Starea de fapt

După zeci de ani de comunism, am trecut şi prin două decenii de post-comunism, dar n-am luat-o pe calea corectă – spre o societate a pieţei libere şi a culturii oneste – ci, împreună cu China, Rusia, Ucraina, Bulgaria, am fost împinşi (şi am acceptat!) spre un alt experiment criminal: dictatură militar-neo-comunistă cu economie capitalistă!

Este falsă totuşi aserţiunea că aceste ţări au economie capitalistă funcţională. Totul este un conglomerat de monopoluri, foştii nomenclaturişti şi securişti nu pot acţiona într-o concurenţă reală, nu sunt în stare şi nu vor să susţină o piaţă liberă – care treptat i-ar da la o parte, pentru că ar genera o selecţie naturală a celor mai buni industriaşi, comercianţi, agricultori, agenţi turistici şi liber-întreprinzători! Poate ştiţi cum merg treburile în China sau Rusia – grupurile mafiote îşi împart în culise statul şi bogăţiile naturale, deci pieţele şi partenerii externi... Cine vrea selecţie naturală este închis pe zeci de ani (Hodorkovski) sau împuşcat în arenă (metoda chineză...)

Din păcate, chiar şi capitaliştii din ţările dezvoltate, marile firme îmbătrînite pe piaţa reală, venind în aceste ţări estice au adoptat metode neloiale, quasi-monopoliste, experimente comerciale criminale: vedeţi cartelul preţurilor înalte dintre toţi operatorii de telefonie mobilă în România, înţelegerile dintre marile bănci, politica  de preţuri de la simplu la dublu în Metro Ungaria/România (mai ales în primii ani), mutarea fabricilor din Franţa în România cu scăderea salariilor de 15 ori (şi apoi mutarea lor de la noi la ucrainieni...), etc.

La toate acestea s-a adăugat acceptarea criminală (aici este criminalitate economică+financiară) a tuturor manevrelor aşa-zisei clase politice româneşti, care a făcut tot ce a vrut, ca o gaşcă mafiotă, sub acoperirea „observatorilor” europeni... În aceste condiţii putem realiza că în asemenea ţări s-a compromis definitiv republicanismul şi tot sistemul parlamentar, pentru că aceste structuri, exact ca în 1947-48, sunt numai un paravan pentru furtul grosolan şi distrugerea cu bună-ştiinţă a temeliilor ţării / naţiunii româneşti.

Numai aşa se poate explica plecarea în masă a milioane de saşi, evrei, români, şi faptul că atâţia vor să mai plece şi să nu se mai întoarcă ! Apare deci corectă atitudinea din ultimii ani a multor straturi din masa alegătorilor de a nu mai merge la vot ! Este primul pas în a respinge oferta execrabilă adusă de gunoaiele politice care au parazitat toate partidele româneşti. Dar care e al doilea pas ? Cum se gândesc cei 60 – 70 % dintre alegători să răstoarne această şandrama neocomunistă, această dictatură mascată în democraţie europeană?

Pentru că deşeurile politice sunt în permanentă reciclare ! Au megafoane de toate tipurile (televiziuni, ziare cu „cadouri”, scriptomani pe internet/grafomani zişi „bloggeri” ), au candidaţi de la extrema stângă la extrema dreaptă, sunt peste tot: în toate instituţiile statului sunt pioni din toate „partidele”. Cel mai trist este că toţi aceştia nu-şi dau seama că o astfel de politică le taie şi lor craca de sub picioare ! Numai o economie normală, funcţională, fără împrumuturi externe, poate duce la prosperitate; poţi să gestionezi sărăcia o vreme, dar nu tot timpul – rămâi fără omul muncii!

Se pare că vremea a cam trecut. Statul român nu se mai autosusţine, are prea mulţi funcţionari, prea mulţi asistaţi social, prea mulţi oameni sub pragul sărăciei şi prea puţini care produc ceva real... În tot acest timp, piaţa internă este colonizată de alţii, cam ca în ţările sub-dezvoltate. Nici nu ne mai putem permite să cumpărăm lucruri ieftine, „chinezării”, pentru că acestea sunt slabe calitativ; nu putem să dăm în fiecare an banii pe care i-am da o dată la cinci sau zece ani pe lucruri bune.  Şi să cumpărăm gaz şi benzină la preţurile din ţări dezvoltate!

Ştiţi prea bine ce spunea Mântuitorul nostru : „Va veni vremea, şi acuma este !!”