In cautarea sportului pierdut

Când patinatorii se antrenează pe un asfalt vălurit de parcă ar fi trecut prin el toate tancurile Wermachtului iar tinerii handbaliști dispută competiții în frig, pe un bitum care lasă julituri adânci în genunchii lor e inutil să vorbim de baze sportive în Sibiu.

 

Sportul juvenil a rămas la discreția directorilor de școli și a Primăriei Municipiului Sibiu. „Bazele sportive” unde puștii mai pot învăța tainele sporturilor de echipă au rămas sălile de sport ale școlilor. Fie că sunt vechi de când lumea, unele renovate altele nu, fie că sunt noi, construite printr-un efort electoral al guvernelor care s-au perindat la conducerea României, nici măcar sălile de sport nu sunt deschise oricui. E un fel de castă a celor care au acces într-o asemenea sală.

Potrivit reglementărilor locale, de sălile de sport din municipiu dispune Serviciul Public de Administrare a Unităților de Învățământ Preuniversitar de Stat din cadrul Primăriei Sibiu. Aici se semnează contractele de închiriere, aici se achită contravaloarea acestor contracte. Condiția impusă de administrație este însă obținerea acordului directorului unității de învățământ. Pe scurt, un munte birocratic de trecut pentru a putea organiza antrenamente sau competiții, chiar și dacă vine vorba de copii.

Potrivit Legii Sportului, „autorităţile administraţiei publice şi instituţiile prevăzute la alin 1 au obligaţia să asigure, cu prioritate, copiilor de vârstă preşcolară, tinerilor şi persoanelor în vârstă condiţii pentru practicarea exerciţiului fizic, în vederea integrării sociale”. Dar în realitate lucrurile stau cu totul altfel. Clubul sportiv Whitesnakes a început anul trecut un proiect extrem de ambițios, o școală de baschet construită pe scheletul unui proiect al echipei sârbe Partizan Belgrad, una dintre echipele europene cu cele mai bune rezultate la nivel de copii și juniori. Proiectul trebuia să se întindă pe o durată de 8-10 ani. S-au investit 4000 de euro doar în mingi de baschet. S-au cumpărat panouri, care urmau să fie donate școlilor și amplasate în sălile de sport. Entuziasmul antrenorilor a fost însă retezat de birocrație și de indiferența directorilor de școli. „Pentru a produce performanță cu copiii e nevoie ca aceștia să respecte un program strict, în special program de masă. Asta înseamnă că antrenamentele se pot ține doar după-masa, la câteva ore după ce copiii mânâncă”, spune Dragoș Floarea, președintele clubului Whitesnakes. Însă școlile preferă să închirieze sălile de sport după-amiaza și seara angajaților firmelor care vin să joace fotbal sau tenis cu piciorul sau cluburilor care organizează ședințe de aerobic. Pentru copii nu s-a găsit loc. Singura școală unde clubul Whitesnakes a reușit să obțină o oră de antrenament rezonabilă este școala numărul 9. „La școala 9 facem antrenament de la ora 16:30. Însă e vorba de o singură sală, nu putem înghesui câteva sute de copii în același loc”, mai spune Dragoș Floarea. „Am trecut pe la toți directorii de școli din Sibiu, și nu o dată. Am fost la Inspectoratul Școlar, la Primărie, în repetate rânduri. Nu cerem sălile gratuit, plătim tariful impus prin hotărâre de Consiliu Local. Am cerut doar niște ore rezonabile pentru copii, ca să nu le dereglăm programul dar nu am găsit deschidere pentru acest proiect”, mai spune președintele clubului.

Club cu profil asemănător, dar de stat, CSȘ Șoimii a primit săli în folosință gratuită, de la Consiliul Local. „Menționăm că aceste contracte de închiriere se referă la perioade orare care nu interacționează cu orele de curs ale școlilor sau liceelor respective”, arată reprezentanții Primăriei Sibiu. Din cei 120 de copii înscriși inițial, clubul mai are acum în jur de 30 de copii cu care face antrenamente, din cauza orarului imposibil și e la un pas de desfințare în cazul în care școlile vor continua să arate indiferență față de copii.