"Cainele nu poate face greseli"

A lăsat cariera de criminalist la Institutul Naţional de Criminalistică pentru Şcoala de Câini „Aurel Greblea” din Sibiu. Crişan Lăzureanu, comandantul uneia dintre cele mai prestigioase unităţi de învăţământ din poliţia română vorbeşte despre poliţişti, despre câini şi despre succesul pe care unităţile mixte îl au în ţară dar mai ales în străinătate

Reporter: În cine ai mai multă încredere, într-un câine sau într-un poliţist?

Crişan Lăzureanu: Am încredere în instinctele unui câine poliţist şi în raţiunea unui poliţist. Vorbim de un animal, care are instincte şi un om care are raţiune.

Rep.: Care crezi că e „cocoşul” într-o echipă mixtă? Cine pe cine completează?

C. L.: Omul cu câinele mai degrabă se completează decât să se înlocuiască. Şi cred că în anumite situaţii, omul împreună cu câinele fac mai mult decât un om singur. La fel ca şi atunci când sunt doi oameni. Câinele are abilităţi de la mama natură care îl înzestrează cu anumite instincte, poate date de Dumnezeu, poate de natură, pe care noi nu le putem avea. E vorba de simţ, de auz, de miros, de acele elemente instinctuale dezvoltate prin necesitatea supravieţuirii. Noi am descoperit ca câinii, fiind animalul cel mai aproape de om, le posedă, şi ne folosim de ele. Şi ştiinţa spune că în viitoarele sute de ani, câinele care trăieşte cel mai aproape de om o să fie fiinţa cea mai inteligentă după om.

Rep.: Cât de multă răspundere poţi pune pe un câine? Ipotetic, îl poţi trage la răspundere dacă a greşit?

C. L.: Câinele nu poate avea greşeală pentru că modul în care este antrenat şi cum este pregătit face ca greşeala să fie un subiectivism al omului. Omul să nu ştie să îl motiveze suficient, să îl pregătească suficient, pentru că greşeala înseamnă o insuficienţă. Dacă noi reuşim să pregătim câinele la fel de bine el, este suficient de motivat ca să îşi caute ce îi trebuie. Nu trebuie ignorate modalităţile în care se dresează un câine. Noi trebuie să ştim că un câine e dresat şi caută o minge, el nu caută un drog. Ar fi impropriu să spunem că animalul nu vrea să îşi găsească obiectul atât de drag, mingea, că ar fi vrut într-un mod doloziv să nu semnalizeze un drog. El nu ştie că caută un drog, el ştie că îşi caută mingea pe care noi o impregnăm în timpul dresajului cu miros de drog. El nu poate fi învinuit de incompetenţă, doar omul poate fi învinuit de insuficientă preocupare. Acolo unde există raţiune, există subiectivism.

Rep.: Prin urmare, un câine dresat perfect ar trebui să nu comită nicio greşeală...

C. L.: Pe lângă dresaj şi antrenament contează foarte mult şi capacitatea sa genetică în a nu comite greşeli. Aşa cum suntem şi noi oamenii, şi câinii au indicatori de performanţă de la individ la individ. Dintr-un cuib de câini, cum suntem şi noi mai mulţi fraţi la părinţi, fiecare are performanţele sale. La Centrul Chinologic avem o catedră de predresaj, de iniţiere, care selectează câinii dintr-un cuib, unii mai agresivi, mai buni pentru intervenţie, pentru patrulare, care să facă mai mult cu corpul lor şi câini pentru mirosuri care fac mai multe cu capul şi cu nasul.

Rep.: Cât de mult contează legătura afectivă între câine şi instructorul său? Dă acelaşi randament folosit de un alt poliţist?

C. L.: După părerea mea şi după cât am studiat, legătura emoţională înseamnă extraordinar de mult. Motivaţia, determinarea, cum spun cei din fotbal, este strâns legată de afecţiunea dintre cei doi. Legătura se face atât de solid, imboldul pe care i-l transmite omului să caute îl motivează atât de mult încât să îşi dea stăruinţa să găsească.

Rep.: Care au fost cele mai complicate misiuni din ultimii ani?

C. L.: Noi ne mândrim cu misiunile pe care le au câinii pe care noi îi producem şi antrenăm şi oamenii pe care noi îi învăţăm. Aici există alfa, aici există plecarea câinelui, plecarea omului. Partea operaţională o fac fiecare dintre ei în teritoriu. Dar şi şcoala noastră are o componentă de misiuni la care am fost solicitaţi. Am căutat evadaţi, am căutat droguri, inclusiv din capitală am fost chemaţi la percheziţii cu DIICOT-ul, să căutăm stupefiante, am căutat explozibili, am căutat copii dispăruţi. Nu aş putea să spun că sunt unele mai periculoase decât altele, fiecare dintre ele au un target, şi fiecare dintre oamenii noştri se zbate să ajungă la performanţă.

Rep.: Cum vezi dezvoltarea pe termen mediu a Şcolii de Câini?

C. L.: Anul acesta am împlinit 60 de ani de funcţionare. Avem în vedere dezvoltarea pe baza unor proiecte structurale, bani europeni. Suntem foarte bine ancoraţi în FRONTEX, agenţia de managementul securizării frontierelor şi care dispune de fonduri importante atât pe pregătirea oamenilor dar mai ales pe pregătirea câinilor. Europa a ajuns la concluzia că nu poate securiza frontierele cu niciun echipament mai bine decât poate să o facă cu câinii. Exemplul e dat inclusiv de misiunea din Spania, acolo s-a folosit un echipament de câteva sute de mii de euro care nu a reuşit să facă ce a făcut un câine. Nu există un echipament analitic care să poată să discrimineze mirosurile mai bine decât acest animal. Dresăm câini pentru salvarea de persoane, de sub dărâmături, de sub avalanşe, găsire de copii dispăruţi. Suntem conştienţi că bugetul de stat nu ne mai oferă posibilitatea să ne dezvoltăm cum am vrea şi ne îndreptăm spre Europa. Vreau să fac un management vizibil, în care câinele să producă mai mult decât cheltuie. Avem o mare problemă cu resursele umane, oamenii nu sunt învăţaţi să folosească pe deplin capacitatea pe care am dezvoltat-o.

Rep.: Cum se simte un criminalist în fruntea unei şcoli de dresaj?

C. L.: Criminalistica lucrează cu câini, unul dintre cele mai importante mijloace de investigaţie. Câinele adulmecă mirosul de la faţa locului şi merge şi dă indicii asupra traseului iter criminis, cum spunem noi criminaliştii, te ajută să găseşti corpuri delicte abandonate de pe care poţi ridica urme, la locuinţa persoanei care a comis infracţiuni. Am avut foarte multe cazuri în care câinii poliţişti ne-au ajutat la soluţionarea anumitor speţe. Activitatea mea de criminalist nu e lăsată deoparte, sunt în consiliul ştiinţific al revistei române de criminalistică, public în continuare articole, dar am considerat că pot, în calitate de manager al acestei şcoli, să fac lucrurile deosebite pe care le-am învăţat în cei cinci ani de zile la IGP şi din nenumăratele cursuri la care am participat în străinătate. De săptămâna trecută avem acreditare pe ISO 9001, suntem prima unitate din poliţia română care are certificare pe standard european pentru activităţi de învăţământ în ordine publică, avem o siglă acreditată la OSIM, am avut 96 de persoane din toată Uniunea Europeană în iunie la Sibiu, avem multe proiecte şi facem lucrurile să se mişte. Se vede un aer nou şi în ceea ce priveşte unitatea şi activitatea ei de bază.

Pregătiţi de dezastre

„Noi, ca naţiune, trebuie să fim pregătiţi să acţionăm. Doamne fereşte să ne prindă un cutremur şi să cumpărăm câini din Turcia specializaţi în căutarea sub dărâmături. De ce să nu fim pregătiţi noi, pentru că statul investeşte în noi. Atunci când statul are nevoie de tine, tu ce poţi să faci? Scuzele sunt de prisos în asemenea momente. Instituţiile nu sunt întotdeauna pregătite în vremuri de restrişte. De ce nu am putea să fim şi noi nemţi în anumite domenii? Cum ar fi ca în momentul în care un stat din Balcani să se confrunte cu o catastrofă şi să aibă nevoie de noi? Cum ar fi să ne prezentăm şi să spunem că suntem capabili să le oferim sprijin? Trebuie să fim întotdeauna pregătiţi să ne ajutăm unii pe alţii”, Crişan Lăzureanu

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi