De ce nu Google Art Project?!

În urmă cu câteva zile am admirat pe Google Art Project cele câteva muzee care au fost selectate spre memorie. Remuşcarea şi nedumerirea au fost cele două sentimente pe care le-am simţit în acele momente.
Ambele, pentru mă întrebam şi încă mă mai întreb de ce nu s-a regăsit un muzeu românesc printre ele, Brukenthal de exemplu. Nu par ridicol într-o astfel de nedumerire de vreme ce un muzeu din Praga, Cehia, o ţară ca şi a noastră ieşită în acelaşi an din comunism, trecută prin aceeaşi tranziţie, la fel de proaspătă în Uniunea Europeană, ambele ţări pornind de la aceleaşi premize, ne oferă un muzeu spre admirarea noastră.
De ce, de fiecare dată, Cehia sau Polonia sau Ungaria ajung la linia de sosire înainte noastră? Iată că şi în acest proiect global, cehii au reuşit să strecoare  muzeul lor emblematic. Când mă uit la Viasat History văd documentare despre cehi, despre polonezi (si nu doar despre Holocaust), samd.... Nu am văzut un documentar românesc sau despre România (doar un pic de Columna lui Traian). Aceeaşi remuşcare şi nedumerire o am.
Eu cred că explicaţia este destul de simplă: ne pierdem în detalii. Ne uităm la detalii, la teme pierdute şi la teme secundare. Ne batem pentru locul I în Liga secundă cu atâta ardoare încât uităm că trebuie să mai şi promovăm. Ne batem cu atâtea energii încât nu suntem în stare să mai facem faţă Ligii I. Cehii de această dată au rezistat a juca în prima ligă.
Ceea ce nici astăzi nu am reuşit, după atâţia ani, cam 20, este să ne stabilim infrastructura. Nu mă refer doar la cea vizibilă, autostrăzi, linii ferate şi aeriene, dar la cea care nu se vede dar care nici astăzi nu ne permite a face faţă primii ligi. Faptul că nu suntem în acest moment pe Google Art Project se datorează faptului că nu ne interesează cum ne prezentăm şi asta pentru că nu înţelegem importanţa prezentării, iar acest fapt vine din lipsa infrastructurii. Asa cum la o autostradă ai nevoie de asfalt, parapeţi, locuri pentru benzinării, etc.... aşa şi în construirea şi mai ales în poziţionarea ţării avem nevoie de prezentare, de marketing şi de multe altele.
Faptul că nu avem un muzeu pe Google Art Project, că nu vedem documentare legate de România pe Viasat History, că nimeni nu ştie că „The Lonely Sheperd” este cântat de un român, că primul Tarzan s-a născut în România sau că racheta a venit din ţara noastră, este vina acestei lipse de coerenţă de care suferim. Nu ne ocupăm decât strict de „parcela” noastră, nu ştim să ne prezentăm rezultatele şi mai ales nu ştim, pentru că nu suntem educaţi în acel sens şi că nu vedem structura necesară
Prezenţa noastră pe Google Art Project (înţelegându-l ca un simbol/exemplu elocvent) era posibilă, era normală şi se putea face deja, doar că am trecut pe lângă şi nu ne-a păsat/nu am ştiut/nu am învăţat să ne pese şi să ştim.

Ceea ce trebuie să rezolvăm cât mai rapid este această infrastructură. Odată finalizată, vom vedea cum România are o imagine, cum România are ceva de spus, cum Muzeul Brukenthal poate fi admirat pe Google Art Project.

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi