Stranut

Am început acum o lună să strănut, în timpul unui discurs al președintelui României. Și nu m-am mai oprit de atunci. Am fost la trei doctori. Degeaba. Mi-au spus că am dezvotat o alergie la ceva ce nu îmi face bine. Mi-au  dat medicamente, mi-au dat antialergice, dar tot ce au reușit să facă toate pastilele alea a fost să îmi rărească strănuturile. Sunt disperat. Nu mai știu ce să fac. Încerc să îmi dau seama care e problema, dar nu pricep. Am observat însă niște lucruri ciudate. Am observat că strănut foarte puternic mai ales când trec prin dreptul sediului PDL din centru. De fiecare dată când ajung în zona sediului de pe Bălcescu, mă ia câte un strănut direct din stomac. Îmi vine să dau totul afară. E groaznic. De aceea încerc să evit intrarea pe Bălcescu. Mi-am făcut rute ocolitoare. Ciudat mai este că același tip de strănut, venit din adâncul stomacului, mă mai apucă și în alte zone din oraș. De câteva ori am observat lângă mine membri din partidul portocaliu... Dar am zis că este doar o coincidență. Strănuturi mici și dese am aproape de fiecare dată când mă uit la știri. E ca și cum ceva în capul meu ar fi fost contaminat și corpul (sau mintea?) încearcă să dea afară mizeria. Pe Boc nu l-am mai văzut la față de mult. Strănut groaznic când apare la televizor și îmi dau lacrimile. A fost atât de groaznic că m-am învățat să stau cu degetul lipit de butonul telecomenzii, să schimb în caz că aud o știre despre Guvern. Schimb destul de des în ultimul timp...

Acum vreo săptămână și ceva, am avut niște crize puternice de strănuturi. Chiar când prin oraș venise președintele României, la nu știu ce onomastică. Strănutam atât de urât că a fost nevoie să plec din oraș să mă mai liniștesc. Abia undeva lângă Brașov m-au lăsat strănuturile. Am stat acolo peste noapte.

Când m-am întors, m-am gândit să merg la biserică. Să încerc să găsesc acolo răspunsuri. Când am ajuns însă pe Mitropoliei, m-au apucat din nou  strănuturile. Atât de puternic că am fugit direct la spital. Am găsit însă ușa închisă și un bilet: ”Nu mai sunt bani”. Și atunci, strănuturile mele au devenit portocalii.

Apoi, situația a devenit din ce în ce mai rea. Dar am observat că nu mai sunt singur. Din când în când, pe trotuar, prin parcuri, pe lângă Casa de Asigurări, am văzut pensionari strănutând des și apăsat. Pe lângă școli, am văzut oameni între două vârste, cu ochelari, strănutând ca mine. Acum, îi văd aproape peste tot. Strănută apăsat, aproape nervos. Aș fi pus totul pe seama frigului, dar nu pot să nu observ dâra portocalie pe care o lasă în urma lor după fiecare strănut. E ceva în aer, care ne dăunează multora din noi. E ceva ciudat, care nu ne face bine. Mai ciudat mi se pare însă că nu am văzut pe nimeni, niciodată, strănutând în sediul PDL de pe centru. Și nici pe Băsescu nu l-am văzut strănutând. Sau pe Boc. Sau pe Ariton. Cred că aerul de aici priește doar celor de la putere. 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi