Suturi

Eu am tot au auzit de parlamentari că fură, dar ce am pățit săptămâna trecută depășește orice imaginație. Aveam în vizită niște prieteni din liceu. Ciocneam vorbe, sorbeam țuică... La un moment dat, unuia îi sună telefonul... Cică nu știu ce senator de la putere, cu care era partener de afaceri... Până să îi spun că am o oarecare jenă stomacală pentru asemenea persoane, aud cum îl cheamă să se alăture întâlnirii. Nu trec câteva minute și ușa de la intrare începe să urle de durere. Deschid... Un palton portocaliu, lat cât ușa, se rostogolește în apartament, însoțit de un zgomot puternic de pantofi. Urmează inevitabilele prezentări. Nu știu cum, reușesc să evit contactul cu mâna garnisită cu ghiuluri și, ca să scap mai repede, îi propun un tur al casei. Nu am un apartament mare. E unul cu două dormitoare și o sufragerie în care am pus însă multe obiecte de artă și lucruri originale, încercând să îi du o notă personală. Îi arăt paltonului, mai întâi, sufrageria, sculpturile și tablourile. Nu știu cum se face însă că nu îmi ies la socoteală toate obiectele. Când dau să îi arăt cutia de valori  sculptată de mine, nu mai găsesc decât o urmă fină în praf. ”Probabil am pus-o în altă parte”, zic și trec mai departe, în prima cameră de oaspeți.  Aici îmi țin câteva obiecte din cele cumpărate peste hotare. Și, în timp ce povestesc paltonului care se plimbă prin cameră, observ, mirat, lipsa televizorului lcd din colț. ”Ce dracu am făcut cu el? O iau razna...”, îmi zic în minte, dar continui cu prezentarea. Apoi, mă opresc brusc. Îmi dau seama că stăm pe podeaua goală. ”Aș putea să jur că aveam covor aici”, îmi zic în minte din nou și ies mirat din cameră, pentru a o deschide pe ultima. Paltonul plin de zâmbete intră și dă un ocol. Eu, șocat puțin de noutățile pe care le observ în casă, nu mai zic nimic. Paltonul iese din cameră, lăudând-o, iar eu închid ușa, nu înainte de a observa lipsa patului... ”Hai, mai dă-o-ncolo de treaba. Și patul???”, îmi zic iar în gând. Simt apoi cum fața mi se înroșește și o căldură ciudată îmi cuprinde corpul. Mă întorc în sufaragerie și privesc cu atenție paltonul portocaliu. Pare mai dolofan ca înainte. Remarc apoi lipsa sticlelor de wiskey din vitrină. Enervat, mă duc spre palton și îl împing spre ieșire. Din el  cad, instant, un televizor și două statuete de lemn. Le recunosc. Simt apoi cum fața mi se face de un roșu aprins. Apuc paltonul de un umăr și îl scutur puternic. Cad patul meu, cutia de valori  și o dacie. Paltonul urlă. Șocat să îmi văd mașina în sufragerie, îl iau la șuturi spre ieșire. Din palton încep să cadă alte mașini, terenuri, mai multe vile, dar și sticle de vin de casă și porci. ”Câți o fi vizitat ăsta? Ce o mai fi furat ăsta de la români?”, mă întreb, în timp ce continui să îi dau șuturi în fund. Pe scara blocului văd apoi  cum cad bucăți întregi de sănătate, educație, trai bun și viață normală... Un gând mă trece apoi: ”Oare de câte șuturi în fund e nevoie să recuperăm totul?”

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi