25 octombrie – un prilej de a gindi asupra conducerii statelor in interesul oamenilor

25 octombrie este, pentru ignoranţii în istoria propriei ţări, sărbătoarea comunistă a armatei. Toţi cei mai în vârstă ştiu că românii sărbătoreau Armata de Înălţarea Domnului şi de ziua Sf. Mare Mc. Gheorghe, purtătorul de biruinţă! 25 octombrie este de fapt ziua de naştere a Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României, zi căreia Armata Regală i-a închinat eliberarea Careiului (în seara de 24 oct.), ultima zonă a ţării ocupată în cel de-al Doilea Război Mondial.

Cu acest prilej este de folos sufletelor româneşti să-şi amintească despre rosturile adevărate ale fiinţării unui neam, pentru că aceste rosturi dau măsura Adevărului din viaţa de astăzi a ţării! Nimic nu este mai important pentru fiinţa unui popor decât identitatea şi locul său între celelalte neamuri, de unde rezultă şi importanţa conducerii corecte a statului, gestionării statului în interesul locuitorilor săi. Termenul internaţionalizat pentru acest proces este „leadership”.

Toată lumea ştie, în România, pentru că o simţim zilnic, că societatea noastră este tot mai înstrăinată (inclusiv la propriu, prin milioane de membri care au plecat departe de ţară), că organismul social este tot mai fragil şi tot mai greu de apărat. Cercetători ai fenomenului globalizării arată că în condiţiile actuale, chiar ale unei ţări puternice, popoarele vor căuta într-adins reperele fundamentale – încrederea politică şi mândria naţională! De la acestea, aparent aspecte imateriale/secundare, pornesc totuşi soluţiile morale, interactive social, care duc la economie viabilă/durabilă, la pregnanţă în soluţii politice/strategice.

Principele Radu al României spune (volumul „Altfel” – edit. Polirom) că tocmai în contextele de criză, de care ţara nu a fost scutită în ultimul secol, Regalitatea poate face diferenţa dintre o Românie ca un supermarket şi o Românie ca o ţară statornică!Reprezentantul cel mai de seamă al Regalităţii române este M.S. Regele Mihai, unicul conducător de stat din perioada Războiului Mondial rămas în Europa. După ce a fost obligat să părăsească postul pentru care a fost pregătit special şi pe care l-a uns chiar Biserica Ortodoxă Română (care astăzi tace asurzitor...), Mihai al României şi-a păstrat menirea de reprezentant al românilor, care trăiau într-o ţară ocupată de străini. Măreţia acestui lider spiritual rezultă din faptele vieţii sale îndelungate: nimeni nu l-a obligat zeci de ani să-şi continue misiunea sacră ce i s-a dat, deşi toţi, inclusiv dintre liderii occidentali, l-au combătut, împiedicat, batjocorit...Dacă un monarh poate fi detronat, un Rege nu poate deveni „ex-„ oricât s-ar strădui forţele de stânga, ateiste şi antinaţionale de oriunde! Tocmai aici stă puterea reprezentativităţii prin naştere şi tocmai de asta le e frică duşmanilor României: Majestatea Sa a fost şi rămâne Regele tuturor românilor (inclusiv din Bucovina şi Basarabia răpite!), pe când un preşedinte poate doar să dispună de voturile românilor din străinătate...

Iată ce spune Regele Mihai despre sine:

„Viaţa mea a fost o lungă şi loială aşteptare. Aşteptare ca Europa să-şi vină în fire, ca România să se reîntoarcă la ea însăşi. Răbdarea poate fi, uneori, o armă împotriva destinului istoric.” (18 dec. 2006).

Şi cum se tot spune, poporul poate forţa destinul istoric. Ce aşteaptă poporul român ? Când ai un sac de prilejuri şi le risipeşti pe rând, rămâi cu sacul...Perioada dintre 1945 şi 2010 demonstrează pas cu pas, şi tot mai grav pe an ce trece, că rezolvarea problemelor majore ale ţării nu poate apărea într-o republică unde tradiţia republicană e zero! – o ţară săracă de unde au fugit în ultimii 50 de ani milioane de tineri harnici şi inteligenţi (care mai fac şi doctorate strălucite şi îmbogăţesc ţări superbogate...); au plecat milioane de ţărani şi muncitori care lucrează ani de zile în alte ţări şi deci nu mai pot genera clasa de mijloc, baza economiei unei ţări normale; au plecat milioane de germani şi evrei şi cadre specializate în economie, cultură, tehnică, aceia care puteau forma elita conducătoare ! Şi ne mai mirăm că am rămas cu asemenea conducere în ultimii zece ani...

Republica nu se potriveşte acestui popor. Vom verifica asta până la a deveni cel mai falimentar stat din Europa! Singura încheiere mai optimistă a acestui articol sunt cuvintele Principelui Radu al României (din acelaşi volum):

„Rostul Regalităţii este să vegheze ca poarta României europene de mâine să fie deschisă. Şi să vă spună că poarta sunteţi dumneavoastră !”

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi