Un domeniu strategic

Sunt câteva domenii strategice în viaţa unei comunităţi / societăţi sau naţiuni. Dar acum, în postul premergător Naşterii Domnului, se poate sublinia domeniul Alimentaţiei, care nu şi-a pierdut niciodată importanţa fundamentală pentru siguranţa unui stat. Românii au ajuns astăzi să creadă că e normal ca hrana să-i coste jumătate din salariu şi că e normal să importe aproape trei sferturi din mâncare! Şi prin asta putem să măsurăm cît de prost stăm la capitolul logică socială şi cît de greşit suntem conduşi (dacă gândim şi alegem prost).
Nici o naţiune civilizată, în ultimele patru-cinci decenii, nu şi-a neglijat siguranţa alimentară a poporului şi nu a ajuns să importe decât maxim o cincime din hrana cetăţenilor! Un stat care proiectează strategic bunăstarea/normalitatea pentru populaţie are ca prioritate rezolvarea producerii hranei din resurse proprii (chiar dacă nu are cel mai fertil teren, ca România...) şi îşi programează şi rezervele normale pentru perioade dificile (calamităţi, război) şi mai face şi export, pentru că hrana este azi valuta forte !!
Funcţionarea domeniului alimentar trebuie pregătită permanent prin educaţie (în familie ) şi prin instrucţie (la şcoala de toate gradele, până la şcoala părinţilor şi a bunicilor!). La noi şcoala nu prevede nimic serios din domeniu în actuala curricula, iar familia medie trasmite obiceiuri alimentare nesănătoase copiilor; mai nou le permite adoptarea elementelor de „fast-food”, cea mai chimizată şi mai nocivă formă de aşa-zisă alimentare, de fapt o intoxicare lentă. De-aceea se şi spune că prima generaţie care va trăi mai prost şi mai puţin decât părinţii se află deja la adolescenţă în majoritatea ţărilor care, prin familie şi şcoală, nu dau atenţie tineretului! (Vă daţi seama, peste vreo 20 de ani, majoritatea acestor ţări vor fi pline de bătrâni şi de adulţi cu grave probleme de sănătate).
Merită să amintim în acest context despre grija organizaţiilor şi instituţiilor de orientare conservatoare, din ţările avansate, asupra domeniului alimentaţiei, mai ales că populaţia cu pregătire medie este supusă unei presiuni crescânde a publicităţii şi prezenţei fast-food-urilor şi a mai apărut, mai nou, şi presiunea unor organizaţii şi producători de alimente din surse modificate genetic, care tind să elimine, chiar prin hotărâri oficiale, sursele tradiţionale de hrană, alimentaţia „slow-food”!
Tocmai de aceea, lupta multor reprezentanţi ai Familiilor Regale europene trebuie să devină şi cauza noastră! Căutaţi să aflaţi cât mai multe despre campania de zeci de ani a Prinţului Charles al Marii Britanii pentru agricultură ecologică, pentru hrana sănătoasă din surse nemodificate genetic şi bazată pe reţete tradiţionale! Căutaţi să aflaţi cum sute de organizaţii/asociaţii din lumea civilizată luptă pentru agricultura „organică”, pentru alimentaţie anti-fastfood, pentru a-şi creşte copii sănătoşi. Ele proclamă nevoia de libertate în alegerea calităţii hranei şi demonstrează că orice suprafaţă, chiar din oraşe sau de pe „acoperişurile verzi”, poate deveni sursă de produse curate, condimente şi miere pentru consum propriu !!
La noi în ţară, Casa Regală a României a lansat acum doi ani „Strategia pe 30 de ani pentru România”, după ce guvernele, atât de des schimbate, n-au fost în stare să realizeze şi să ducă nici un proiect mai lung de un an. Această Strategie cuprinde şi programe legate de situaţia alimentară a naţiunii, promovate prin conferinţele Prinţului Radu în sute de localităţi din toată ţara şi prin Centrul experimental de la Săvârşin, unde grădini, sere şi pepiniere se dezvoltă conform normelor agriculturii organice. Trebuie amintit şi patronajul special acordat de Casa Regală tuturor iniţiativelor ce promovează alimentaţia tradiţională/organică, precum Transilvania Fest, pornit de la Turda prin „Fundaţia Ion Raţiu” – ajuns anul acesta la Biertan şi în mai multe sate şi oraşe mici din zona săsească, finalizat cu „Transylvania Brunch” în septembrie la Agnita. Merită să urmăriţi aceste iniţiative, pentru a vă îmbogăţi informaţia profesionistă asupra alimentaţiei corecte şi tradiţionale, care este un tezaur al moştenirii noastre, face parte din „patrimoniul imaterial” dar şi din strategia firească a dăinuirii poporului!
Există deja iniţiative lucrative în acest domeniu; de amintit târgurile periodice de alimentaţie tradiţională/organică – la Muzeul Astra din Dumbrava noastră, la Muzeul Ţăranului Român şi Palatul Şuţu din Bucureşti; există asociaţii ale agricultorilor cu producţie organică/biologică, cum ar fi „Eco Ruralis” (naţională), sau GAL Agnita, pe valea Hârtibaciului, sau „Bio-Coop” cu sediu la Moşna şi magazin în centrul Sibiului! Ei ne învaţă că agricultura „de semi-subzistenţă, ecologică şi tradiţională” nu este o ruşine, o frână în Uniunea Europeană, ci este o alternativă viabilă la agricultura de ferme-gigant, chimizată şi finalizată cu un comerţ aberant de produse pline de toxine, de fructe semi-coapte, alimente supra-congelate şi transportate mii de kilometri!
Aceste iniţiative merită sprijinite, aşa cum se întâmplă cu Eco Ruralis, care fiind integrată în mondiala „Via Campesina”, luptă direct cu WTO (organizaţia mondială a comerţului). Succesul lor va însemna sănătatea noastră şi a copiilor noştri!

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).