Muzeul

- Salut, Vasile! Ce-i cu mutra asta de caine pieptanat pe tine? Nu te-a mai văzut de un car de ani. Cum îți mai merge frizeria?
- Salut Ioane, uite, de bine e o duceam, am închis-o și mi-am deschis muzeu.
- Ei, pe dracu, muzeu...
- Vorbesc serios, bătrâne. Am deschis muzeu și merge extraordinar. Secretul stă în locație și în semnul de pe ușă. Ideea mi-a venit după ce m-am tot gândit eu așa la România și la ce ne face pe noi mai speciali pe lume. Apoi m-am tot uitat cu atenție la știri să văd care este realitatea care ne definește, după care, ideea a venit ușor. Am închis frizeria, am aruncat mobila și am vopsit interiorul în portocaliu. Apoi, am pus pe fiu-miu să îmi facă niște tablouri pe pereți pe care să scrie salariul minim din România, rata mortalității infantile, numărul deceselor cauzate de alcool și numărul accidentelor de pe șosele. Am mai pus în ramă salariile unor asistente tv și ale unor vedete blonde, alături de pozele cu ele în sânii goi. Apoi, am mai pus și câteva rame cu câteva ”cugetări” de oameni politici și vreo două, trei poze cu Traian Băsescu plângând. În centrul camerei, am pus câteva exemple de rate la bănci pe care le plătesc unii din amicii mei, alături de venitul lor lunar, pe hârtie. Pe jos, am trântit un afiș cu mutra unui fotbalist opărit și cu numele sucit în stilul intelectualo-idiotico-fotbalistic: Național Arena. Pe peretele din dreapta am rata sărăciei sub un tablou cu viitoarea Catedrală a Mântuirii și costul investiției. Sub tablou, câteva articole cu preafericiți în sutană, alături de vilele și mașinile scumpe pe care le conduc.  
În fine, am mai umblat eu la detalii și, când am fost cât de cât mulțumit cu sumarul românesc, am pus pe ușă afară un semn mare: ATENȚIE! IMAGINI ȘOCANTE!
Intrarea am fixat-o la 10 lei. Cât un pachet de țigări. Ioane, crede-mă, abia am terminat de lipit semnul pe ușă și un grup de români adevărați cu tricouri ale unor fotbaliști itaieni aproape că s-au călcat în picioare care să intre primul. Nu știu care parte a mesajului de pe ușă este ca un fel de magnet pentru oameni. O fi cuvântul ”Atenție”? O fi ”imagini”? Nu sunt sigur... Cert e că am coadă la muzeu în fiecare zi. Sigur, mulți intră și mă înjură, că nu e nimic șocant acolo, că au fost păcăliți, că se așteptau la altceva... Atunci, pentru ei, am luat o oglindă și am pus-o pe peretele din fața ușii, cum intri, așa că imediat ce pășești în încăpere, te vezi pe tine, cum ar veni... prima imagine șocantă... În fine, eu am gustat gluma... Alții, în special cei pasionați de fotbal, nu.
Oricum, îmi merge foarte bine. Parcă nu se pot abține să intre. Se uită puțin strâmb la bilet, dar, mai devreme sau mai târziu, intră fiecare din cei care îmi văd semnul pe ușă. De ce? Nici nu mă mai întreb...

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi