Semne de intrebare!

Recentele elegeri parlamentare din Basarabia ridică câteva semne de întrebare. Este ţara departe de speranţele alinierii la clubul european? În limitele căror perspective se dezvoltă relaţiile ei pe plan extern? Cum se vede pe mai departe relaţia cu România ?
    Rezultatul alegerilor, aşteptat cu încordată speranţă ca un pas decisiv în ideea detaşării de influenţa rusă, n-a confirmat. Sau n-a confirmat la cota aşteptată. Nu cumva aşteptările au fost prea mari ? Răspunsul la această întrebare se cere dat ţinând seamă de realităţi. Dacă cele trei partide care au format coaliţia la guvernare au, toate trei, o orientare real democratică, iar electoratul care le-a votat este de 59% (59 de mandate din 101), putem spune că la acest stadiu, voinţa sensibil majoritară a populaţiei vizează orientarea spre Europa. Nu putem omite din apreciere situaţia totuşi specială pe care o are Moldova la ora actuală. Procentajul de 40% din alegători orientat spre comuniştii pro-sovieto-ruşi, îşi are rădăcinile în   reflexul istoric al dominării ruseşti timp de peste 100 de ani (1812-1918), în purificarea etnică operată îndată după 1940, în legăturile strânse, dependente economic şi comercial de Rusia, în apartenenţa politică la CSI. Şi nu în ultimul rând, în influenţa pe care, în aceste circumstanţe, o exercită Rusia prin intermediul pârghiilor mai mult sau mai puţin subterane în stimularea orientării pro-ruse. Este de presupus, ( nu dispun de informaţii certe în această privinţă ) că în majoriteta lor semnificativă, generaţiile tinere alimentează curentul de orientare spre Europa ceea ce, în perspectivă, luminează orizontul.
    Şi totuşi. O schimbare radicală de macaz s-ar putea aştepta doar în situaţia în care Rusia, dimpreună cu întregul ei arsenal de influenţă, s-ar îndrepta către Europa, s-ar apropia de Europa. Când, ţinând seamă de reaşezarea polilor de putere la scară planetară, cele două zone vor realiza necesitatea apropierii pentru a face faţă provocărilor de viitor. Se fac încercări, sunt unele semne pe această direcţie. Dar şi obstaculări. Conflictele îngheţate din zonă, inclusiv cel transnistrean interesând direct Moldova, în privinţa cărora Rusia se menţine pe o poziţie rigidă, rămân pe mai departe motive de îngrijorare. Problema de esenţă pare a fi găsirea unei formule de compromis acceptabil, care să armonizeze interesele de mare putere ale Rusiei cu năzuinţele spre libertate, independenţă reală şi prosperitate a popoarelor până ieri aflate sub absoluta ei dominare. Gândirea şi dorinţa fraţilor noştri moldoveni, a unei majorităţi consistente dintre ei, de a se regăsi în familia europeană ţine deci şi de evoluţia raporturilor dintre Rusia şi Uniunea Europeană.
    În acest proces care se află totuşi într-o fază evolutivă, România trebuie să adopte o poziţie echilibrată. Punţile de legătură peste Prut, economice, politice, culturale etc.să nu fie de natură a da apă la moară rusofonilor şi acoliţilor lor pe ideea că vrem să-i subordonăm. Nici să impietăm asupra dorinţei de independenţă statală sesizată la o parte dintre moldoveni. Avem o realitate palpabilă şi indestructibilă : suntem plămădiţi din acelaşi aluat, vorbim aceeaşi limbă, ne solidarizează fibrele întreţesute ale istoriei, suntem fraţi chiar dacă meandrele vremurilor ne-au despărţit statal şi administrativ. Fondul îşi va găsi formula potrivită de convieţuire. Uniunea Europeană poate fi o garanţie.

    „Nu ştiu de ce am fost demis” spune Dan Fătuloiu, secretarul de stat proaspăt înlăturat din structura conducerii MAI. Am auzit păreri împărţite pe această temă. Am reţinut două întrebări insistente : în ce fel era posibil să-i vină în cabinet mituitorul ? şi, ce fel de incoruptibilitate, când fiul lui ar fi angrenat în relaţii mafiote? Sunt întrebări care stăruie datorită în primul rând faptului că demiterea nu este lămuritor motivată, ceea ce, în contextul dat, lasă loc speculaţiei confuze şi descumpănitoare.
    Vreau să cred că noul ministru de interne este animat de dorinţa de a reface, de a îmbunătăţi autoritatea instituţiei, cu deosebire afectată în ultima vreme de manifestarea de la palatul Cotroceni şi de evenimentele de la Piatra Neamţ. Dan Fătuloiu era răspunzător, la nivel de minister, de ordinea publică, din poziţia de prim adjunct al ministrului avea o răspundere generală privind starea disciplinară, climatul general în care se desfăşoară activitatea ministerului, impactul pe care îl are asupra autorităţii, asupra imaginii instituţiei în faţa opiniei publice. Cele două evenimente mai sus pomenite aruncă o lumină deloc favorabilă, cu capacitate de generalizare, asupra unor elemente de fond : optica poliţistului asupra autorităţii în general, asupra autorităţii propriilor însemne în special, cum şi, de altă parte, carenţe grave privind percepţia de legalitate, de infracţionalitate. În context, era de neimaginat că poliţiştii, purtând insemnele autorităţii statului, pun în cauză prima autoritate în stat, autoritatea preşedinţială când, indiferent în ce postură s-ar afla, au îndatorirea s-o apere. Reacţia preşedintelui la un comportament total inadecvat, ruşinos, era de înţeles şi sunt motive să credem că a cântărit greu la demiterea lui Fătuloiu. O semnificaţie comparabilă o au şi evenimentele de la Piatra Neamţ. Ele au dezvăluit un aspect deosebit de grav şi anume, un coeficient de toleranţă a autorităţii poliţieneşti faţă de fenomene nocive frizând infracţionalitatea.
    L-am cunoscut bine pe Dan Fătuloiu, l-am promovat în structurile ministerului. Pe parcurs a fost apreciat şi de alţi miniştri care l-au promovat în funcţia de şef al poliţiei române şi apoi de secretar de stat. Nu am nicio îndoială privind cinstea şi corectitudinea sa. Precum nici capacitatea profesională şi devotamentul, spiritul de datorie şi răspundere. E posibil totuşi să fi avut scăpări pe linia celor mai sus analizate dar trebuieşte să subliniez că un om, un singur om sau chiar un grup, indiferent de poziţia deţinută, nu pot, sau foarte greu pot reforma o instituţie de talia poliţiei române. Cred că nu degeaba a cerut înlocuirea chestorului Tobă din funcţia de comandant al poliţiei. Cred deasemenea că flagrantul privind mita lui Chelu se integrează în contextul său de atitudine ca poliţist. A fost destituit din funcţia de şef al poliţiei române în vâltoarea înlăturării miniştrilor Blaga şi Macovei, a tentativei de înlăturare a lui Daniel Morar de la DNA. Sunt absolut convins că poliţia română are nevoie în continuare de serviciile lui Dan Fătuloiu. Sper ca demiterea sa de acum, să nu exprime ideea îndepărtării oamenilor incomozi, astfel cum s-a petrecut cu demiterea sa din funcţia de comandant al poliţiei române.

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi