflate în mâinile lor, cu siguranţă l-ar ridica în slăvi, ar fi nu bun ci foarte bun.

Nu ştiu cât anume va rezista Emil Boc presiunilor psihologice la care este expus şi supus. Văd că în ultima vreme tema de luptă cu criza a filfizonilor din fruntea PSD şi PNL se rezumă la strigăte de înlăturare a lui Emil Boc şi în perspectivă, de suspendare a preşedintelui. Cine ştie, poate se va ajunge şi aici că doar avem precedentul, din partea aceloraşi actori politici. N-aş vrea să grăiesc într-un ceas rău, dar dacă aşa s-ar întâmpla, abia atunci oamenii de bună credinţă ar regreta ieşirea din scenă a unui om, a unui prim ministru cu mintea, sufletul şi inima alături de ţară.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi