“Pacea" liberala

Mi s-a părut, de prim moment, că propunerea de a se întruni toate partidele parlamentare la o discuţie pe problemele ţării sub aripa îndrumătoare a PNL este o farsă cu trimitere expresă şi directă către „aliaţii” PSD-işti, în cadrul strategiei mai cuprinzătoare de a se instala în postura de primă vioară a opoziţiei. Bag de seamă că nu e numai atât. E vorba de specularea fazei de criză generală prin care trecem cu toţii, societate şi politic, în tentativa de a se impune ca primă vioară în întreaga orchestră politică. În principiu n-ar fi condamnabilă o astfel de strategie dacă ar interpreta într-un registru armonic. Dar ca să bulversezi întreaga formaţie în scopul de a se auzi numai vioara ta ei bine, asta sună mai degrabă a machiavelism ieftin. Nu încape îndoială, mesajul de pace se înscrie în arsenalul bătăliei pentru întâietate în actuala opoziţie, afront direct la PSD. Se pare că prin spontaneitatea sa i-a prins pe aceştia pe picior defetist. Atac direct la Ponta.

Îl văd însă cu tăişul îndreptat şi spre PDL pe două paliere : odată, cu proiecţie apropiată, în ideea de a-l desprinde de Băsescu iar a doua oară pe termen eşalonat, pentru a se impune şi ca principala forţă politică de dreapta. Cum spuneam, un astfel de demers ar putea fi de înţeles cu deosebire în decrepita politică actuală românească. Cu o condiţie minimală şi de elementar bun simţ : să nu fi torpilat prin propria prestaţie şansele ei de reuşită. Aşa spre exemplu, convocarea la un dialog între partide s-ar fi justificat dacă, prezente la Cotroceni, la cererea preşedintelui, nu s-ar fi înregistrat niciun progres. Doar că PNL a fost primul care a refuzat pur şi simplu înfăţişarea deşi ea se înscria întru totul în cadru constituţional. Sau dacă ar fi furnizat un răspuns negativ convingător moratoriului cerut de preşedinte. Nu văd cum, în atare împrejurări, la o astfel de convocare ar răspunde afirmativ PDL, ceea ce ar semnifica un afront la preşedinte, un semnal de desprindere de sub autoritatea acestuia. Ar însemna tăierea crăcii de sub picioare. Tot astfel cum nu intuiesc o reacţie favorabilă din partea PSD, ceea ce ar legitima politic pretenţia liberală, aducându-i într-o stare de umilă inferioritate. Nu se ştie cum va primi UDMR invitaţia.

Chiar dacă ar fi favorabilă, întocmai ca cea a minorităţilor, în lipsa a două forţe politice principale, nu se poate întrevedea un rezultat palpabil. Dincolo de aceste consideraţiuni de ordin tactic, întrebarea e la ce te-ai putea aştepta pe fond de la o astfel de reuniune. Elementele de substanţă ale demersului politic cu referire la principalele probleme la ordinea zilei, poziţia partidelor cu privire la acestea, sunt de mai multă vreme bine conturate : contradicţii ireconciliabile între putere şi opoziţie, cu privire la salarizare, cu privire la pensii, în consecinţă de aşteptat şi cu privire la buget. Ca să nu mai vorbim de învăţământ. Cum se ştie, chestiuni de maximă importanţă atât în viziune internă cât şi condiţional-internaţională, faţă cu care s-ar fi impus responsabilitatea soluţiei. În loc, circ dâmboviţean mai rău ca la uşa cortului cu PNL şi PSD în poziţii de star. Calendarul legislativ cu caracter ultimativ se apropie vertiginos. Asumarea unui eşec de proporţii colosale s-ar putea să-i fi trezit până şi pe mânuitorii din umbră, cu rezultat diametral opus celui atât de râvnit şi scontat.

Nu mai puţin însă, în locul tacticilor de învăluire, se cere raţiune şi bună credinţă. Soluţii viabile şi convingătoare. Pe care, dincolo de un populism ieftin şi desuet, nu ni le-a oferit nici PNL nici PSD. În schimb ni se oferă la scenă deschisă obstrucţia funcţionării parlamentului, cu gravele consecinţe cunoscute, sub pretextul Roberta Anastase. Praf în ochii mulţimii şi iată de ce. Dumnealor au sesizat organele competente spre a stabili o vinovăţie. Tot ei clamează în fiecare zi şi la tot pasul prezumţia de nevinovăţie. În cazul acesta nu funcţionează ? O vinovăţie politică ? Nu se subordonează celei juridice ? Dacă este vorba să comentăm ante, ia să vedem. Cine avea, regulamentar, obligaţia numărării voturilor ? Se pare că este stabilit : secretarul LIBERAL de şedinţă, însărcinat cu numărătoarea voturilor puterii. În cazul dat, dl. Voicu. Dânsul, prezent, era obligat să comunice preşedintelui rezultatul. Ne spune dl. Tăriceanu : da dar nu însemnează să-l ia automat de bun , fără o verificare. Preşedintele are sarcina conducerii şedinţei. Responsabilitatea numărării voturilor revine secretarilor. Organele de cercetare penală sau de judecată aplică legea, aplică regulamentele. Primul în vizor deci este cel ce avea obligaţia regulamentară, dar despre care, până acum, n-am auzit suflată o singură vorbă din partea acuzatorilor. În altă ordine de idei este de principiu, o plângere sau un denunţ se justifică prin lezarea interesului celor ce reclamă. Cu ce i-a lezat numărătoarea pe acuzatori ? Ei au părăsit în chip laş sala total dezinteresaţi de cele ce urmează să se întâmple.

Putea să reclame oricine, mai puţin ei. Nici măcar în numele poporului, pe care aveau obligaţia să-l reprezinte stând în sală iar nu să-l trădeze prin fugă. Apoi, ca un aspect de coloratură în gri închis, tocmai ei reclamă fraudă la numărătoare când se ştie, de-a lungul pactizării, au numărat mai mult „greşit” decât real ? Din păcate, o meteahnă împământenită în pofida caracterului ei deosebit de grav. Nu mai puţin însă, nici unii nici alţii nu ar trebui să subordoneze interesele generale ale ţării situaţiei personale ale unui politician. Maniera în care este tratată problema denotă lipsă de seriozitate şi răspundere de ambele părţi. Am ajuns pe muchea prăpastiei, în grav pericol de a o lua la vale. Iniţiativa de pace promovată de liberali nu ajută la nimic. Ea nu se încadrează în parametri constituţionali, pe fondul atmosferei războinice întreţesută cu minuţie tot de către ei. Reacţia guvernului şi a PDL de a forţa pe ideea majorităţii, inclusiv prin ajustarea regulamentelor de funcţionare ale parlamentului, poate fi o soluţie de avarie pentru a evita prăbuşirea dar nu prevesteşte nimic bun pentru viitorul democraţiei româneşti. Tot o pace adevărată ar fi de dorit, dar una sinceră şi reală, nu una pur speculativă de felul celei care ni se propune.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi