Joi,
28.03.2024
Innorat
Acum
12°C

Interviu Ducu Bertzi: "La Sibiu, ne-a fulgerat pe scena!"

Săptămâna trecută celebrul folkist Ducu Bertzi a concertat la Sibiu, în Vintage Pub. Prilej numai bun să-şi facă provizii pentru Paşte cu brânză de burduf şi caş din Mărginime, dar şi de aducere aminte. Vremuri demult apuse, cu Adrian Păunescu la Cenaclul Flacăra şi zeci de mii de sibieni pe scena de pe Stadionul Municipal.

Reporter: Ce face ca muzica folk să fie veşnică? Ştiu cântece de-ale dumneavoastră pe care le cântaţi acum şi pe care le fredona şi tata când era de vârsta mea.

Ducu Bertzi: Cred că secretul, ca să-i spunem secret, este faptul că piesele din muzica folk, în mare parte sunt piese de succes, piese care îţi rămân în minte când le asculţi şi care se transmit din generaţie în generaţie. Este o muzică mai aparte, o muzică de suflet, şi prin asta se diferenţiază de celelalte genuri muzicale, care sunt mai pe mişcare şi eşti mai puţin atent la text.

Rep.: Dumneavoastră cum v-aţi adaptat în aceşti ani la piaţa muzicală? De la săli ale Caselor de cultură ale sindicatelor, aţi trecut la cluburi şi pub-uri.

D. B.: Mie mi se pare normală trecerea asta. Sigur că şi în continuare mai sunt spectacole mari, uite, noi acum o lună de zile am avut un spectacol la Filarmonica din Craiova. Iar sala a fost arhiplină şi a venit lume pentru muzică folk. Acesta este un format de concert. Cele mai uzuale rămân concertele în cluburi, sunt şi cele care mie mi se par cele mai potrivite pentru spectatori, pentru că poţi sta mai relaxat, poţi bea ceva, se fumează... şi în acelaşi timp poţi asculta cu mare atenţie o muzică plăcută. Se îmbină mult mai multe lucruri care îţi fac plăcere decât la o sală de spectacole unde poţi doar să stai. Este alt format.

Rep.: Mai ţineţi minte de câte ori aţi cântat la Sibiu de-a lungul timpului?

D. B.: Uite, asta nu ştiu, dar dacă mă mai laşi să mă gândesc până terminăm interviul... nu cred că au fost foarte, foarte multe, dar nici puţine. Ideea este că noi de câte ori am venit la Sibiu am venit cu mare, mare plăcere. La Sibiu este un public foarte bun pentru muzica folk. Şi iarăşi mă întorc la muzica folk pentru că noi, în general, apelăm la publicul de calitate. Treaba asta se selectează de la sine. Fiecare spectator care vine la spectacolele noastre înţelege muzica şi noi ne purtăm ca atare. Cred că au fost peste 20, aşa, de-a lungul timpului...

Rep.: Aveţi amintiri care să vă lege, în mod plăcut sau mai puţin plăcut, de Sibiu?

D. B.: Sunt foarte multe amintiri. O să îţi dau două exemple din perioada Cenaclului Flacăra. Am avut un concert pe stadion şi a plouat mult înainte de spectacol, a plouat puţin şi în timpul spectacolului, era iarba udă, şi unul dintre colegii noştri de pe scenă a fost electrocutat pe scenă. Ne-a fulgerat pe scenă. Slavă Domnului că n-a fost foarte periculos şi că el era un tip mai voluminos, solid, dar l-a trântit pe jos. După aceea, ţin minte un alt concert, tot cu Cenaclul, într-o curte interioară undeva, în centrul vechi, ştiu că era un zid vechi undeva care încadra spaţiu de concert, un fel de teren al unui liceu parcă era, şi ţin minte că lângă mine era George Nicolescu, care este nevăzător şi care la un moment dat, fiind la concert cu copiii care erau mici, la un moment dat Păunescu a chemat la microfon ajutoare ca să dăm jos de pe zidul acela pe unul dintre copiii lui George, care plecase fără să-l observe nimeni şi se urcase pe zid. Se urcase pe zid şi nu mai putea să coboare de acolo. Îţi dai seama că sunt lucruri de care îţi aduci aminte. Îmi mai aduc aminte de concertele de Crăciun din ultimii ani, din Piaţa Mare. Am prins într-o iarnă un ger de am crezut că mi se lipesc degetele de corzi. Nu te mai asculta nici chitara, nici vioara, nici nimic! Şi m-am bucurat înainte de concert că am găsit la una din căsuţele acelea una din mâncărurile mele preferate din copilărie: pâine cu untură şi cu ceapă! Le-am spus tuturor atunci, mă, asta este mâncare din copilăria mea!

Rep.: De Paşte cum sărbătoriţi?

D. B.: Cu familia, clar, dar folosesc momentul că sunt la Sibiu şi duminică vreau să fiu acasă de Florii, la Sighet,a colo este mama mea şi ea e Florica, mai este sora mea, care este tot Florica, şi după Florii o să merg către Bucureşti. Cu ocazia asta o să mă şi aprovizionez cu nişte suncă din-aia afumată, cum se face aici în Ardeal şi în Mărginime, pălincă încă mai am acasă, şi o să mai iau nişte brânză de burduf şi caş. Şi cu toate mă duc la Bucureşti, unde este familia, şi fac Paştele împreună cu ei.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus