Tablou romanesc

Am văzut ieri un tablou intitulat: ”România văzută de Raluca Turcan”. Era un tablou de trei metri pe doi, așezat pe un cearșaf, în mijlocul târgului Obor. Autorul, un bătrânel cu barbă, de la care am aflat că era pensionar și un mare fan al Ralucăi Turcan. ”Îmi place de ea că e un mare politician. Are un metru optzeci înălțime”, mi-a spus, zâmbind, când l-am întrebat de ce a făcut tabloul despre deputat. Am zâmbit și eu, după care am început să studiez îndeaproape pictura. Era dominată de culoarea portocalie. Erau diferite scene sociale, despărțite de tot felul de înflorituri. Undeva în colțul din dreapta joc, am remarcat un grup de elevi. Mulți copii, în uniforme școlare, cu ghiozdanul în mână. Am observat că fetele purtau bentiță albă și băieții aveau o eșarfă la gât. Uniformele erau de culoare portocalie, iar copiii erau așezați în grupuri mergând în pas organizat. Când m-am apropiat mai mult, mi s-a părut că aud un cântec. Se auzea de undeva din fundal un cântec care îmi aminta de pionierii de pe vremuri. Din când în când, deslușeam cuvintele ”...iubitului partid”. Mi-am amintit apoi că am citit pe undeva despre un proiect al deputatului Raluca Turcan privind introducerea din nou în școli, în toate școlile, inclusiv cele particulare, a uniformelor obligatorii. Țin minte că deptutatul spunea că ”nu vrea o întoarcere la trecutul comunist”. 

Am zâmbit bătrânelului care dădea din cap cu subînțeles și mi-am mutat privirea în altă zonă a tabloului. Am văzut undeva, pierduți printre norișori, mulți bătrâni, goi și slabi, contorsionați. Părea că se rostogolesc. Apoi am văzut, deasupra lor, un mare făraș. Scena era destul de dură. Bătrânii păreau că țipă, în timp ce se îndreptau spre marginea unei prăpastii. În dreapta lor, am obsevat apoi mulți bebeluși. Veneau din norișori, pe o bandă rulantă, supravegheată de femei subnutrite, cu câte două slujbe în fiecare mână. Totul dădea impresia de viteză. Apoi am văzut că scenele astea două erau cuprinse într-un cerc, ca și cum cineva ar fi sugerat o constantă compusă din moarte și viață la o viteză mare. Am stat puțin confuz, apoi mi-am amintit de un alt proiect al deputatului: stimularea natalității în România prin măsuri fiscale. Ceva cu reducere de 5% la dările de stat pentru cei care fac copii. Am zâmbit. Apoi, bătrânul mi-a zis: ”Ei cred că România e un acvariu în care dacă mor mulți pești din cauza apei murdare, trebuie să cumperi alții noi ca să menții populația. Nu să cureți apa și să îi lași pe toți să trăiască mai mult”. Am zâmbit apoi amândoi. După care, mi-au picat ochii pe o imagine în centrul tabloului. Acolo am văzut o femeie care semăna mult cu Raluca Turcan, îmbrăcată în cearșaf, cu o carte de aur în mâna stângă, ținută la piept și cu un sceptru de aur în cealaltă, ținută în aer. La picioarele ei, mulți oameni ploconiți. M-am apropiat mai mult de tablou și am auzit în fundal ceva ce semăna cu scandările de la partide: ”Ra-lu-ca! Ra-lu-ca”...