Un Opel Astra. De 140 de CP, rosu. Test-drive de unul singur

15 Iulie 2011 02:43

”Nu trebuie să alimentați, căci e făcut plinul, puteți merge pe unde doriți, rugămintea noastră este să aduceți mașina înapoi până la 16.30”. Cine nu își dorește un test-drive de acest gen, unul în care reprezentantul dealerului să nu mai stea în dreapta, turuind despre performanțele și briz-brizurile mașinii, oferind indicații despre traseu, uitându-se sugestiv la ceas ”căci a cam trecut timpul”. Cei de la Autohaus Huber, dealerul autorizat Opel, au pus la dispoziția Turnul Sfatului noul model Opel Astra, timp de o jumătate de zi. Sau ar fi putut fi o jumătate de zi, dacă am fi fost la ora convenită la sediul reprezentanței.
”Mașina are motor de 1.4 litri, iar modelul acesta e cel premium, cu alimentare turbo. E mic motorul, dar e nervos. Dezvoltă 140 de CP”, au mai fost cele câteva cuvinte adresate de cei de la Autohaus Huber, înainte de a face o foarte scurtă prezentare a câtorva elemente din câmpul de butoane de la bord – aici e climatizarea, așa se reglează, are navigație, piele etc etc. Explicațiile suficiente pentru un șofer care se mulțumește să știe pe unde se alimentează, unde se pune lichidul de parbriz și cum schimbi o roată golită de aer. Fără fișe tehnice și alte poliloghii.

Impresiile greșite ale unui șofer ”de diesel”

Motorul ”benzinar” de 1.4 poate părea leneș pentru un șofer de mașini cu motorizare diesel - care au umplut România în ultima vreme -, prin urmare primele plecări de pe loc pot fi destul de greoaie. Însă geniala invenție a frânei de mână electronice, care blochează alunecarea înapoi la plecările din rampă, poate face și cea mai neîndemânatică șoferiță o abilă ”participantă la trafic rutier”.
Senzația de ”motor leneș” își duce traiul scurt, însă, doar până intervine obișnuința. Micul motor de 1.4 nu e de condus la turații sub 2.500. Prin urmare, câteva străzi parcurse prin oraș nu sunt suficiente. Noroc că avem la doi pași Mărginimea Sibiului.

Dulcele drum al Mărginimii

Motorul de 1.4 cu alimentare turbo e de condus cu sunetul la minim. De la 3.500 de turații pe minut, cântecul de sub capotă, refrenul pneurilor la virajele mai strânse, decelerația cu frână de motor fac tot farmecul. Mai ales pe drumurile verzi ale Mărginimii, pline de curbe, unele destul de strânse.
Pe astfel de drumuri lejere din punct de vedere al traficului, micul motor de 1.4 a arătat de ce sunt în stare 140 de CP. Adică viteze de 140 de km/h în viteza a treia, fără ca de sub capotă să strănute vreun piston. De fapt, viteza a treia e sarea și piperul acestei mașini, această treaptă fiind complet satisfăcătoare pentru un șofer cu imbolduri puțin sportive, dar constrâns de drumurile românești. Nu că în viteza a cincea, motorul de 1.4 nu ar fi în stare să mențină constantă viteza de 150 de km la oră, în urcare, pe panta Cristianului, cu trei oameni în habitaclu. Lejeeer. Adevărul e că cea de-a șasea viteză nu prea pare să își aibă locul decât pentru cei care se uită aspru la consum. Unul de aproximativ 9,5 litri la suta de km, în test-drive-ul prezent.

Tehnica, domne', tehnica

Pentru cei care cred că toate acele acronime care fac referire la controlul stabilității sunt vorbe de scumpit mașina, modelul testat e argumentul împotrivă.Mașina se așează extrem de plăcut pe drum și își caută rapid traseul lin, chiar și în cazul unor ”agresiuni necivilizate” asupra traiectoriei. Nu că nu ar exista și senzori care par chiar ”de scumpit mașina”: cum ar fi cel referitor la banda de încadrare. Teoretic, acesta ar trebui să transmită tot felul de bipuri către șoferul care trece de pe o bandă pe alta fără să semnalizeze. Doar că, în România, benzile de pe drum sunt ”așa de bine desenate”, încât senzorul nu prea acpucă să își dea seama cum e cu liniile desenate pe asfalt. Mai interesant pare camera de deasupra oglinzii retrovizoare, cameră care citește semnele de circulație de pe marginea drumului și le reproduce la bord, la una-două secunde după. O chichiță, în definitiv, dar una parcă un pic mai utilă.
Cu adevărat însă util este butonul ”sport” (aici era bun reprezentantul dealerului, căci poate ne-ar fi spus mai repede de existența acestuia). O opțiune chiar impresionantă și cu un efect imediat: și nu e vorba că bordul capătă niște luminițe roșii suplimentare. Ci, de exemplu, de senzația oferită într-o curbă largă, în accelerație, apăsând deodată butonul: suspensiile se întăresc sensibil, motorul răspunde mai agresiv la apăsarea pedalei. Și vor fi fiind și altele, dar ”descoperibile” doar de cei cu un nivel peste mediu de condus.

Cam scump

18.000 de euro costă modelul condus ieri de la prânz până după-amiază. Cu tot cu trei tichete din programul Rabla. E adevărat: piele, navigație pe ecran apreciabil, color, sistem de sunet plăcut etc. Dar la scaune tot la manetă dai. De vrei să schimbi vreun bec ars, spațiul de manevră e tot strâmt ca la majoritatea modelelor (e așa greu ca toate mașinile să aibă loc ca pentru orice om normal care nu vrea să meargă în service pentru un bec de poziție ars?). Ce ar mai fi mai ciudat: la sistemul de climatizare, e un mod cam agresiv de ventilare imediat după pornirea motorului. Chiar și cu geamurile deschise la început de drum, câteva zeci de secunde aerul năvălește brusc și rece peste șoferul venit din vipia de afară – dar astea ține, poate, de setările mașinii. Care setări pot părea pentru cel care urcă pentru prima dată la volan destul de greoaie în ceea ce privește accesul la datele computerului de bord. Dar, astea, de fapt, sunt detalii ce țin, aproape sigur, de obișnuință.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi