Momente de cumpana

Ceva lasă a se înţelege că în sfârşit acum, după mai bine de douăzeci de ani, societatea românească, politica românească, a intrat în vâltori care s-ar putea solda cu un reviriment, cu un pas semnificativ pe traiectoria dezvoltării, a reformei.Toată frenetica frământare ce a cuprins partidele, instituţiile, poate fi pusă în relaţie directă cu scepticismul, îndoiala, aşteptările, strigătul de alarmă al unei societăţi care pretinde ultimativ ieşirea din penumbră, la lumină. Încurajată şi sprijinită de condiţionările Uniunii Europene. Prin prizma unei atari argumentări primesc explicaţie mişcările politice, măsurile de anvergură nemaiîntâlnite până acum în sfera corupţiei, a evaziunii, a îmbunătăţirii actului de justiţie, a eficientizării muncii. Miza alegerilor de anul viitor dinamizează, direcţionează vizibil activitatea şi orientarea partidelor politice. Este de aşteptat ca mişcarea să ia amploare pe zi ce trece, iar aşteptările electoratului să fie luate în seamă mai mult decât în orice altă confruntare electorală de până acum. Cea mai vizibilă, cea mai realistă, dar în acelaşi timp şi cea mai riscantă preocupare în acest sens se remarcă în sânul PDL.

Se spune, nu fără oarecare temei, că de aici înainte ştafeta ar trebui preluată de altcineva de la Boc. Am pomenit şi eu într-un comentariu anterior că probabil s-ar impune o mutare psihologică. Omul care şi-a asumat reformele cu grele costuri sociale, poartă în desagă balastul de nemulţumiri, cu posibile reflexe electorale, pe care atât partidul cât şi Băsescu le vor evitate. Aproape toată lumea îl vede de-acum dezangajat. Se spune că însuşi reflectează la retragere. Socot însă că mai bine ar fi să rămână încă cel puţin o jumătate de an, fie şi numai în responsabilitatea de prim ministru, pentru a se vedea dacă reformele dau roade în aşa măsură încât să prefigureze refacerea încrederii. În acest fel, dacă jumătatea de an ar reclama schimbarea, abia atunci cel ce va prelua conducerea partidului să preia şi guvernarea. Astfel s-ar aduce o împrospătare psihologică de impact. Mi se par prea de vreme schimbări majore, raportate la momentul actual, dar care s-ar cere calibrate cu bătaie electorală abia peste aproape doi ani de zile. Îşi vor păstra impactul şi actualitatea? Toate cele de mai sus trebuiesc coroborate şi cu întrebarea la ce schimbări ne putem aştepta în PDL? S-au conturat două direcţii. Prima, vizând reforma morală, de integritate. Este singurul partid parlamentar care o pune public în discuţie şi o proiectează programatic prin grupul de reformatori. Dar care, cum s-a văzut deja, nu se bucură de suficient sprijin.

Este o dilemă astfel riscant asumată din care greu se poate ieşi, nu se ştie încă cu ce costuri electorale. De o parte s-ar impune ca cei trimişi în judecată să fie suspendaţi din partid. Nu numai că planează o bănuială, ci este un act de responsabilitate a organelor de cercetare şi anchetă, determinat de anume constatări, care explică şi în acelaşi timp justifică sesizarea unei instanţe de judecată, act cu grave consecinţe de imagine pentru oricine, nu numai pentru politicieni. Cine s-a comportat de aşa manieră încât şi-a atras atenţia organelor abilitate până la nivelul trimiterii în judecată, nu mai poate juca credibil în câmp politic. Este adevărat, sunt posibile erori, datorită cărora cineva să fie privat pe nedrept de şanse. Balanţa, astfel cum este percepută problema de opinia publică, înclină în favoarea măsurilor de integritate care, prezumtiv, ar credibiliza în aşa măsură partidul încât s-ar contrabalansa benefic posibilele pierderi. Numai că în PDL şi cu atât mai vârtos în celelalte partide, nu există curente optimale care să marşeze în această direcţie, ceea ce dovedeşte măsura în care politica românească este afectată de morbul mentalitar al degradării morale.

Politicienii fug de moralitate ca dracul de tămâie. Concret însă, dacă grupul de integritate din PDL se va decide să concureze pe o moţiune proprie la conducerea partidului şi – aproape cu certitudine - va fi învins la scor, va fi punând partidul într-o situaţie mai mult decât incomodă. Prestaţia de până acum a lui Boc s-a întemeiat pe ideea de bună credinţă, în interesul României. Această orientare a fost sprijinită de partid, creind impresia că are aderenţă la legalitate, la corectitudine. Dacă public se vor dezice, s-ar putea să-i coste. Nu ştiu dacă vor găsi formula magică să iasă din clenci. Poate prin prestaţii concrete, pe fapte, mai puţin pe vorbe, în întâmpinarea reală a ideii de legalitate, adevăr, dreptate. Ca de exemplu măsura aceasta de asanare a vămilor, intronarea unui climat de legalitate în toate domeniile de activitate, tragerea convingătoare la răspundere a infractorilor de tot soiul, cu accent pe cei cu impact politic de înalt nivel. Inclusiv ai lor. Partenerii de coaliţie par a-i sprijini. S-ar putea ca în perioada până la alegeri, UNPR ca şi aripa liberală a PDL să joace un rol important în balanţa electorală, dată fiind capacitatea de a-i atrage pe nemulţumiţii de aranjamentul protocolar operat între PSD şi PNL. Deja se produc mişcări centrifugale în sânul acestora, cu deosebire în teritoriu, cărora nici Ponta nici Antonescu nu par a le face faţă. Iar dacă se recurge la o consiliere a la Iliescu - Năstase, oameni de-acum în contratimp cu vremea, rezultatul e uşor previzibil. E bine, chiar foarte bine, că în problematica politică şi-a găsit loc ideea de integritate, chiar dacă mai timid şi nu la toată lumea.

Dar, raportat la stadiul actual şi de imediată perspectivă, elementul hotărâtor rămâne implementarea reformei cu rezultate pozitive în sfera social-economică. Aceasta va decide în 2012. Referindu-ne la cei care acum şi în perspectivă până la alegeri, vor deţine puterea, precum şi luând în considerare şansele sporite ale lui Vasile Blaga de a lua conducerea în PDL, rămâne deschisă întrebarea cum se va armoniza situaţia astfel creată cu poziţia şi atitudinea preşedintelui Băsescu, în ipoteza că între cei doi s-a surpat o gravă prăpastie? Va încerca preşedintele să-i blocheze calea şi cu ce rezultat? Cine i-ar putea lua locul ? Cu ce perspectivă de coagulare şi solidarizare a partidului în faţa sarcinilor deosebit de grele ale continuării reformei? Iată atâtea întrebări în sânul puterii ca şi în cel al opoziţiei care pun în cumpănă echilibrul necesitat de progresele reale ale reformei. Întrebări cărora, în spirit mult mai conştient decât până acum, societatea le cere răspuns lămuritor. În 2012 le va da notă.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi