Succesul postedecembrist al politicii antinationale (II)

Printre primele victime ale politicii inaugurate de tandemul FSN-ist Iliescu-Roman a fost pământul şi agricultura ţării. Anul acesta, soldat cu o producţie agricolă bună, face probă despre ceea ce ar fi însemnat o politică stimulativă în problema proprietăţii  funciare şi a organizării agriculturii. Se ştie ce s-a făcut. Ţăranul avea încă dorinţa de a munci pământul. Dacă i s-ar fi restituit ce a avut, dacă ar fi fost stimulat în transformarea fostelor CAP-uri în asociaţii de proprietari, dacă nu s-ar fi tolerat distrugerea sau prăduirea inventarului agricol, a sistemelor de irigaţii, cu alte cuvinte dacă ar fi existat o preocupare pentru punerea pe picioare a agriculturii, alta ar fi situaţia economică a României azi. Dar rezultatul posdecembrist al politicii antinaţionale în domeniul proprietăţii funciare, a agriculturii, nu este, neapărat, impactul economic imediat sau pe termen mediu, ci desprinderea ţăranului de glie. În nenumărate cazuri, proprietatea i-a căşunat neplăceri, greutăţi. Aşa se explică faptul că de ani de zile, întinse suprafeţe de pământ bun rămân nelucrate, în paragină. Mai mult chiar, a existat şi persistă încă tendinţa de a se lepăda pământul, care ajunge astfel cu o uşurinţă îngrijorătoare pe mâna speculanţilor de terenuri. Suprafeţe întinse de teren de cea mai bună calitate ajung pe mână străină. Om fi având o economie liberă, de piaţă, terenul nu-l ia nimeni în spinare, în schimb ia profitul, rodul lui. Şi-apoi ce sentiment naţional trăieşti când te laşi despuiat, la nivel de masă, de proprietatea strămoşească asupra pământului?
Consecinţe similare sunt şi în domeniul  zootehniei, a pomiculturii. Plaiurile româneşti păşunabile vuiau de animale. Acum sunt pustii. În schimb cumpărărm masiv carne străină. Exemplu concret, desfiinţarea COMTIM-ului, un complex dintre cele mai moderne din arealul răsăritean, de creştere a porcilor. La numai câţiva kilometri dincolo de graniţă, concomitent, ungurii au construit un altul, similar.
Largi alte sectoare ale economiei au fost puse în cauză din pricina unei politici voit greşite, antinaţionale. Aşa spre exemplu, vânzarea ROMTELECOM, un sector de activitate care aduce profituri uriaşe; l-am dat pe nimic, deşi era uşor gestionabil, fără a fi necesitat investiţii cărora să nu le putem face faţă. SIDEX-ul Galaţi, ALRO Slatina, PETROMIDIA şi atâtea alte obiective industriale de mare anvergură, ne-au scăpat din mână în chip condamnabil. La ora actuală se discută intens despre necesitatea creşterii economice. Unde, ce să creştem? Refacerea din temelii ale unor obiective industriale înstrăinate sau distruse ne este peste puteri. Se face mereu pomenire de IMM-uri ca panaceu al problemei. Până la ora actuală nu s-au dovedit a fi un colac de salvare. Un alt domeniu de referinţă este cel al resurselor. Ele s-ar fi cerut păzite ca  ochii din cap. Sunt fundamentele oricărei economii. În chip uimitor, cu o uşurinţă greu de închipuit, am cedat PETROM-ul, resursele petroliere maritime, acum se perfectează cedarea aurului. Ce va urma?
Ca o caracteristică generală, se impun două constatări: de o parte că e mai uşor să ne vindem ce avem în loc să ne valorificăm prin muncă şi responsabilitate resursele, de altă parte că şpaga, interesul de îmbogăţire fără muncă, specula prin corupţie, sunt la mult mai mare cinste decât interesul naţional. Şi nu la fitecine. Acum se discută aprins spre exemplu despre contractul Bechtel, “opera” fostului PRIM MINISTRU Adrian Năstase. Aşişderea afacerea Petrom. Afacerea Sterling sau afacerea Petromidia se relaţionează la fostul PRIM MINISTRU Călin Popescu Tăriceanu. Da, politica antinaţională nu este la îndemâna oricărui pârlit de cetăţean ci, curent şi esenţial, la mâna celor care manevrează pârghiile de putere. Şi, cu excepţii ce se pot număra pe degetele unei mâini, pârghiile sunt exploatate din plin.
Degradarea spiritului civic, patriotic, este o altă consecinţă gravă a politicii străine de interesul naţional. Chestiunea se conjugă perfect cu degradarea tonusului moral, cultivat cu sporită osârdie de politica postdecembristă. Pe aceste coordonate se petrec fenomene care ne umplu de toată ruşinea, încât îţi vine să-ţi acoperi faţa de român. În context se înscrie şi degradarea ideii naţionale în sine. Este adevărat că trăim o lume a globalizării, a interdependenţei, care pune în cauză exclusivismul suveranităţii naţionale, cu deosebire în cadrul relaţiilor intraeuropene. Dar ideea naţională ca şi cea de stat naţional, în sensul pozitiv şi onorant al cuvântului, se cuvin cu sfinţenie proteguite. Pe această perspectivă trebuiesc privite şi tratate unele încercări de enclavizare naţionalist-teritorială.
Cu o oarecare notă de exagerare, s-ar putea spune că politica posdecembristă ne-a lăsat fără justiţie, una dintre cele mai grave consecinţe în plan instituţional democratic. Numai în acest fel primeşte oarece explicaţie faptul că cei puternici au devenit practic imuni procesului şi procedurilor judiciare. Multiplele exemple de acest fel, a unor procese de decenii interminabile, deja pierdute în umbra memoriei colective, sunt grăitoare.
Una peste alta, prinşi acum în menghinea unor reforme de substanţă, obligatorii pentru a ne alinia standardelor europene şi internaţionale, în condiţiile unei crize generalizate la nivel planetar, putem constata cu durere şi tristeţe că timp de două decenii am pierdut oportunităţi preţioase, datorate unei politici lipsite de spirit patriotic şi naţional, marcată în schimb de urmărirea unor interese meschine.
                             

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi