Melancolie de toamna

Ca să facem o legătură cu anotimpul în curs, putem spune așa: toamna asta, prin județul Sibiu, seamănă perfect cu vara; paralela cu politica actualei (și fostei) conduceri a țării este că respectivii ne zic așa: oameni buni, vara ține într-una, nu o să fie nici o brumă, n-o să vină frigul, nu va trebui să faceți foc, să consumați gaz sau lemne! Și sunt unii care chiar tind să-i creadă !! Melancolia te-apucă văzând că soluțiile prezentate nu rezolvă de fapt nimic și starea de criză în țara noastră tinde să înlocuiască normalitatea, adică să devină starea normală a economiei, a culturii și moralei publice…Ceea ce ajută forțele răului să crească într-o zi cît cele ale binelui într-un an !!

Să luăm exemplul învățământului românesc: pînă acum, marea majoritate a interpretărilor, comentariilor și concluziilor au privit chestiunea din perspectiva adultului – părinte, profesor, rude… Dar dacă privim toate problemele din perspectiva elevului / studentului, lucrurile parcă se clarifică. 1/ Cei care nu se simt în stare de muncă disciplinată, stăruitoare, adoptă starea de lehamite, chiar de refuz al sistemului, ei văd alternative în cumpărarea diplomelor pe bani sau chiar reușita socială fără prea mult învățământ! 2/ Ceilalți – vor să parcurgă toate treptele și să lucreze pe bani mulți; de aici, fuga după clasele de germană / engleză, fuga după școlile care califică în meseriile ce se cer în Occident.

Devine tot mai clar că am rămas un simplu stat de exportat oameni – de preferință cu studii superioare sau foarte buni meseriași ! Problema este că, în acest ritm, în cîteva zeci de ani „marfa” se va epuiza… Deci este o „afacere” catastrofală pentru noi, ca popor, dar și nesustenabilă pentru ei, „importatorii”! Se vede treaba că, de fapt, nu le pasă – vor urma alți nedezvoltați la rând! Pînă cînd? Cam până când se va rebalansa proporția dintre fondatorii statelor dezvoltate respective (din Europa de Vest + America de Nord) și imigranții de altă cultură / religie sosiți acolo – cu acte în regulă sau ba!

Dar până la a plînge de necazul lor, trebuie să realizăm că nouă ne este rezervat statutul de zonă-muzeu! Spun zonă pentru că, în actuala degringoladă, țară nu vom mai putea fi – nu vor mai fi suficienți plătitori de taxe / nu se vor mai putea construi drumuri bune sau întreține căile ferate / nu se vor putea reabilita centralele energetice, inclusiv lacuri de acumulare și rețele de transportat energia / toate firmele străine vor fugi spre alte zări… Cam în această perspectivă, de tot melancolică, spuneam și cu alte prilejuri că am face bine (cu ajutor de stat sau fără) să prevedem, încă din proiectele de urbanism, teritorii de rezervă pentru agricultura de la marginea localităților (inclusiv zootehnie, silvicultură ptr. lemne de foc, etc.)! Primarii care vor face asta, și vor urmări pe mai multe mandate un asemenea program, vor binemerita statui din partea comunității… Nu sunt glume intervențiile periodice ale unor specialiști chiar din Comunitatea Europeană, care spun mereu că legislația comunitară ar trebui să încurajeze tot mai mult „fermele mici și medii de semi-subzistență”. Ce sunt aceste ferme ? Păi tocmai gospodăriile din jurul orașelor care au asigurat, inclusiv în vreme de război, hrana populației urbane și rurale din întreaga Europă !! Pînă la apariția companiilor multinaționale / supranaționale de producție, transport și vînzare a hranei – alimente mai mult sintetice, modificate genetic, ambalate în materiale toxice, vândute în sistem închis producției naturale din țările-țintă… Acest carusel, toxic din start, este și foarte nesigur pentru o țară importatoare! Nu ar trebui, sub nici un motiv, să lăsăm acest tip de comerțsă ne aducă în poziția de sclavi-consumatori, pentru că în situația unei crize majore (politice, economice, de combustibil sau de urgență climatică ) tot sistemul cade, fluxurile se întrerup, și rămânem cu niște hale goale, eventual stând câteva zile la cozi kilometrice, exact ca în anii ’80 ai secolului trecut! Ca să evităm acele momente de melancolie disperată, trebuie să acționăm de pe acum. Și pînă să putem alege niște conducători capabili, un parlament care să voteze urgent legile necesare, trebuie să acționăm local, cu oamenii care sunt, ca niște comunități conștiente și solidare.

E mai bine să previi decât să tratezi! Pentru că nu poate fi vorba de tratament cînd n-ai cu ce, n-ai cu cine și stai la lumina ultimelor lumânări care s-au mai găsit la biserică….

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi